A vrut sa se lase!

Pentru Jose Gustavo Sand, atacantul de 27 de ani sub contract cu clubul argentinian Lanus, viata a fost crunta. Fotbalistul pentru care Steaua a oferit 6.000.000 de euro a ramas fara mama la nici 10 ani, iar anul trecut fiica sa nou-nascuta, Milagros, a murit la putin timp dupa nastere.

Cel supranumit ‘Pepegol’ a fost ‘cover’-ul copertei pe luna noiembrie din 2007 a revistei ‘El Grafico’. Lanus tocmai cucerise Torneo Apertura, prima parte a sezonului in Argentina. Publicatia amintita a realizat un reportaj tulburator cu Jose Sand.

‘Cand vorbeste despre reusitele sale la Lanus, radiaza. Cand povesteste despre familie, discursul capata note triste, dramatice’, noteaza ‘El Grafico’.

Totul s-a petrecut fulgerator, la 10 martie anul trecut. Milagros, fiica abia nascuta a sotilor Sand, a decedat, in ciuda eforturilor supraomenesti ale parintilor si ale medicilor. ‘Toti spun ca a da viata unui copil este cel mai important lucru care ti se poate intampla. Dar Dumnezeu nu a avut mila de mine. M-a lovit crunt! De ce? Nu stiu! El a vrut-o acolo, Sus! E o durere mare pentru noi! Mai ales atunci cand vin prietenii cu copiii la noi si intreaba unde este micuta noastra!’, spune Jose, care recunoaste: ‘Am vrut sa ma las de fotbal. Dar am simtit o forta nepamanteana. De undeva, de pe Cer, Milagros imi vorbeste, imi da putere!’. Si incheie: ‘Am gasit aici, la Lanus, un colectiv extraordinar. Ceea ce am obtinut deja, este un vis’.

„Are viteza de reactie, oportunism si sange rece”

Enrique Gastanaga, de la Clarin, vorbeste tot in termeni laudativi despre ‘Pepegol’: ‘Nu este ceea ce se spune, un fotbalist luminos, dar are exact ceea ce ii trebuie unui atacant. Viteza de reactie, oportunism, sange rece’.

Cariera

Pana in 1999 River Plate
1999-2000 Colon Santa Fe(Columbia)
2000-2001 Independiente Rivadavia Mendoza
2001-2002 Vitoria
2002-2003 Defensores de Belgrano
2004-2005 River Plate
2005-2006 Banfield
2006-2007 Colon
2007 Lanus

Mama l-a facut atacant

In ‘El Grafico’, Sand a povestit cum a devenit atacant: ‘Regretata mea mama, Amancia del Carmen, se supara mereu deoarece ma vedea venind acasa plangand de nervi ca primeam mereu goluri, murdar si lovit. Plus ca mereu aveam dureri mari de cap! Mi-a zis sa nu mai stau in poarta, sa incerc altceva!  Am ascultat-o si bine am facut!’.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE