Mergi direct la conținut »
OPINIE/ Zona antică a Constanței, rasă pentru un cartier de lux? Blocuri și vile pe ruinele cetății Tomis
Opinii Libertatea > Opinii > OPINIE/ Zona antică a Constanței, rasă pentru un cartier de lux? Blocuri și vile pe ruinele cetății Tomis

OPINIE/ Zona antică a Constanței, rasă pentru un cartier de lux? Blocuri și vile pe ruinele cetății Tomis

Nu cred că în Constanța există o zonă de promenadă mai frumoasă decât peninsula orașului. Atât de frumoasă, încât două hectare din portul turistic au fost concesionate pentru 2.600 de dolari pe lună unui apropiat al fostului trio Mazăre - Strutinsky - Constantinescu.

 de Andreea Pavel (Info Sud-Est)

Alte hectare de terenuri au fost retrocedate ilegal de aceeași administrație. Asta susțin procurorii DNA și judecătorii Curții de Apel București, care l-au condamnat pe fostul primar la 4 ani de închisoare cu suspendare. În curând va veni și o sentință finală.

Peninsula Constanței înseamnă, de fapt, zona antică a orașului, acolo unde grecii au ajuns primii și au ridicat cetatea Tomis, în urmă cu două milenii. Piața Ovidiu, portul turistic Tomis și faleza Cazinoului sunt cele trei zone principale ale acestui loc.

Radu Mazăre a avut planuri mari: a încercat să mărunțească zona și să deschidă șantiere peste șantiere direct în măruntaiele orașului vechi: un pasaj subteran care ar rade orașul antic din istoria Constanței și blocuri de 35 de etaje înfipte în taluzul dinspre mare al peninsulei.

Radu Mazăre Foto: Hepta.ro

Pe scurt, cea mai frumoasă zonă de promenadă din Constanța ar fi urmat să ajungă un cartier construit haotic, sufocat de mașini și locuințe private, de toate formele, culorile și înălțimile. Adică exact după modelul stațiunii Mamaia, despre care însuși actualul primar al orașului a declarat că este „un cartier al Constanței”.

Proiect picat și reluat

 O mână de istorici, arhitecți și alți specialiști s-a împotrivit Planului Urbanistic Zonal, iar proiectul a picat la momentul respectiv, în anul 2011.

Astăzi, la aproape un deceniu de la primele discuții aprinse din jurul PUZ-ului peninsulei, subiectul a fost reluat de Primăria Constanța, care a organizat și o dezbatere publică, la sfârșitul anului 2018. Cu excepția blocurilor de 35 de etaje, care au fost „tăiate” până la 10 metri, adică maximum 5 etaje, prevederile PUZ păstrează componente importante trasate pe vremea fostului primar.

Ce ar trebui să nu uităm din acest episod, în care Primăria Constanța vrea să transforme radical poate cea mai importantă bucată a orașului, este că el naște probleme și controverse pe mai multe paliere.

Trei probleme principale

În primul rând, este afectat palierul istoric, pentru că pasajul și parcarea subterane ar urma să străpungă exact vestigiile fostei cetăți Tomis, veche de 2.000 de ani și unul din cele mai importante situri arheologice din România. Importanți istorici și arheologi din Constanța sunt consternați de această propunere.

Apoi, apare o fractură de logică în planurile primăriei, dacă luăm în calcul că 70% din clădirile centrului vechi se află într-un stadiu avansat și foarte avansat de degradare, iar din reabilitarea Cazinoului a rămas astăzi doar o glumă sinistră. Așa că planurile fantasmagorice ale primăriei par rupte din alt film, eventual unul cu OZN-uri.

Pe de altă parte, din punct de vedere estetic și al turismului, transformarea celei mai frumoase zone de promenadă într-un cartier cu blocuri și supermarketuri la parter ar fi o afacere profitabilă pentru investitorii imobiliari, dar tragică pentru comunitate. Mutilarea stațiunii Mamaia ar avea, iată, o geamănă în orașul vechi.

Lecția Mamaia

Sunt mulți constănțeni care tânjesc după frumusețea stațiunii Mamaia, cea de pe vremea când ea nu era încă un cartier al nababilor. A fost pierdută la bucată, ca la poker, și nimeni nu a decontat asta. În paralel, au fost vândute, la fel, bucăți importante din restul orașului, care apoi au fost mutilate din punct de vedere urbanistic.

În ultimele două decenii, haosul construcțiilor hidoase și fără noimă a înghițit cu lăcomie Constanța. Așa că, dacă de orașul nou nu ne mai putem bucura, lăsați-ne măcar ce-a mai rămas din orașul vechi. Pentru că istoria lui copleșitoare nu poate fi vândută ca la bișniță.


Citește și:

Editorial din Constanța de Andreea Pavel: Haosul care moștenește dictatura. Cum a intrat Constanța în sindromul Stockholm după Mazăre

 
 
Close
Close
Închide