Când a fost ultima oară când te-ai plimbat prin orașul tău având curiozitatea unui turist? Deseori când călătorim avem tendința să ne uităm în jur cu fascinație, chiar dacă vizităm un sătuc sau un orășel care nu are, în mod convențional, ceva foarte deosebit în el. Cu toate astea, tindem să fotografiem fiecare mic detaliu, observăm oamenii de pe stradă și găsim (sau dăm) un sens în fiecare aspect cotidian, mundan, peste care în orașul „de baștină” am trece cu ușurință.
De multe ori după o călătorie lungă și orașul în care locuim are un farmec la întoarcere, peste care se așterne însă foarte rapid praful. La invitația HUAWEI fotograful Alex Gâlmeanu povestește despre locurile lui preferate din orașul în care locuiește – București, despre mentalitatea de turist și cum o putem folosi pentru a fi mai prezenți în viețile noastre de zi cu zi, dar și despre P60 Pro, telefonul lui preferat când vine vorba de fotografiat în călătorii sau imortalizat momente din deja bine cunoscuta serie As I found it.
Îmi doream să fac imagine de film, acesta a fost planul meu din copilărie, în contextul în care mi-am petrecut foarte mult timp pe platourile de filmare alături de tatăl meu, regizor de film documentar. Am aflat dintr-o discuție în familie că nu poți să faci imagine de film fără să înveți să fotografiezi. Pentru mine, la vârsta de 14 ani, a fost suficient. În zilele următoare, m-am apucat de fotografie. Mai târziu, în liceu, am aflat că fotografia poate să îmi rezolve și niște probleme de timiditate, un lucru care mi-a dat un impuls suplimentar. Apoi, pas cu pas, am ajuns până în ziua de azi.
Primele fotografii pe care le-am făcut vreodată, în aprilie 1992, au fost realizate de pe acoperișul casei în care locuiam atunci. Cu aparatul la mine, am fotografiat panoramele Bucureștiului pe care le vedeam din înălțimea casei. Cele mai recente dintre imagini, pe străzile capitalei, sunt din weekend, am mers pe jos pe Calea Victoriei. Așadar, primele fotografii pe care le-am făcut vreodată au fost realizate pe străzile din București, iar de atunci fotografiez neîncetat capitala. Ultima fotografie a fost făcută într-o călătorie, cu noul meu P60 Pro, când am fost la lansarea lui în Munchen. Este vorba despre o fotografie făcută unei vitrine de magazin în care se reflecta strada.
Primul meu aparat foto a fost un Smena, un brand rusesc cunoscut în perioada copilăriei mele. Acest Smena era foarte departe de a fi un aparat de fotografiat performant, dar puteam să lucrez cât de cât cu el. Acum folosesc mai multe aparate foto, în funcție de ceea ce fotografiez. În studio am două tipuri de camere cu o sumedenie de obiective, dar în vacanțe îmi place să călătoresc cu echipament puțin. Am mereu în călătorii un aparat point and shoot de mici dimensiuni, precum și un smartphone pe care îl folosesc destul de des. Acum folosesc P60 Pro, de la HUAWEI. Face aproape cât un DSLR, îmi place că are performanțe excelente.
Da, orașul se află într-o permanentă schimbare, atât în forma lui fizică (dispar și apar clădiri, capitala în sine se mărește și se dezvoltă), dar și din punct de vedere emoțional, social sau cultural. Bucureștiul de astăzi este foarte diferit de orașul copilăriei mele și cred că este firesc să fie așa. Sigur, această evoluție vine și cu bune și cu rele, dar în general vorbim de o evoluție pozitivă, pe care îmi place să o surprind atât macro, cât și prin lentilele zoom ultraluminoase, după caz, ale lui P60 Pro, în funcție de perspectivă.
Într-adevăr, încerc să acopăr mai multe aspecte ale fotografiei și în toate mă regăsesc. Evident, sunt recunoscut ca un fotograf de portret, dar eu experimentez mult mai multe domenii ale acestei arte. Călătoritul mi se pare una dintre cele mai bune metode de a-mi cheltui banii, îmi place să merg prin tot felul de locuri în care spectacolul vieții este fascinant și sunt încântat să documentez acest spectacol. Cu smartphone-ul e și foarte simplu. Compact, ușor, cu două camere, e mai mult decât facil.
Cele mai frumoase locuri sunt cele în care nu am fost încă. Îmi place să merg pe principiul acesta, în așa fel încât să nu repet prea des destinațiile. Evident că fac un mic research și aleg locuri despre care cred că sunt suficient de 'fotogenice'. Îmi aduc aminte cu plăcere de foarte multe locuri din Italia, sau Spania. Am făcut fotografii foarte bune în Portugalia și știu că m-a fascinat Asia de foarte multe ori. Un alt loc perfect pentru fotografie a fost Marocul.
E tot un experiment din punctul meu de vedere. Așa cum știi, eu fac fotografie de portret, lucru care înseamnă că, în studio, controlez toate elementele constitutive ale unei fotografii. Eu pun lumina, eu aleg cadrul, eu ghidez modelul, etc. În seria asta 'As I found it', evident că nu controlez nimic, am doar performanța aceasta de a înțelege și decripta viața din imediata mea apropiere, plus șansa și rapiditatea de a surprinde momentele. Totul se înscrie în categoria asta de 'street photography' unde ținta e să documentezi spectacolul vieții, așa cum se întâmplă el, fără a influența lucrurile și fără a le guverna. Se pare că seria a fost foarte bine înțeleasă de către cei care mă urmăresc pe rețelele sociale, iar asta a fost un lucru care m-a făcut să continui. În plus, îmi place să merg pe străzi, așa, fără sens anume, iar lucrul acesta ajută acest gen de fotografie.
