Părinţi şi copii: între alcool şi droguri | Despre ce-i împinge pe tineri să consume substanțe interzise

Discut mult în ultima perioadă cu generaţia asta mai tânără. O urmăresc, încerc să-o pricep.

Adolescenţii de azi sunt copiii generaţiei mele: adică sunt la vârsta în care puteam să le fiu tată. Ultima polemică purtată cu ei a fost legată de ce anume consumă şi ce stări au.

Le-am reproşat că sunt prea cuminţi şi am constatat că nu prea consumă alcool. Consumă puţin. Faţă de generaţia mea, care se alcooliza în anii 90 într-un ritm înfricoşător, copiii aceştia consumă foarte puţin alcool. Însă au această atracţie spre alte forme de deconectare: diverse droguri. E un flagel care bântuie generaţiile tinere.

Fiecare epocă vine cu formele ei de deconectare şi de riscuri. Alcoolul ţine de o epocă arhaică şi industrială. E nevoie de timp pentru a consuma alcool: şi la deconectare, şi la dregere. Ca să te pileşti ai nevoie de ceva timp. La alcool mai este nevoie de socializare. Timpul şi munca preindustrială şi industrială permit asta.

Epoca vitezei şi a “muncii imateriale & noi tehnologii” şi a consumului psihic maxim cere un alt tip de deconectare: drogurile sunt “soluţia” aleasă. Nu poţi face publicitate, IT, juca la bursă pe vin, ci doar pe droguri. Drogul te deconectează repede şi te reconectează repede. El funcţionează precum epoca: în mare viteză. Şi e o formă de deconectare în singurătate, aşa cum este şi această epocă: în viteză, în singurătate şi depresiv.

Depresia este cea mai răspândită stare a noii generaţii. E tema ei predilectă. Nici nu ies bine din adolescenţă şi fac deja terapie. Noi am devenit deprimaţi, pe când ei sunt născuţi gata deprimaţi.

De ce? Sunt enorm de multe cauze. Mai întâi, eu cred că marea parte a problemelor lor, “bolile lor” sunt, de fapt, problemele noastre nerezolvate pe care le-am plasat lor: direct în inimă. Depresiile noastre de suprafaţa, câştigate în timp, la ei sunt împrumutate de la noi şi interiorizate. Bolile noastre de pe epidermă s-au dus la ei direct în suflet.

Mai există ceva sfâşietor: au un puternic sentiment de abandon. Timpul nostru l-am dat jobului, succesului, muncilor interminabile. Timpul nostru l-am vândut băncilor pentru bani, luând împrumut. Pentru ei nu mai avem timp. Şi ei se simt abandonaţi. Iar sentimentul de abandon produce o stare de nesiguranţă teribilă. Nesiguranţa şi singurătatea care macină.

Mai e ceva? Da, a dispărut pentru ei spaţiul comun, public. Au tot mai puţine astfel de spaţii libere unde sunt ei singuri. Şi se refugiază în online. Uneori sunt online chiar şi când sunt alături. Ei se miros şi se pipăie mai puţin: pentru că au touching.

La toate astea se alătură tehnologia care înlocuieşte lumea reală şi se sincronizează teribil de bine cu lumea halucinogenă a drogurilor şi a singurătăţii tehnologice: un soi de “metafizică rece şi halucinantă”. Sunt mult mai asexuaţi şi singuri pentru că au touching şi virtual devenit parte a intimităţii.

Tot aici se mai adaugă o societate a cărei singura formă de dictatură sigură este “dictatura precariatului”: nesiguranţa totală a formelor de muncă şi a formelor de economie. Va fi poate cea mai precară generaţie, cea mai însingurată şi cea mai fragilă. Precaritate şi alienare.

Iar vina mare o purtăm noi toţi, pentru felul în care i-am crescut, sau mai degrabă abandonat, şi mai ales pentru lumea pe care le-o oferim. Dar sperăm că ei vor avea putere să schimbe ceva ce nici nu am fost în stare.

În acest context vine USR şi ne propune “salvarea” cu această lege antidrog. Ca să-l parafrazez pe antropologul Alexandru Bălăşescu, aş spune: când lansezi o astfel de lege e nevoie de multă claritate şi cunoaştere pentru că “Salvarea te duce doar la spital”.

Iar acum se criminalizează şi consumatorii, grupurile cele mai fragile: domnilor nu putem salva România cu puşcăria. Lupta antidrog şi experienţa ţărilor occidentale ne arată cum criminalizarea grupurilor vulnerabile nu funcționează. Ba chiar acutizează problema. Poate căutăm soluţii ceva mai complexe?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE