Ultima soluție: altă Constituție!

Poate am pus noi prea multă speranță pe umerii fragili ai unui muritor. Poate l-am creditat cu prea mult pe unul care nu putea, de fapt, decât prea puțin. N-avem, drept vorbind, însărcinarea istorică de a-i încărca pe alții cu neputințele noastre. O facem, dar nu e cinstit. Pur și simplu o facem.

Pentru a funcționa azi, mâine, România are nevoie de o nouă Constituție. Una mai clară, mai fermă, mai greu de încălcat și, în același timp, mai ușor de respectat.

Din păcate pentru noi, ca popor, ca națiune, ca țară, am lăsat sarcina modernizării Constituției pe umerii celui mai slab dintre noi.

Născut speranță a politcii românești, hrănit cu talent oratoric, Crin Antonescu a avut șansa istorică de a schimba România. În bine. Este cel mai mare rateu posibil. Aveam la îndemână un nou posibil Mihail Kogălniceanu și ne-am ales cu soțul comod și leneș al Adinei Vălean. Atât s-a putut, aia e…

E nedrept să punem soarta României actuale și viitoare în cârca unui om mărunt.

Crin Antonescu s-a mărunțit singur, an de an, până a devenit, din ce promitea să fie, un simplu soț de europarlamentar, acum comisar. Niciodată, dar absolut niciodată România nu va mai avea șansa de a se restarta printr-o nouă Constituție. Și e păcat.

Am putea face asta fără vărsare de sânge, fără să ne dăm cu gaze în mufarină, fără să ne urâm între noi. Avem nevoie de o nouă Constituție, pe care să o și respectăm, ca de aer.

Cum au alții, Crin, nevoie de sinecuri. Ești bine, nu? Noi, nu.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE