La trei ani a fugit din calea naziștilor, apoi a participat la trei olimpiade și a devenit rege. Cine a fost Harald al V-lea, primul prinț născut în Norvegia după 567 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, 28 august, la vârsta de 89 de ani, dar a avut o viață care a început cu un record istoric și a trecut prin război, exil, o poveste de dragoste care a pus monarhia într-o situație delicată și o carieră sportivă neobișnuită pentru un viitor rege. A urcat pe tron în 1991 și a condus monarhia norvegiană timp de peste 35 de ani.
Cuprins:
- Primul prinț născut în Norvegia după 567 de ani
- A fugit din Norvegia la trei ani, după invazia naziștilor
- A mers la o școală obișnuită. Diferența era garda de pe hol
- A așteptat nouă ani pentru a se putea căsători cu Sonja
- Viitorul rege a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice
- A devenit rege în 1991
- Discursul care a devenit celebru: „Norvegia suntem noi”
- A refuzat să abdice chiar și când sănătatea i s-a deteriorat
Primul prinț născut în Norvegia după 567 de ani
Harald s-a născut pe 21 februarie 1937, la Skaugum, în Asker. Era fiul prințului moștenitor Olav și al prințesei Märtha și nepotul regelui Haakon al VII-lea. Nașterea sa a avut o importanță uriașă pentru monarhie. Potrivit Casei Regale, Harald a fost primul prinț care se năștea în Norvegia după 567 de ani.
Părinții săi aveau deja două fiice, Ragnhild și Astrid, dar Constituția de atunci permitea doar bărbaților să moștenească tronul. Apariția lui Harald asigura astfel continuitatea dinastiei. Dar copilăria liniștită a viitorului rege s-a încheiat brutal când avea doar trei ani.
A fugit din Norvegia la trei ani, după invazia naziștilor
Pe 9 aprilie 1940, Germania nazistă a invadat Norvegia. Familia regală, guvernul și o mare parte a Parlamentului au părăsit în grabă Oslo pentru a evita capturarea. Prințesa Märtha a fugit împreună cu Harald și cele două fiice ale sale în Suedia. După câteva luni, mama și copiii au traversat Atlanticul și au ajuns în Statele Unite.
Președintele Franklin D. Roosevelt îi invitase în SUA, iar familia a stat pentru o perioadă chiar la Casa Albă, apoi s-a mutat la Pook's Hill, în apropiere de Washington, unde Harald avea să petreacă aproape întregul război. Harald avea să spună ulterior că a ajuns în America la trei ani și s-a întors în Norvegia cinci ani mai târziu considerând Statele Unite „a doua casă” a sa. Familia regală s-a întors acasă în 1945, după eliberarea Norvegiei.
A mers la o școală obișnuită. Diferența era garda de pe hol
După întoarcere, părinții lui Harald au vrut ca viitorul rege să crească pe cât posibil asemenea celorlalți copii norvegieni. A fost înscris la școala Smestad din Oslo. Casa Regală notează că, în afară de agentul de securitate aflat pe coridor, experiența sa școlară era foarte asemănătoare cu cea a celorlalți elevi. A absolvit apoi Oslo Cathedral School, a urmat pregătirea militară și a terminat Academia Militară în 1959.
Între 1960 și 1962 a studiat la Balliol College, Universitatea Oxford, unde a urmat cursuri de științe sociale, istorie și economie.
A așteptat nouă ani pentru a se putea căsători cu Sonja
Una dintre cele mai cunoscute povești din viața lui Harald a început în 1959, când a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen. Problema era că Sonja nu provenea dintr-o familie regală sau aristocratică, iar pentru un viitor rege, o asemenea căsătorie încă reprezenta o rupere radicală de tradiție. Harald era așteptat să-și aleagă soția dintre membrele familiilor regale sau nobiliare europene.
Relația dintre cei doi a durat nouă ani înainte ca nunta să poată avea loc. Dorința prințului moștenitor de a se căsători cu o femeie din afara aristocrației a provocat inclusiv o dezbatere despre viitorul monarhiei. Casa Regală notează că existau oameni care preziceau chiar că o asemenea căsătorie ar putea duce la căderea instituției.
