Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

De ce nu e bine ca guvernul să abuzeze de ordonanțele de urgență?

Din două motive: unul este acela că principalul rol în legiferare îl are Parlamentul, al doilea este că ordonanțele de urgență elimină dezbaterea, tocmai prin pretinsul lor caracter de urgență.

De ce totuși, de 30 de ani aproape, guvernele României abuzează de ordonanțele de urgență? Pentru că Parlamentul se mișcă greoi, ar fi un răspuns, dar nu este cel real. În general, partidul aflat la guvernare, sau tehnocratul, vrea să treacă rapid anumite legi, fără dezbatere, fie pentru a remedia niște probleme reale, fie pentru a servi niște interese care nu trebuie, după capul lor, supuse dezbaterii.

Oricum, ar trebui să reținem că principala problemă a ordonanțelor de urgență este lipsa dezbaterii reale.

Iar dezbaterea, oricât de dureros de dezlânată ar putea fi câteodată, ar trebui să fie baza legiferării în democrație.

Nu este, din păcate.

Bun, am avut și un referendum consultativ, iar poporul și-a dat cu părerea că nu e bine ca guvernul să dea OUG-uri în materie de infracțiuni, pedepse și organizare judiciară. Că asta ne durea cel mai tare. În rest, a rămas ca înainte. Codul administrativ a fost adoptat prin ordonanță de urgență, legea alegerilor locale a fost modificată prin OUG.

Dar mai rea decât o ordonanță de urgență este o lege care nu este supusă dezbaterii reale.

Dar avem noi așa ceva în România? Da, sigur, e plin Monitorul Oficial.

Ultima astfel de lege, votată pe repede-înainte (încă nu a fost promulgată), este “Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală”.

Pe 19 iunie, președintele României a anunțat că un grup de lucru de la Președinție, alcătuit din experți nenumiți, deci anonimi, a elaborat mai multe propuneri pentru modificarea legilor electorale. Pe 3 iulie, modificările la legile electorale ieșiseră din Parlament spre promulgare, după votul Camerei Deputaților.

Deși președintele României nu are, conform Constituției, dreptul la inițiativă legislativă, modificările impuse de domnia sa s-au votat în doar 14 zile, nici măcar toate lucrătoare.

E inutil să mai spunem că nu a existat deloc dezbatere publică pe marginea acestor legi, că nu s-a respectat nici măcar termenul legal de 30 de zile cât ar fi trebuit să fie supusă dezbaterii publice.

Dar, hei, e OK, e pentru o cauză bună. Iar dacă e pentru o cauză bună, nu mai este nevoie de dezbatere.

Așa s-a întâmplat cu legile prin care România a decis achiziția de armament în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro. Nu s-a dezbătut nimic. În unele cazuri nu s-a făcut nici măcar licitație.

Le promisesem oamenilor ălora, venea scadența, așa că legile au fost discutate dimineață în comisii și votate după-amiaza în plen.

Dezbatere, participarea opiniei publice la discuții? Ei, haideți…

La fel s-a întâmplat și în cazul legii off-shore și, respectiv, a cedării gazelor naturale ale Românei. Dezbatere? Nu. Cum am zis, dacă e pentru o cauză bună…

Cine decide care sunt cauzele care merită dezbătute și care nu? Poate că n-ar trebui să decidă nimeni și să le dezbatem pe toate, așa cum zice legea. Dar parcă hotărâsem că pentru cauze bune nu mai aplicăm legea…

*Parafrază a replicii: “Fără poezie, viața e pustiu!“, rostită de Ștefan Mihăilescu Brăila în “Secretul lui Bacchus“

Patrick André de Hillerin

Citește și:

OPINIE | „Am ales să fiu român”. PAH, despre diferențele dintre românii din țară și cei din diaspora

Citeşte şi: