Raluca Negulescu-Balaci, Directoare Executivă A UiPath Foundation: „Cu NABU Ai O Bibliotecă în Buzunar. Ajută Părinții Care Nu-și Permit Să Cumpere O Carte”

UiPath Foundation a lansat anul trecut și un program gratuit de testare a competențelor digitale, împreună cu Brio – o platformă de evaluare standardizată. Studiul realizat le-a dezvăluit un paradox: competențele digitale ale copiilor se îmbunătățesc pe măsură ce copiii cresc, în timp ce competențele de literație rămân la fel pe parcursul anilor de școală. Așa că s-au concentrat în proiectele lor pe dezvoltarea acestor competențe, atât de necesare pentru secolul în care trăim. Familiile care intră în programele lor sunt sprijinite să-și depășească și condiția materială care adesea îi copleșește și devine unul dintre motivele principale ale abandonului școlar.

Raluca Negulescu-Balaci a explicat într-un interviu pentru „Libertatea” realitatea greu de imaginat a familiilor din zone dezavantajate și a spart, prin argumente, mitul „nu vor să meargă la școală”.

Raluca Negulescu-Balaci, directoare executivă a UiPath Foundation: „Cu NABU ai o bibliotecă în buzunar. Ajută părinții care nu-și permit să cumpere o carte”

Libertatea: UiPath Foundation a adus în România aplicația de citit pentru copii NABU. De ce ați simțit nevoia să existe și la noi o astfel de aplicație?

Recomandări

Vom plăti mai mult pentru o vacanță în Thassos, anul acesta. Creșterile de tarife anunțate de hotelierii greci

Raluca Negulescu-Balaci: A fost și o muncă de cercetare, dar a fost și o nevoie construită pe experiența noastră din 2019 până în 2021, care a presupus și trecerea printr-o pandemie. Noi lucram deja cu copiii din familii vulnerabile din mai multe zone din țară, din Vaslui, Botoșani, Galați, București – Ferentari și Cluj. Când a venit pandemia a trebuit să facem această tranziție online foarte bruscă, iar noi știam care sunt nevoile la firul ierbii și nu voiam să forțăm un proces de digitalizare fără să luăm în considerare realitățile din comunități.

Văzând și modul în care copiii s-au adaptat la partea digitală și la ce oportunități putem aduce în niște comunități pe care nu le-ai asocia în mod firesc cu digitalizarea, am ajuns la NABU.

Avem în România, 17 milioane de utilizatori de internet, până și în comunitățile vulnerabile există telefoane, și văzând discrepanța față de numărul de cărți pe care îl au, am făcut parteneriatul cu NABU și cu OvidiuRO, cu care lucram deja din 2019.

Credem foarte mult în inițiativa asta pentru că practic ai o bibliotecă în buzunar. Dacă părinții din comunitățile vulnerabile nu-și permit să cumpere o carte ilustrată pentru copii, aplicația aduce un mic univers în casele copiilor, cărți care pot fi citite și fără acces la internet.

Recomandări

Impact violent în gara din Galați, între o locomotivă și trenul la care urma să fie cuplată. Patru persoane au fost rănite. Cu ce viteză mergea locomotiva

Peste jumătate dintre copiii din România sunt în risc de sărăcie

-Voi lucrați în aceste comunități vulnerabile și știți bine realitățile de acolo. Cum arată România la firul ierbii?

-Noi când am început în 2019, cam 36% dintre copiii din România erau în risc de sărăcie. A venit pandemia și UNICEF estimează astăzi că peste jumătate dintre copiii din România sunt în risc de sărăcie.

Un copil care trăiește într-o familie săracă nu e doar un copil care trăiește într-un context fără resurse financiare. Vorbim de un copil care trăiește în condiții precare, poate e dificil pentru părinții lui să plătească utilitățile, poate nu are căldură, nu are un spațiu să-și facă temele, o cameră proprie fiindcă de obicei spațiul e mic și împărțit cu frați, surori, bunici, părinți. Nutriția sănătoasă e o mare problemă și la fel și îmbrăcămintea, încălțămintea, accesul la cărți, la jocuri educaționale, inclusiv mersul la școală.

Un copil de la Cluj, cu care noi lucrăm din 2019, locuia cu mama și frații mai mici într-un subsol insalubru, cu mucegai. Mama fără loc de muncă, tatăl murise cu un an înainte de la o boală gravă, o situație extrem de complicată pentru care nu exista o ieșire la prima vedere. La un moment dat copiii i-au spus mamei că nu mai vor să meargă la școală pentru că râd ceilalți copii de ei că miros a mucegai.

Recomandări

REPORTAJ. Un castel vechi de secole, din Ardeal, lăsat în voia sorții de beneficiarii retrocedării și de autorități: „Nu sunt fantome aici, doar sărăcie!”

Mi se pare că e tipul de situație cu care se confruntă mulți copii. Când nu ai apă curentă, nu ai electricitate, stai în condiții de acest tip, implicațiile asupra procesului de educație sunt negative și cred că trebuie să înțelegem că abandonul școlar se produce pe fondul unei realități de acest fel. Nu pentru că părinții nu vor să-și trimită părinții la școală, ci pentru că realitatea înconjurătoare e atât de copleșitoare încât construiești o barieră.

Acest băiețel acum a reușit să se mute de acolo cu familia lui datorită colegului nostru de la Cluj, Ciprian Tehei, coordonatorul nostru local, care a depus foarte multe eforturi să găsească o chirie socială, mama și-a găsit și un loc de muncă între timp. Dar astfel de soluții vin cu o intervenție pe termen lung în care familia are nevoie de sprijin nu doar pe partea educațională.

„Spunem că școala și educația sunt gratuite, dar nu sunt”

-Auzim adesea spunându-se despre acești copii că nu vor să meargă la școală. Cum combatem preconcepția?

-Cred că abordarea integrată pe care o avem noi la UiPath Foundation vine și pe fondul experienței pe care am avut-o eu înainte să vin să construiesc de la zero organizația. Am lucrat la firul ierbii în cartiere cum e Ferentariul, de exemplu, în zone extrem de sărace și vulnerabile, unde violența e structurală, consumul, traficul de persoane sunt o realitate.

În 2015 ne-am uitat la un studiu legat de accesul la utilități pentru oamenii din Ferentari. În momentul în care ne-am uitat la profilul consumatorului vulnerabil am analizat toate dimensiunile legate de viața acestor oameni, inclusiv relația cu educația. De acolo a reieșit că problema nu e că părinții nu-și doresc să-și trimită copiii la școală. Din contră, ei își doresc foarte mult asta pentru că nu vor ca aceștia să treacă prin aceeași experiență de sărăcie, de marginalizare, nu vor să repete viața lor. Dar sunt tot felul de dificultăți care nu fac școala cel mai prietenos loc, din păcate.

Vedem foarte multe fenomene de bullying în raport cu copiii din comunități sărace, copiii care provin din familii rome sunt, la fel, extrem de antagonizați, uneori de profesori și de colegi. Sunt foarte multe dimensiuni pe care trebuie să le avem în vedere și la fel, este și o chestiune de resurse.

Școala de fapt nu e gratuită în România, asta e problema noastră. Spunem că școala și educația e gratuită, dar nu e, pentru că implică o investiție în rechizite, îmbrăcăminte, ghiozdane, sunt foarte multe resurse pe care un părinte trebuie să le aloce pentru a oferi într-adevăr un acces la sistemul educațional așa cum arată el în ziua de azi.

Părinți care s-au reîntors la școală

-Funcționează când intervii pe mai multe planuri în cazul unei familii vulnerabile, se repune ea pe picioare?

-E un proces pe termen lung și implică foarte multă atenție. Fiecare familie are propria dinamică și propriile provocări și atunci e un efort foarte mare din partea echipei noastre să răspundă la nevoile respective. Ceea ce încercăm noi să facem este să corelăm intervenția noastră cu resursele altor actori din comunitate în așa fel încât să nu fie toată responsabilitatea pe noi, nu credem că e sănătos și nu vrem să generăm niciun fel de dependență.

De exemplu, în programul „Salt către viitor”/„Future acceleration”, oferim o bursă lunară pe care copilul o primește pentru educație și ea chiar ridică o povară de pe umerii părinților. Astfel, ei au un spațiu mental ca să se concentreze mai mult pe soluții, să-și găsească resurse suplimentare de venit.

Avem, de pildă, părinți care asistând la meditațiile online ale copiilor s-au reîntors ei la școală și atunci e o capacitare a întregii familii. Avem copii care ajung să depășească gradul de vulnerabilitate și să iasă din program tocmai pentru că între timp s-a creat acest spațiu în care părinții găsesc soluții și deblochează niște situații care până atunci împiedicau accesul la o viață mai bună.

„Toată lumea folosește social media, dar asta nu înseamnă că avem competențe digitale”

V-ați implicat și în zona de digitalizare și alfabetizare digitală. Avem utilizatori care consumă social media, dar știu ei să se folosească de resursele bune, educative de pe internet?

România e un spațiu al unor paradoxuri. Stăm foarte bine la capitolul conectivitate, avem internet cu o viteză foarte bună și avem 17 milioane de utilizatori de internet din care sunt cel puțin 12,5 milioane au și telefoane mobile. Acum, dacă e să ne uităm la raportul Comisiei Europene – DESI (The Digital Economy and Society Index), România e pe ultimul loc la nivel UE în ceea ce privește competențele digitale și digitalizarea sistemului public. E clar că avem foarte multe hibe. Însă și mult potențial, cu multe oportunități pe care le putem amplifica

Avem și numărul cel mai redus de tineri care au competențe digitale la un nivel avansat, undeva la 29%.

Toată lumea folosește social media, dar asta nu înseamnă că avem competențe digitale. Noi ne concentrăm pe dezvoltarea competențelor digitale pentru copiii din programele noastre tocmai pentru că noi considerăm că acești copii, care au deja numeroase provocări, nu trebuie lăsați și mai în urmă.

Noi avem filosofia asta la UiPath Foundation să aducem resurse care sunt necesare pentru copiii din comunități vulnerabile, însă în eforturile noastre constatăm că ele nu sunt accesibile nici pentru restul copiilor și atunci ele sunt deschide și disponibile. Așa cum este aplicația NABU sau cum e platforma de evaluare a competențelor digitale.

-Pandemia a însemnat o infuzie de tehnologie și în aceste zone vulnerabile. Asta poate îmbunătăți și competențele?

– Nu e suficient să-i dai o tabletă unui copil sau să-i dai internet, contează foarte mult să creezi un cadru și un spațiu în care copilul respectiv să se simtă auzit, ascultat, să fie procesul educațional adecvat. Mi se pare că a fost foarte blamată educația online în ultimii doi ani pentru că nu a funcționat în sistem și pentru că au fost atât de multe provocări, dar experiența noastră e foarte diferită. Vedem că dacă pui binele copilului pe primul loc și dacă lucrezi îndeaproape cu profesorii și creezi experiențe interactive, atunci chiar o să aibă un impact asupra copiilor.

Dacă vrem să le oferim copiilor noștri acces la educație de calitate și la un viitor bun trebuie să înțelegem că singura opțiune este să le creem acel spațiu educațional în care ei să exploreze, să învețe, să fie curioși și să fie expuși la ce urmează să devină normă în viețile noastre – digitalul.

„Folosim apetența pentru digital ca să abordăm un subiect foarte dureros, cel al analfabetismului funcțional”

-Un cartof fierbinte al educației în ultimii ani a fost tema analfabetismului funcțional. Cum poate fi adresată, e o problematică complexă, dar cum vezi tu posibile soluții?

-E o problemă foarte dureroasă pentru că peste 40% dintre copiii din România știu să citească, dar nu înțeleg ce citesc. Asta e o realitate cruntă.

Noi am scos în mai 2022, cu partenerii noștri de la Brio, o platformă standardizată de evaluare, un raport legat de competențe digitale din care ne-am dat seama că pe zona de competențe digitale, în medie, elevii din România stau mai bine decât pe zona de alfabetizare funcțională. A fost o descoperire surprinzătoare, sunt undeva la minim funcțional și nu la nefuncțional, cum ne așteptam.

Competențele digitale se îmbunătățesc pe măsură ce copiii cresc. Or, analfabetismul funcțional rămâne constant de la învățământul primar la cel liceal, ceea ce înseamnă că acolo e o ruptură, nu se întâmplă nimic, copiii nu devin mai funcționali pe măsură ce avansează în sistemul educațional.

Uitându-ne pe datele astea, noi ne-am dat seama că putem să folosim această oportunitate legată de competențe digitale ca să abordăm și analfabetismul funcțional. Cred că lansarea aplicației NABU în România vine pe fondul acestor realități: folosim apetența pentru digital și nivelul mai ridicat de competențe digitale în rândul copiilor ca să abordăm un subiect foarte dureros, cel al analfabetismului funcțional.

-Cum impactează viața cuiva faptul că nu a avut nici măcar o carte de povești când era mic și apoi nici acces la o educație de calitate?

-Sunt mai multe studii legate la accesul la cărți. În principal sunt făcute în SUA, dar ele sunt cumva universal valabile. Crescând cu un minimum 50 de cărți în casă îți asigură un succes școlar mai târziu, e o corelație directă. Am mai văzut un studiu foarte interesant care arată că cititul și capacitatea de a înțelege ce citești și expunerea la cărți impactează inclusiv performanța la matematică. Asta a fost o corelație neașteptată și în ultimul raport PISA, cel din 2018.

Tot în raportul PISA se arată că elevii care vin din familii vulnerabile au o stimă de sine mult mai scăzută și nici măcar nu-și proiectează că o să termine școala pentru că ce văd în jurul lor nu-i încurajează în direcția asta, deși ei performează la un nivel ridicat.

E un decalaj de câteva milioane de cuvinte auzite între un copil de 4 ani dintr-o familie săracă și unul dintr-o familie cu venituri peste medie, adică cei care sunt dintr-o familie cu venituri mai ridicate sunt expuși la un vocabular mai bogat, la mai multe informații.

Mai sunt niște studii de la Banca Mondială care arată că fiecare an de școală crește cu 9% veniturile pe durata vieții.

Noi ne uităm cu mare atenție la zona de literație emergentă, asta înseamnă expunerea la citit în primii ani de viață care modelează parcursul și oportunitățile pe care le pot avea copiii. Și în momentul în care vii dintr-o familie săracă și părinții nu-și permit să-ți cumpere cărți pentru că trebuie să prioritizeze alte nevoi, tu din start faci doi pași în spate. Pornești în viață și în procesul tău educațional cu un decalaj care se tot amplifică și ajunge să fie insurmontabil. Apoi, la un moment dat, apare și abandonul școlar.

-Ce urmează pentru proiectele voastre?

– La început de an am lansat un program pentru 850 de elevi de liceu din 18 județe, inclusiv București și Cluj. E un program de burse și de dezvoltarea competențelor pentru secolul XXI pentru elevi de clasa a noua din familii vulnerabile. Lucrăm cu peste 80 de licee din toată Moldova și sudul României și avem peste 160 de profesori parteneri din aceste școli care ne recomandă copiii.

În România aplicația gratuită de citit NABU a depășit 56.000 de descărcări în mai puțin de șase luni de la lansarea oficială. În continuare NABU își dorește să ajungă la cât mai multe familii din România și are nevoie de sprijin financiar pentru a-și continua misiunea. Pentru a susține NABU accesați: https://bit.ly/3Y8YwVZ sau, pentru mai multe detalii, contactați NABU la adresa: [email protected].