Misterul informațiilor clasificate din dosarul Sorina
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Procurorul general interimar, Bogdan Licu, a primit aviz negativ din partea CSM pentru funcția de prim-procuror adjunct, funcție pentru care a fost nominalizat de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Avizul nu e unul surprinzător, ținând cont de numeroasele controverse în care este implicat procurorul și de istoricul ultimelor avize ale Secției de Procurori a CSM în derularea procedurii de numire a magistraților pentru funcțiile de top.
Cu un aviz negativ încasat, la rândul ei, din partea procurorilor CSM, singura grijă a noului procuror general, Gabriela Scutea, în timpul interviului organizat de CSM, a fost să arate susținere pentru viitorul său coechipier Bogdan Licu. Ba chiar a votat pozitiv pentru el, potrivit unor surse judiciare.
La nici o săptămână de la numirea oficială, Gabriela Scutea coboară de pe soclul imagologic al procuroarei #rezist care luptă cu ciuma pesedistă și arată că și ea e dispusă la compromisuri în schimbul nesperatului cadou pe care clasa politică i l-a pus în brațe.
În fapt, Scutea demonstrează o adaptabilitate teribilă la paradigma cotrocenistă: pentru prietenii noștri, totul, iar pentru dușmani, legea - o formulă a populismului devenită clasică pentru definirea ipocritei duble măsuri, care se întrevede frecvent și în retorica Iohannis-PNL.
O primă urecheală a primit-o deja din partea colegilor săi de asociație, AMASP, care cer celor trei membri participanți la ședința secției, care au acordat un vot favorabil numirii lui Licu, “să își prezinte public argumentele pentru această opțiune, având în vedere că nu pot exista decât motive informale pentru numirea acestui candidat”.
Desigur, Scutea nu va accepta un act de confesiune publică și, probabil, achiesează altui curent existent în magistratură, potrivit căruia Licu este victima unui atac nedrept venit din zona “unei părți a presei”, expresie folosită în ședința CSM chiar de către Bogdan Licu. De unde rezultă că există și o altă parte a presei, disciplinată lui Licu.
Simplificând mesajele tuturor anchetele care l-au vizat - devine inutilă repetarea tuturor criticilor -, ideea principală pe care inclusiv Gabriela Scutea ar trebui să o înțeleagă (și, probabil, la nivel teoretic o știe) este că, pentru funcțiile de top din Parchete, societatea românească și Uniunea Europeană doresc procurori cu comportament și CV ireproșabile, care prețuiesc mai mult meseria de bază decât funcția pe care vremelnic o ocupă. Or, strict din această perspectivă, Licu nu se califică pentru o funcție de conducere în Ministerul Public.
De altfel, în cursul interviului în fața membrilor CSM, Bogdan Licu a făcut câteva declarații care merită toată atenția.
Dosarul internațional de adopție al Sorinei a fost un caz special, pentru că lipsa de profesionalism din partea instituțiilor statului ar fi putut duce la un moment diplomatic sensibil între România și Statele Unite. Să nu uităm că Federația Rusă, în noul conflict pe care îl duce cu Statele Unite, a interzis adopțiile internaționale pentru cetățenii americani, iar presa controlată de regimul de la Kremlin, plecând tot de la un caz punctual, a marșat mult pe punctajul de propagandă rusesc, potrivit căruia americanii sunt abuzivi cu copilașii ruși adoptați.
Întrebat de procuroarea Tatiana Toader de acțiunile judiciare pe care le-a întreprins pentru a anula o decizie definitivă a unei instanțe privind adopția Sorinei, Bogdan Licu a accentuat, chiar de două ori, că nu poate explica public toate argumentele pe care le-a avut în vedere atunci când a luat deciziile, întrucât a avut acces la informații clasificate (a doua oară a spus “informații confidențiale”) în acest caz.
“Și în cazul Sorina au fost <strong>informații clasificate</strong>. Dacă vreți să vă dau mai multe detalii, putem intra într-o ședință nepublică”, a spus Licu.
“În ce privește cazul Sorina, și atât cât poate fi spus public, repet, ar putea fi spuse lucruri într-o ședință nepublică, pentru că privesc informații confidențiale. Implicarea în acest dosar a adus prejudicii imaginii Ministerului Public, dar, în esență, a făcut mult bine unui copil și țării noastre. Credeți-mă ce vă spun! Mi-am asumat acest lucru, să știți! Știam că vor fi discuții, știam că o să fiu bombardat, știam că o să fiu pus la zid, dar au fost mult mai importante principiile care au fost la baza acțiunilor mele decât criticile care mi-au fost aduse”, sunt declarațiile lui Bogdan Licu.
Așadar, într-o speță a unui dosar civil de adopție, procurorul general interimar al României susține că ar fi beneficiat de informații clasificate. Potrivit Legii 51/1991, informații din domeniul securității naționale pot fi comunicate organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni.
Dacă SRI a transmis informații privind săvârșirea unor posibile infracțiuni în acest proces al adopției, de ce procurorii Ministerului Public nu s-au sesizat să deschidă dosar pentru investigarea lor? O notă informativă sau ce anume a primit procurorul general Bogdan Licu nu poate fi argument pentru luarea unor decizii atât de importante încât să încerci să anulezi o decizie definitivă de adopție.
În plus, un procuror, fie el și procuror general, nu are voie să se împresoare de aura secretului. Din moment ce ai luat o decizie, acea decizie trebuie explicată în mod transparent publicului și familiei adoptive, procurorul nu este ofițer de informații ca să nu își poată justifica public acțiunile. Din contră.
În al treilea rând, un procuror nu folosește în argumentație expresia “implicarea în acest dosar a făcut mult bine țării noastre”. Cu tot respectul pentru acest sentiment, dar nu patriotismul este resortul care mobilizează și împinge spre acțiune un magistrat. Și nu despre patriotism era vorba în acest caz.
După care Bogdan Licu introduce și o inutilă notă naționalistă: în cele 30 de zile, cât familia adoptatoare a rămas în România (o familie formată din români mutați în SUA), fetiței i s-a explicat în limba română ce i se întâmplă. Plecând în sânul unei familii de români, și pe teritoriul statului american, Sorina ar fi auzit în mod inevitabil oricum limba română.
Am urmărit la acea vreme și modul în care a comunicat familia Săcărin în cursul acelui scandal, din punctul meu de vedere, un scandal amplificat în mass-media din ignoranță și prostie. Și în cazul familiei Săcărin am observat niște note exagerate, de comunicare forțat-geostrategică, proamericane, care nu își aveau locul în speță.
A fost un caz simplu de adopție, care nu avea nevoie de abordări patriot-geostrategice, de tensiuni localist-internaționaliste sau de alte românisme în luptă cu “pericolul globalist”. Se pare că am asistat la o parodie a unui conflict ideologic iscat artificial, la care au contribuit decidenți din aparatul de stat.
Bogdan Licu ar trebui să lămurească urgent la ce fel de informații clasificate a avut acces în cazul Sorina și cum i-au influențat lui acțiunile.
România nu e o țară a cultului secretului, iar valorile democratice, singurele care ne apropie, cu adevărat, de Statele Unite, încurajează transparența și regulile clare ce guvernează sistemul judiciar, nu culise obscure, inaccesibile cetățeanului de rând, căruia nu se i poate explica cum se iau deciziile.
Decidentul final al numirii lui Bogdan Licu este președintele Klaus Iohannis, dar la cât de mecanic ia deciziile pentru sistemul judiciar, a devenit inutil să ai așteptări din partea sa.
