MENIU CAUTĂ

OPINIE/ PAH, despre Ziua Națională. Opriți țara, e sărbătoare!

Suntem în 23 noiembrie și, spre ghinionul nostru, puntea spre minivacanța de ziua națională s-a micșorat sensibil anul acesta. Cum 1 decembrie pică într-o sâmbătă, weekendul prelungit din alți ani se reduce doar la adăugarea zilei de 30 noiembrie, liberă prin lege, la sâmbăta și duminica oricum libere. O mare pierdere pentru turismul românesc, o gaură în bugetul comercianților de carburant.

Și totuși șansa ne surâde. Președintele nostru, al tuturor românilor, ne-a înțeles necazul și, ieri, a dat semnalul pe care-l așteptam: până după sărbătorile legate de centenar nu se mai lucrează. Și nici nu se mai discută.

Cel puțin, Excelența Sa, Președintele, nu o face. Ascuns în spatele unui nou hashtag, #refuz, Klaus Iohannis ne transmite, prin intermediul media, că, într-un fel sau altul, trebuie să respectăm sacralitatea săbătorii până la care mai avem o săptămână. Iar adevărul e că nu avem de ce să ne grăbim. Belgia a rezistat 589 de zile fără a avea un guvern legal invetit, așa că poate și România să reziste fără ministru al transporturilor o săptămână și ceva. Oricum, cu aglomerația de pe drumuri și cu întârzierile de pe căile ferate ce se anunță zilele astea, un ministru al transporturilor nu ar fi primit, în nici un caz, laude, ci, cel mai probabil, călduroase înjurături. Cum de joi, prin demisia domnului Șova, nu mai există un ministru al transporturilor, numeroase trimiteri spre originile vieții se vor pierde în neant. Energii negative fără număr se vor risipi în lipsa adresantului, iar asta, în definitiv, ar putea funcționa ca o necesară supapă, într-o țară în care se înjură prea mult  și se realizează prea puțin.

Oricum, Ministerul Transporturilor pare a fi funcționat fără ministru în ultimii 29 de ani. Nu putem nominaliza nici măcar un singur ocupant al funcției respective căruia să-i punem în cârcă realizarea cap-coadă a vreunui mare proiect de infrastructură. Încă o săptămână-o săptămână și jumătate fără șef la Transporturi nu e o pierdere.

Probabil la asta s-a gândit și președintele. Și are dreptate. N-are rost să ne pripim tocmai acum. În definitiv, nici acum 100 de ani nu aveam cine știe ce infrastructură. Drumurile care duceau la Alba Iulia erau cam ca cele de azi, poate puțin mai lipsite de asfalt. Dar nu mult. Trenurile circulau la fel de încet, avioanele aveau la fel de puține aeroporturi pe care să aterizeze.

Acesta, probabil, este cel mai mare omagiu pe care putem să-l aducem celor care au înfăptuit Marea Unire: sărbătorim, timp de o săptămână și mai bine, faptul că suntem în același stadiu de dezvoltare ca în 1918. Nu-i de colo!


Citește și:

OPINIE / PAH: Ce-ntenar? De prea multă vreme, funcționăm, ca națiune, doar cu gândul la supraviețuire

OPINIE/ PAH: Când am scăpat boii din frâu în halul ăsta? Vom sta în mijlocul unor bălți de sânge și ne vom întreba: «Puteam oare să facem ceva pentru a evita asta?»

OPINIE/ PAH, despre pamfletul muzical adresat de o trupă din Iași primarului din București: „Fii rea, Gabriela!” (VIDEO) 

OPINIE / PAH, despre afirmația surprinzătoare a judecătorului Dănileț: „Îmi este frică”

OPINIE / PAH, despre încrederea românilor în instituții și presă. „Este mai mult decât merităm, ca breaslă”

OPINIE/ PAH, despre politicienii și demnitarii care au transformat România într-o comedie: „Țara ca o glumă”

OPINIE / PAH despre Justiție în viața românului: „O să avem justiție adevărată când nu vom mai intra în tribunal temându-ne!”

 

Comentarii