Momentele dificile din formarea sa ca sportiv de performanță nu l-au făcut să renunțe la visul său, ba dimpotrivă, i-au dat aripi. „Am avut momente foarte grele. Eram mereu plecat de acasă iar de multe ori eram nevoit să iau singur decizii, după cum credeam eu că este bine. Așa am realizat că sportul te învață de mic cum să cerni lucrurile ce te pun la încercare. Sufeream cumplit când luam bătaie în sală de la antrenori și nu puteam să spunem nimic acasă pentru că exista riscul să te dea afară indiferent cât de bun erai. Nu are rost acum să mai spun numele celor care mă altoiau! E tardiv! Era groaznic și când luam bătaie de la colegii mai mari ca noi sau când trebuia să participă la glumele lor. Și aici, trebuia să stai cuminte, pentru că altfel cădeai în dizgrație și era mai rău”, povestește Florin Neby.

11th Aerobic Gymnastics World Championships, June 18-20, 2010 Rodez (FRA)Icon photoVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

7 medalii la Europene, s-a retras din cauza heptatitei B

Însă, de departe cel mai dificil moment din viața sa, a fost acela când a fost forțat să renunțe la gimnastica artistică pentru că a fost diagnosticat cu virusul hepatic B. ”Ulterior, s-a dovedit a fi cea mai bună decizie din viața mea, pentru că la gimnastica aerobică au venit și rezultatele”, concluzionează Neby, în al cărui palmares se numără aproximativ 50 de medalii, dintre care 7 la Campionatele Europene și Mondiale de Gimnastică Aerobică.

11th Aerobic Gymnastics World Championships, June 18-20, 2010 Rodez (FRA)Icon photoVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

”De la 14 până la 21 de ani, veneam doar două săptămâni pe an acasă. O săptămână vara și o altă săptămână, iarna, de sărbatori. Ciudat a fost că mi-a luat foarte mult timp să ma adaptez cu viața de acasă, când am venit la lotul de seniori în București, perioadă în care aveam timp mai mult să stau cu ai mei. Ulterior, am decis să mă mut singur și am rezolvat problema”, a mai mărturisit Florin Neby.

Voia să scape de kilograme și s-a făcut antrenor de fitness

”După Campionatele Mondiale din 2010, am hotărât să fac pasul către fitness. Aveam două opțiuni, ori merg la un club sportiv și antrenez grupe de copii care să facă performanță, ori mă îndrept către fitness, unde pot educa omul de rând să trăiască sănătos și să scape de surplusul de kilograme. Era și cazul meu la un moment dat! M-am gândit că în sport, după cum se vede și astăzi ce se întâmplă, nu voi realiza nimic din ce mi-aș fi propus, așa ca am ales fitness-ul”, a mai spus Florin.

După 52 de ani, IBM își cere scuze că a concediat o femeie pentru că e transgender
Recomandări
După 52 de ani, IBM își cere scuze că a concediat o femeie pentru că e transgender

Performanțele extraordinare ale lui Florin Neby, campion mondial și european la gimnastică aerobică, în prezent maestru emerit al sportului românesc, au fost pe deplin răsplătite în cadrul Galei Celebrităților 2016. După ce timp de 23 de ani a atins treptat cele mai înalte culmi în sportul de performanță, Florin Neby a hotărât să aducă o nouă viziune asupra antrenamentelor de fitness într-o locație spectaculoasă din zona Băneasa. Florin a venit însoțit la Gala Celebrităților împreună cu frumoasa lui soție, Andreia, și cu băiețelul lor de doar 3 luni, Abel, fiind prima apariție în formulă de trei la un eveniment public.
 
994479_694992770595330_6638441391657469697_n

Maria Olaru a deschis Cutia Pandorrei: ”Are dl. Bellu o mână grea…”

Fosta gimnastă Maria Olaru și-a lansat, sâmbătă, la Romexpo, cartea ”Preţul aurului. Sinceritate incomodă”, în ziua în care a împlinit 34 de ani. În acest volum, Maria Olarufosta campioană a povestit episoade din viața sa, printre care, un capitol special îl reprezintă perioada în care a făcut parte din lotul olimpic de gimnastică al României. 

Câți bani din bugetul de stat s-au dus pe campaniile de informare publică?
Recomandări
Câți bani din bugetul de stat s-au dus pe campaniile de informare publică?

Pasaje din volum

„După amiază a fost teroare. Am început cu sol, m-a batut și s-a purtat urât cu mine. Mi-a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. Dupa ce m-a bătut, nu am mai facut nimic. Îi faceam în contră și făceam mutre. Apoi m-a trecut la sărituri. Acolo mi-am bătut joc de ea, atunci Lili (nr. Lili Cosma, antrenoarea Mariei) m-a dat afara din sală. Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsita, decât pedeapsa în sine”.

maria olaru - getty

“Tot acolo, la lot, am învățat și metoda cea mai sigură de a scăpa de surplusul alimentar îngurgitat, pentru ca acesta să nu producă efecte ponderale: provocarea vomei. Cam toate fetele procedau astfel, pândind un moment în care să nu fie văzute, strecurându se la toaletă și bagându-și capul în WC. Asta nu era deloc simplu, întrucat doamna Eta era numai ochi si urechi… la fel și antrenorii. Oricum, cele care scăpam astfel de preaplinul lăcomiei nu mai eram «obligate» să ne spurcăm cu Furosemid, înfruntând cu un sfidător curaj blestematul de cântar”.

Libertatea l-a întrebat pe Patrick André de Hillerin de ce a ajutat viceprimarul PSD Tulcea la o transmisie LIVE
Recomandări
Libertatea l-a întrebat pe Patrick André de Hillerin de ce a ajutat viceprimarul PSD Tulcea la o transmisie LIVE

”De când m-am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic. Cand a văzut domnul Cărpinișan că fac prost la treișaizeci, a început să mă bată. Mi a tras trei palme până la bârnă. La bârna am stat în fața lui în poziție de drepți și iar mi-a tras o palmă, apoi m-am urcat din nou pe paralele și iar am făcut prost. Cand m-am dat jos, iar m-a bătut, mi-a dat cu palma peste față și m-a trântit jos pe parchet și a început să ma calce în picioare. Plângeam foarte tare”.

”Părinții Andreei Ulmeanu au fost convocați la școală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu. A trebuit sa asist și la o scena cumplită, pe care nu o pot uita. Acolo, în sală, pe aparatul numit sol, în fața tuturor, tatăl colegei noastre și-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos și a bătut-o, lovind-o cu sălbaticie, parcă incitat de plânsetele li contorsionarile ei. A fost un spectacol degradant, traumatizant. Nimeni n-a intervenit să i-o scoata din maini. Am plâns, apoi, tot antrenamentul, în ciuda atenționărilor deloc delicate din partea antrenorilor. La sfârșitul ședinței de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Și iar… jart… trosc, mi-a indesat câteva palme de învățătură. Și are dl. Bellu o mâna grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deși se petrecuse sub ochii lor, nu a reacționat in vreun fel”.

Cărau saci de nisip de puteau să-și rupă mușchii

Alte acuzații
2013 – Mădălina Blendea ar fi fost agresată în timp ce se aflat cu lotul olimpic al României la Izvorani.

tumblr_m9dqckVS0P1rqat84o2_500

2015 – Andreea Munteanu ar fi fost lovită înaintea CM de la Glasgow, tot la Izvorani.

munteanu_andreea_e_3

Ștefania Orzu se operează din nou în 10 iunie. Se spune că are probleme de la bătăile încasate.

img_5830

În cazul Asiana Peng, mama sportivei, Silvana, a făcut plângeri la Combaterea Discriminării, pentru rele tratamente și ură de rasă, dar și la DNA, pentru abuz în serviciu, pretinzând că sportivei i-a fost tăiați ilegali banii din indemnizație: ”Asiana era făcută să plângă când i se adresau la Izvorani folosind expresii jignitoare precum ”chinezoaico”, ”du-te-n mă-ta” și așa mai departe… Locul tuturor e la Jilava, pot să-i văd des, că stau aproape! Antrenoarea Adela Popa Le-a terminat psihic pe fete. Asiana e unica gimnastă pusă de Adela Popa, după cliosaună, să facă ture cu saci cu nisip legați de picioare. Putea să-și rupă mușchii! Și Bitang, și doctorul Beldie știu asta”.