Harald a transmis că, dacă nu i se permite să se căsătorească cu Sonja, ar putea rămâne necăsătorit toată viața. Fiind singurul moștenitor de sex masculin, alegerea lui ridica o problemă reală pentru succesiune. Regele Olav al V-lea a cerut sfatul guvernului, conducerii Parlamentului și liderilor politici înainte de a-și da acordul. În cele din urmă, logodna a fost anunțată pe 19 martie 1968, iar Harald și Sonja s-au căsătorit pe 29 august 1968, la catedrala din Oslo. Au rămas împreună aproape 58 de ani.
Viitorul rege a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice
Harald nu a fost doar un pasionat de sport. A concurat la nivel internațional. A reprezentat Norvegia la iahting la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, Ciudad de México din 1968 și München din 1972. La ceremonia de deschidere a Jocurilor de la Tokyo, el a purtat drapelul Norvegiei.
Performanțele sale nu s-au oprit odată cu tinerețea. În 1987, în anul în care împlinise 50 de ani, Harald și echipajul ambarcațiunii Fram X au devenit campioni mondiali. În 2005, echipajul Fram XV a câștigat titlul european. Regele a continuat să participe la regate naționale și internaționale până când și-a încheiat cariera competițională în 2022, la 85 de ani. Harald se descria el însuși drept un „fanatic al sportului”.
A devenit rege în 1991
Harald a urcat pe tron pe 17 ianuarie 1991, după moartea tatălui său, regele Olav al V-lea, iar Sonja a devenit atunci prima regină a Norvegiei după mai bine de jumătate de secol.
Harald a preluat o monarhie foarte populară, dar aflată în fața unei societăți care se schimba rapid. În cele peste trei decenii care au urmat, a încercat să păstreze instituția apropiată de populație și să o adapteze la transformările societății norvegiene. Reuters îl descrie drept un monarh reformator, iar AP subliniază rolul său în modernizarea Casei Regale.
Discursul care a devenit celebru: „Norvegia suntem noi”
Unul dintre cele mai cunoscute discursuri ale sale a fost ținut în 2016, la o petrecere organizată în grădinile Palatului Regal. Harald a vorbit atunci despre o Norvegie modernă, formată din oameni de origini, credințe, venituri și orientări sexuale diferite.
A amintit norvegienii veniți din Afganistan, Pakistan, Polonia, Somalia și Siria, oamenii care cred în Dumnezeu, Allah sau în nimic și „fetele care iubesc fete” și „băieții care iubesc băieți”. Iar mesajul său era simplu: „Norvegia suntem noi”.
Discursul a devenit unul dintre momentele definitorii ale domniei sale și a întărit imaginea unui rege preocupat de incluziune. Harald avusese un rol public important și după atacurile teroriste din 22 iulie 2011, când 77 de oameni au fost uciși la Oslo și pe insula Utoya. AP amintește discursurile sale emoționante din perioada de doliu național printre momentele care i-au consolidat relația cu populația.
A refuzat să abdice chiar și când sănătatea i s-a deteriorat
În ultimii ani ai vieții, Harald a avut numeroase probleme medicale și și-a redus treptat programul oficial. În 2024, după ce regina Margrethe a II-a a Danemarcei a abdicat, Harald a fost întrebat dacă ar putea proceda la fel. Răspunsul său a rămas mereu același, că nu intenționa să renunțe la tron.
Regele considera că jurământul depus îl obliga să-și îndeplinească rolul pe viață. După problemele medicale din 2024, Casa Regală a decis să-i reducă permanent programul, însă nu și-a abandonat atribuțiile. Harald a rămas rege până la moartea sa, pe 28 august 2026.
Regele a murit vineri dimineață, la ora 6:35, la Rikshospitalet din Oslo, după ce fusese internat timp de mai multe zile și starea sa devenise foarte gravă. Casa Regală a anunțat că Harald „a murit în pace”. Avea 89 de ani și era, la momentul morții, cel mai în vârstă monarh în exercițiu din Europa. După moartea sa, fiul său Haakon îi succede la tron, sub numele de Haakon al VIII-lea, potrivit AP.