Îmi plac aglomerațiile urbane, locuri în care există oameni, locuri pline de viață. În această direcție, merg des pe Calea Victoriei, pentru că mi se pare locul ideal pentru așa ceva, oferă foarte multe cadre fascinante. Îmi plac și zonele centrale ale orașului, unde o anumită forfotă este prezentă. Aceste locuri se schimbă în permanență. E foarte vizibil dacă compari nu ani cu ani, ci decenii cu decenii. Nu știu să îți spun exact cum s-au schimbat, unele în bine, altele în rău, dar de fapt nici nu contează asta, important e că există schimbare și că sunt zone care merită documentate. Oamenii mă atrag cel mai mult, oameni în contextul orașului, bineînțeles.
Îți dai seama că există o minimă organizare, dar organizarea asta presupune lungi drumuri spontane, în care să descopăr lucrurile în felul meu. Nu vreau să fiu 'turist', ci 'călător'.
Aici nu există niciun secret, îmi place perioada apusului de soare. Umbrele lungi și lumina aceasta moale de apus, mi se par mie cele mai ofertante. Sigur, ar fi și momentul dimineții devreme, dar nu sunt chiar cel mai matinal din punctul acesta de vedere. Oricare ar fi, P60 Pro-ul meu surprinde subiectul indiferent de expunere, aici folosesc acele lentile ultraluminoase din cameră. În mai toate călătoriile, încerc să planific ziua în așa fel încât apusul să mă prindă într-un loc minunat, în care lumina e pusă în valoare. Nu știu să îți dau o rețetă în privința setărilor camerei, aici lucrurile diferă de la caz la caz. Atunci când alegeam să fotografiez cu un smartphone, îmi lipsea o diafragmă reglabilă a obiectivului, așa cum o întâlnești la lentilele profesionale, dar acum există P60 Pro de la HUAWEI care e primul smartphone cu funcția asta. Depinde de ce anume observ, care este subiectul meu și ce anume vreau să pun în evidență. În general merg pe principiul unei fotografii bine expuse unde să existe detalii atât în zonele de umbră, cât și în cele de maximă strălucire.
Așa cum îți spuneam mai sus, partea preferată e legată de drumurile lungi, pe jos, fără o țintă anume, pe străzile orașului în care călătoresc. Așa adun povești și fotografii frumoase. Tot ce am la mine e telefonul și restul se întâmplă de la sine.
Cred că sfaturile mele nu sunt de natură fotografică, mi se pare că în ziua de azi există un acces facil la tehnică fotografică de calitate și lumină bună. Un fotograf e mai bun în comparație cu altul datorită unor lucruri mai degrabă filozofice. Sfatul meu în contextul acesta este cel legat de cultură, un fotograf bun în ziua de azi este de fapt un filozof bun, un artist care este în stare să decripteze viața, să o înțeleagă și să o documenteze. Cred că inspirația de aici vine, de la viața și de la modul în care este înțeleasă."
Cred eu că o fotografie se 'realizează' cu mult înaintea declanșării aparatului foto. Cred eu că acțiunea de a fotografia în sine, chiar și când este complexă, este una dintre cele mai simple etape ale fotografiei. Mult e până înțelegi ce vezi, până îți găsești fascinația și determinarea necesară pentru a trata un subiect. Evident că fotografia este și o îndeletnicire tehnică, e foarte importantă și tehnica fotografică. Întâi ai lucrurile care țin de pre-fotografie (sau pre-producție), adică documentarea pe care o faci pentru subiectul pe care îl alegi, apoi ai ședința foto în sine, unde alegi cele mai bune instrumente care se potrivesc cu tema ta (cu ce aparat foto lucrezi, cu ce lentile, lumini, alte elemente de cadru), iar la final ai post-fotografia (sau post-producția), toate lucrurile ce țin de laborator sau programe de editare. Absolut toate elementele trebuie să conveargă armonios spre mesajul pe care vrei să îl transmiți, asta ar fi situația ideală. Pe partea de postproducție, eu lucrez foarte des în Adobe Lightroom și dacă e cazul, în Adobe Photoshop, le am pe amândouă în AppGallery, deci nu trebuie să petrec prea mult timp mutând fotografiile dintr-un loc în altul. Aici mă refer, desigur, la cele făcute cu telefonul. În general încerc să evit alterări exagerate și mai ales nejustificate ale imaginii în postproducție, încerc să obțin maximum posibil la shooting. Mai de fiecare dată prefer lucruri reale și autentice, chiar și atunci când lucrez în studio.
Nu am un singur loc, ci foarte multe. Îmi plac locurile și momentele în care am reușit să surprind spectacolul vieții. Evident că e o aliniere de astre, un joc al șansei, performanța nu ține de un loc anume, ci de o sumedenie de ingrediente.
Cred că am în plan să ajung în Danemarca, e o călătorie pe care am tot amânat-o și pare că i-a venit momentul.
Pentru cele mai frumoase fotografii cu orașul tău precomandă acum HUAWEI P60 Pro de pe HUAWEI Store și primești la pachet un ceas WATCH GT 3, șansa de a câștiga un MateBook X Pro, unul din cele 10 tricouri semnate de Irina Rimes și dublu puncte HUAWEI.