Silvana-si-Asiana

Oana Petrovschi a emigrat

La puțin timp după Olimpiada de la Atena, din 2004, gimnastica românească avea să fie măcinată de un uriaș scandal. Oana Petrovschi și-a dat în judecată antrenorii de la lotul olimpic, pe Octavian Bellu şi pe Mariana Bitang, pe motiv că i-ar fi aplicat rele tratamente. Oana a părăsit defintiv România. Oana Petrovschi, gimnasta care în anul 2005 și-a acționat în judecată antrenorii, pe motiv de rele tratamente aplicate în timpul antrenamentelor, a decis să părăsească defintiv România. Oana s-a căsătorit cu un cetățean american, Jeremy Head, alegând, ulterior, să se stabilească definitiv în Canada. Fosta gimnastă lucrează ca antrenoare în apropierea orașului Toronto.

”Karolyi ne bătea de ne dădea sângele pe nas”

Emilia Eberle, dublă medaliată cu argint la Olimpiada de la Moscova, în 1980, povestea umilinţele îndurate în sala de gimnastică, într-un interviu acordat publicaţiei ”Cotidianul”: ”Oamenii trebuie să ştie ce se ascunde în spatele zâmbetului afişat de Béla Károly. Nu voi uita niciodată bătăile pe care le-am încasat ca gimnastă… Noi am făcut gimnastică de frică, nu de plăcere. Sigur, nu contest valoarea lui Béla Károly ca antrenor. Totuşi, eu cred că şi fără bătăile pe care a trebuit să le îndurăm am fi ajuns la acele rezultate”, spunea atunci Emilia Eberle. Apoi, în presa americană, fosta gimnastă a declarat că încă mai are coşmaruri când se gândeşte la acea perioadă: ”Uneori ne bătea până ne dădea sângele din nas. Este îngrozitor. Şi acum mă trezesc transpirată, cu perna udă de lacrimi, tremur toată, aşa mă trezeam mereu înainte”, declara Emilia Eberle în presa americană în 2008.

emilia

O fostă gimnastă a vrut să se sinucidă

Și Ana Maria Sanda (30 de ani), fostă Nedelcoff, acum jurnalistă, a dezvăluit, pe voceastrazii.com, umilinţele cumplite pe care a fost nevoită să le îndure în cei trei ani în care a practicat gimnastica, în Liceul Sportiv din Deva, la începutul anilor 1990. Agresiunile la care a fost supusă nu doar că au făcut-o să renunţe la sportul de performanţă, dar au adus-o, la un moment dat, în prag de sinucidere.

”Mi-am adus aminte de toate: de bătăi, de jigniri, de foamea aia cruntă, care mă făcea să ascund coji de pâine în sân şi mai apoi sub pernă, de pastilele de slăbit date unui copil de opt ani, de înjurături.  De perioada când am fost bolnavă de varicelă şi ”m-au uitat două zile” închisă într-o cămăruţă de la ultimul etaj al internatului, iar când şi-au adus aminte de mine eram toată numai friguri, deliram şi făcusem pe mine, iar ”o colegă de suferinţă” mă supraveghea. Sau când am căzut la bârnă atât de rău, încât am avut hemoragie puternică mai multe zile şi nu mi-au anunţat părinţii, ”ca să nu-i îngrijorăm”. Nu aveam telefoane pe atunci. Îmi amintesc de palmele peste faţă, care-ţi învineţeau ochii (de fiecare dată pedagogii ştiau că ”te-ai lovit la antrenament”), de joardele ce ţi se încolăceau lacome în jurul trupului şi-ţi lăsau urme pe care nu aveai voie să le arăţi. Nu am uitat niciodată că eram ”fata unui miner prost”, miner care acasă mânca numai cartofi şi fasole, ca să-i poată plăti fetei lui internatul, să ”poată deveni campioană”; ”miner prost”, care, cu siguranţă, a citit mai mult decât toate neamurile lor la un loc!um să uit că, de foame, mi-am băut cerneala din călimară şi mi-am mâncat pasta de dinţi? Sunt multe. Şi urâte. Întâmplări care te bântuie, deşi au trecut 20 de ani şi pare că acum, ca adult, ai puterea să te lupţi cu cei care le fac rău altor oameni”.

