Cum adică o expoziție despre Sâni? O premieră absolută în România, la Art Safari, din 6 septembrie!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De la obiect al dorinței la cenzură, de la admirație la rușine, sânii au fost un catalizator al dezbaterilor culturale din ultimele decenii. O nouă expoziție prezentată la Art Safari în noul sezon, care începe din 6 septembrie, își propune să examineze abordările diverse în care artiștii au redat această parte a corpului femeiesc și este o premieră absolută în plan local.
Proiectul răspunde unei inițiative mai largi de chestionare a așteptărilor sociale și culturale legate de corpul feminin în contextul artistic și societal contemporan, alăturându-se altor expoziții internaționale, precum Breasts (Bienala de la Veneția, 2024), Boobs in the Arts (Dittrich & Schlechtriem, Berlin, 2023), Darker, Lighter, Puffy, Flat (Kunsthalle Viena, 2023).
„Sâni. O expoziție cum nu s-a mai făcut” poate fi văzută la Art Safari în perioada 6 septembrie – 15 decembrie.
De-a lungul istoriei artei, sânii reprezintă un motiv inepuizabil de fascinație și conflict. Opțiunile stilistice și tematice în redarea sânilor oglindesc deopotrivă evoluțiile estetice și schimbările de perspectivă asupra corpului și rolului femeii. Această protuberanță naturală a bustului feminin – venerată și dorită, cenzurată și pedepsită, disputată și revendicată – primește o încărcătură simbolică versatilă, pendulând între sacru și profan.
De la influențele academiste ale secolului al XIX-lea până la experimentările moderne și contemporane, nudul a traversat idealizări formale și conceptuale, abordări abstracte, hibride sau politizate, surprinse în teme ca maternitate, erotism, cenzură sau estetism. Expoziția de la Art Safari aduce împreună o gamă diversă de reprezentări ale sânilor în arta românească, oferind astfel o perspectivă amplă asupra transformărilor acestui motiv artistic în cultura vizuală.
Cum au fost sânii ilustrați în arta de început de secol XX
În arta începutului de secol XX, modelul neoclasic, al sânilor adolescentini, abia înmuguriți, redați cu migală, se menține concomitent cu creațiile mai novatoare, influențate de impresionismul francez și secesionismul german, în care sânii generoși, de femeie în deplină maturitate sexuală, sunt tratați în tușe lejere sau impasto, pentru a crea impresia de carnalitate.
Astfel, pictura românească modernă înregistrează uneori de la aceiași autori – Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Tonitza ș.a. – atât nuduri academist-venusiene, culcate pe sofale boierești, în care sânii și pubisul personajelor sunt parțial acoperiți, sugerând, conform etichetei vremii, sfiala personajelor feminine, cât și reprezentări de budoar în care trupurile feminine, cu forme rotunjite, dar atletice, se oferă privirii, expunându-și dezinhibate părțile intime.
Ulterior, geometrizarea și stilizarea corpului feminin în compoziții fanteziste, á la Ion Alin Gheorghiu sau Sabin Bălașa, dez-erotizează sânii, convertindu-i strict în motiv de reflecție formală. Prin contrast, cele mai recente lucrări prezentate în expoziție, semnate de Roman Tolici, Felix Aftene, Paul Baraka Marat, Ondine Slimovschi, se apropie de formule hiper-realiste. Fie că se mizează pe evidențierea imperfecțiunii sânilor („prea” mari, „prea” mici, asimetrici, flasci), fie pe compunerea unui ideal digitalizat al sânilor, sunt confruntate percepțiile sociale asupra feminității și sexualității.
Modelul marian al reprezentărilor sânilor în artă
Imaginea iconică a Madonei Galaktotrophousa, care o înfățișează pe Fecioara Maria alăptând, a apărut inițial în perioada bizantină și a rămas o temă constantă de-a lungul istoriei artei, chiar și în unele epoci caracterizate de norme pudibonde (ca în Evul Mediu Târziu sau perioada victoriană). Imaginea a continuat să fie prezentă în arta vizuală și să evolueze – reprezentarea laicizată a mamei cu sânul dezgolit, hrănind pruncul, și-a păstrat însă dimensiunea spirituală, așa cum se poate vedea în lucrări din secole diferite, ca Maternitate de Mina Byck Wepper sau Milk Behind the Judgement de Andrei Gamarț.
În arta modernă și contemporană, reprezentarea mamei care își oferă sânii plini de lapte pruncului nu este lipsită de valoare erotică. Sânii lăuzei nu sunt doar un simbol al hrănirii și fertilității, ci și un obiect al dorinței originare și un indiciu al puterii feminine – reflectare a complexității rolului matern.
Sâni în arta zilelor noastre
În ultimele decenii, experimentările artistice au redefinit standardele dezinhibiției, abordând nonconformismul sexual și vulnerabilitatea din perspective estetice diverse. Un aspect al imaginarului cultural contemporan, în care se reflectă tensiunile dintre libertatea expresiei și normele culturale restrictive, ține reprezentarea sfârcurilor feminine.
Pe platformele de social media, imaginile cu sâni, în care sfârcurile sunt vizibile, sunt adesea cenzurate din cauza asocierii mameloanelor cu excitația și activitatea sexuală. Ca reacție la aceste limitări ale expresiei, au apărut numeroase intervenții feministe, precum lucrarea „Iele” a Ralucăi Ilaria Demetrescu, în care este evidențiază incoerența argumentului și acuzat controlul mediatic asupra standardelor de reprezentare a corpului uman.
Saint Dorothea, Alexandru Rădvan, 2009, colecție privată
Politicile feministe vizează atât acceptarea corpului, cât și critica privirii obiectificatoare (the gaze), care transformă corpul femeii într-un bun de consum. În lucrările de Alina Marinescu și Andra Achim, sânii încetează să fie simbol al poftei sexuale masculine sau memento al sacrificiului matern; ei sunt revendicați ca parte intimă și esențială a identității feminine.
Art Safari, ediția dedicată femeilor, poate fi vizitată în perioada 6 septembrie – 15 decembrie, de joi până duminică, între orele 12:00 și 21:00. Biletele și programul expozițiilor poate fi accesat pe site.