”Cum să uit de anii de după, de când ai mei au primit scrisoarea mea, în care îi ameninţam că mă sinucid dacă nu mă iau acasă? Cât trebuie să sufere un copil dacă, la 8-9 ani, spune că preferă să se omoare decât să mai rămână într-un  loc? Chiar am fost toate nebune? Cum să uit de anii de după, cei în care mi s-a tot reproşat că nu am fost în stare să mă sacrific, să suport, să fac în aşa fel încât să devin campioană? Anii ăia în care ”uite, puteai să fii tu acolo, acum, la Jocuri. Dar nu, tu nu eşti bună de nimic!”. Vinovăţia, greaţa, teroarea…”.

”Toate astea m-au făcut să nu mă mai uit, vreodată, la vreun concurs de gimnastică şi nici să nu mor de extaz cu fetele noastre de aur; fiindcă ştiu ce se ascunde în spate: cât sacrificiu, ce dureri, lacrimi ascunse, vorbe nespuse sau vorbe frumoase spuse doar în faţa camerelor de filmat, mândrie mimată doar la suprafaţă. Ele, campioanele, au fost mult mai tari decât mine. Ele au rezistat până la capăt. Eu nu. Nu a fost de mine”, a relatat Ana Maria Sanda, pe voceastrăzii.com.

EXCLUSIV. Gimnast român, despre umilințele trăite în sală: ”Luam bătaie de la antrenori și nu puteam să spunem nimic acasă”

Prima palmă peste faţă, care m-a şi trimis la pământ, am primit-o în cea de-a doua zi de şcoală, la antrenamentul de după ore. O antrenoare roşcată, cu părul permanent şi cele mai lungi unghii roşii pe care le văzusem vreodată ne punea să facem rostogoliri pe un şir de saltele. A venit şi rândul rostogolirilor cu picioarele depărtate, fără să ai genunchii îndoiţi. Eu, moartă de frig, numai în chiloţi, nu pricepeam ce vrea femeia aia de la mine şi mă întrebam, disperată, de ce nu mai vine taică-meu să mă ia acasă, că trecuse deja o noapte fără ei. Mie mi se părea că fac rostogolirile bine; antrenoarea nu era de aceeaşi părere şi m-a strigat:– Tu, vino aici! Cum te cheamă?
– Anamaria
– Şi mai cum?
– Nedelcoff
– Ţi-am zis să nu mai ţii genunchii îndoiţi? Ţi-am zis?!, a zbierat la mine.
– … dar nu ţin…
Jap! O palmă peste ochi de am văzut stele verzi m-a proiectat la pământ.
– Tu mie să nu-mi răspunzi! Marş la loc, pe saltea! Să nu te prind că plângi! Auzi? Dacă plângi să vezi ce îţi iei!

Fă rostogolirile cum trebuie! Fără genunchii îndoiţi!

Umilinţele de la şcoala sportivă

A zbierat tot antrenamentul, m-a mai urecheat de vreo două ori de credeam că o să-mi smulgă urechea cu totul, le-a mai plesnit pe vreo două colege peste ochi şi asta a fost pe ziua respectivă. Au mai urmat şi alte zile de palme, certuri, urecheli, până am fost împărţite, în funcţie de aptitudini, în două grupe: performanţă şi neperformanţă. Eu la neperformanţă, evident. Antrenor: Maria Neculiţă, proaspăt retrasă după Mondialele din 92, împreună cu una, Camelia Nu-Mai-Ştiu-Cum. Cea mai rea persoană din viaţa mea de elev la Deva. Maria Neculiţă, la fiecare exerciţiu mai greu reuşit – de exemplu la primul flic pe bârna mare – îmi dădea câte o ciocolată Kiss, cealaltă, Camelia, ne plesnea la fiecare exerciţiu greşit. La început a fost urecheala, mai apoi palmele peste cap, au urmat cele peste faţă şi, cum a dat primăvara, au apărut şi joardele rupte din sălciile de afară.

”Da? Nu poţi să faci sfoara? Chiar nu poţi?! Ia să vedem dacă acum poţi!” ne spunea.  Şi te plesnea cu joarda, care se înfăşura în jurul tău ca un şarpe, lăsându-ţi pe trup o dârâ subţire, roşie, din care ţâşnea sângele. Nu aveai voie să plângi. Cel puţin, nu tare. Lacrimile ţi se înnodau sub bărbie într-un sughiţ ciudat şi făceai exerciţiile, mai departe.

”Nu mă impresionează lacrimile tale, împuţito! Chiar deloc!”, striga şi mai tare, în timp ce cu talpa adidasului te apăsa de fund până atingeai pământul în sfoara perfectă. Durerea era şi mai mare, îţi venea să leşini, iar în unele zile nu ştiai ce doare mai mult: urma lăsată de nuia sau cea dobândită în urma antrenamentului.
Ni se spusese din start, de la prima palmă, că este interzis ca ceea ce se întâmplă la antrenamente să fie spus afară. Nu aveam voie nici părinţilor să ne plângem. „Noi ştim tot, vom şti dacă spuneţi. O să fie şi mai rău. Dacă aflăm că aţi pârât, nu veţi fi pedepsite numai voi, ci toată grupa”.

Într-un final, s-a aflat. De unde? Mă schimbam în cameră şi a intrat o pedagogă. „Domnişoara Carmen”, îi spuneam noi. Înaltă, brunetă, frumoasă cu ochii albaştri, care ne spunea poveşti, ne ţinea în braţe, ne pupa, nu ţipa niciodată şi ne dădea bomboane. Era tare diferită de cealaltă pedagogă, „doamna Szekely”, o scorpie care zbiera de parcă erai la armată şi te urechea până nu mai auzeai nimic.

Mi-a observat dungile vinete, de parcă eram zebră. Aveam multe. Unele vechi, altele proaspete, cu sângele uscat pe ele. Înseamnă că nu fusesem prea silitoare, nu făceam exerciţiile corect. A trebuit să-i spun ce s-a întâmplat.

Agresiunile ţinute sub tăcere

Ziua următoare s-a dezlănţuit potopul asupra noastră. ”Cine a pârât că vă batem? Cine a pârât să facă un pas în faţă, altfel veţi fi pedepsite toate”, ne-au avertizat antrenoarele.

Cu inima în gât, cu stomacul strâns de emoţii, nu am zis nimic. Am fost laşă atunci. Lor le-a căşunat pe o colegă, Laura Stoica se numea, ca artista. Era slăbuţă, negricioasă cu ochii mari, iar ele nu o scoteau din „ţigancă”. „Numai tu puteai să spui. Că tu eşti o ţigancă. Ţiganii spun!”, ţipau ele în timp ce noi aveam de făcut 300 de genuflexiuni, iar ea 500, fără întrerupere. La început, biata Laura ţipa plângând că ea n-a spus nimic, nimănui, că da, e ţigancă, „dar nu-s ţigancă din aia”. Au mai tras-o de urechi, de păr, i-au mai dat două palme, un şut în fund, apoi din nou genuflexiuni cât cuprinde, până când, într-un final, biata fată le-a spus, plângând: ”Da, eu am fost. Eu am fost! Vă rog să mă iertaţi! N-o să mai spun niciodată!”.

Satisfăcute, cele două au trimis-o la loc, nu înainte de a-i mai trage două şuturi în fund, „gata, s-a terminat antrenamentul, puteţi pleca”. La ieşire, Maria Neculiţă îmi spune, zâmbind, „Ana, mă bucur că n-ai fost tu. Că dacă erai tu, nu ştiam ce-ţi făceam”. Am privit-o buimacă şi am fugit într-un suflet spre internat, unde m-am închis în baie, plângând pentru Laura, pentru mine, pentru laşitatea mea. Am vomitat până am leşinat, de au trebuit să mă ducă la infirmerie, unde le-am spus că mi-e rău fiindcă mi-e dor de părinţi.

La opt ani nu aveam mai mult de 15 kilograme, iar asistentele îi spuneau mamei că sunt subnutrită. Mama nu înţelegea de ce, deoarece la internat aveam trei mese pe zi. Însă eu nu-i spuneam că fetele mai mari, mai înfipte, mâncau mâncarea celor mai mici. În restul timpului, după antrenamente, ne puneau să le spălăm şosetele, chiloţii, să le facem curăţenie în camere, să le aranjăm hainele şi să le dăm dulciurile pe care ni le aduceau părinţii când veneau în vizite. Odată am îndrăznit să fiu curajoasă şi să refuz. Pentru asta m-au ţinut atârnată cinci minute cu capul în jos, între etaje, prefăcându-se că-mi dau drumul să-mi frâng gâtul. Aceleaşi fete aflate în clasele mai mari ne dădeau pastile de slăbit, de la care ne era rău tot timpul şi vomitam într-una, după fiecare masă. Dacă refuzai, una te ţinea şi alta ţi le băga cu forţa pe gât, în timp ce râdeau isteric”, a relatat Anamaria Sanda (Nedelcoff).

Andreea Ulmeanu: ”A fost traumatizant”

La aproape 15 ani de la acea întâmplare, Andreea Ulmeanu, care a cucerit titlul mondial cu echipa la Ghent, în 2001, era încă marcată de cele întâmplate. Într-un interviu acordat în 2011 pentru opiniatimisoarei.ro, aceasta recunoştea: ”Şi în momentul de faţă mai am coşmaruri. A fost traumatizant. La 12-13 ani să ai un regim de viaţă mai ceva ca la militari?! Gândiţi-vă că la ora 7 ne trezeam. Pe la 7 şi jumătate aveam cântarul, în fiecare dimineaţă. Asistenta scria în caiet greutatea şi domnul Bellu verifica. Mergeam la micul dejun la 8 fără zece şi după, aveam două ore de şcoală, de la 8 la 10. La 10 jumătate începeam antrenamentul până pe la 2, apoi mâncam. După masă aveam recuperarea, în functie de traumatismele pe care le aveam, apoi aveam o oră de somn şi la 5 începeam al doilea antrenament, până pe la 7 jumate – 8. După aceea masă, în funcţie de greutatea pe care o aveai dimineaţa la cântar. Dacă aveai greutatea optimă mâncai, dacă nu, răbdai!”, declara, acum cinci ani, Andreea Ulmeanu. O dovadă în plus că la Deva era un fel de „Cetate a Groazei”, în care copiii puteau fi ţinuţi nu doar în teroare, ci şi fără mâncare, dacă o cerea cântarul.

Acum este antrenoare de fitness

EXCLUSIV. Gimnast român, despre umilințele trăite în sală: ”Luam bătaie de la antrenori și nu puteam să spunem nimic acasă”

Acum în vârstă de 32 de ani, Andreea Ulmeanu este instructor de fitness în Timişoara, are o familie şi încearcă să uite de coşmarul de la Deva. În ceea ce o priveşte pe Maria Olaru, cea care a făcut destăinuirile dureroase din perioada de activitate sportivă, ea a declarat, surprinzător, la Pro TV că nu are regrete. „Dacă aş lua-o de la capăt, aş lua-o pe acelaşi drum. Sunt convinsă că aş avea aceeaşi tărie şi aceeaşi putere”, a spus ea. Lansarea oficială a cărţii Mariei Olaru va avea loc sâmbătă, la Bookfest, la standul editurii ”Vremea”.

VIDEO Scandal imens! Abia împăcat cu fosta soție, starul a fost prins cu o blondă superbă! Criza de nervi a fost filmată: „De asta ai plecat de lângă iubit?!”
PARTENERI - GSP.RO
VIDEO Scandal imens! Abia împăcat cu fosta soție, starul a fost prins cu o blondă superbă! Criza de nervi a fost filmată: „De asta ai plecat de lângă iubit?!”
Alin Oprea, descoperire ȘOC despre soția sa. Ce a găsit într-un apartament închiriat de cei doi, nu i-a venit să creadă
PARTENERI - PLAYTECH
Alin Oprea, descoperire ȘOC despre soția sa. Ce a găsit într-un apartament închiriat de cei doi, nu i-a venit să creadă
Horoscop 3 decembrie 3030. Capricornii ar putea strica ceva în relațiile cu cei dragi, fără intenție
HOROSCOP
Horoscop 3 decembrie 3030. Capricornii ar putea strica ceva în relațiile cu cei dragi, fără intenție
FOTO. Cine a luat monolitul din Utah. Momentul a fost surprins de un fotograf
Știrileprotv.ro
FOTO. Cine a luat monolitul din Utah. Momentul a fost surprins de un fotograf
VIDEO-ŞOC! O prezentatoare TV a rămas GOALĂ în faţa tuturor. Imaginile fac înconjurul lumii
Telekomsport
VIDEO-ŞOC! O prezentatoare TV a rămas GOALĂ în faţa tuturor. Imaginile fac înconjurul lumii