Libertatea: Acum ne antrenăm în Cipru, iar la vară mergem la pregătire în America de Sud. Vă mai aduceţi aminte de turneul din Brazilia, din iarna anului 1970? Eraţi selecţioner…
Angelo Niculescu: Pregăteam meciurile de la turneul final din Mexic, aşa că am hotărât să cunoaştem stilul de joc al brazilienilor. Şi unde poţi afla cele mai multe lucruri utile despre viitorii adversari, mai ales că pe atunci nu existau casete sau alte sisteme performante, decât chiar în Brazilia? Aşa că s-a aprobat acel turneu, în care am întâlnit numai echipe de club din Ţara Cafelei.
Sunt utile astfel de turnee peste Ocean?
Bineînţeles. Numai aşa poţi să iei contact cu anumite particularităţi specifice fotbalului sud-american. Te ajută foarte mult şi îţi şi creează, să zic aşa, un prestigiu valoric care te va ajuta în partidele de calificare.
Ce sfat le-aţi da antrenorilor şi fotbaliştilor care vor juca împotriva Braziliei şi a Columbiei?
Dacă sunt capabili, trebuie să “citească” tot. Adică să nu treacă pe acolo ca raţa prin apă. Trebuie să ia lecţii de la brazilieni! Este un foarte bun prilej pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele.
Crede că avem şanse să prindem CM 2014
Se doreşte să ne obişnuim cu atmosfera Cupei Mondiale din 2014. Credeţi că avem şanse de calificare la turneul final din Brazilia?
Şanse există. De fapt, suntem obligaţi să fim optimişti şi să vedem lucrurile în roz. Acum ne mai trebuie şi o metodă pe care să ştim să o adaptăm şi s-o valorificăm. Mulţi au condamnat temporizarea din anii 70. “Cei cu acest na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie?”, se întrebau neştiutorii. Păi, fără acest joc nu puteam să ne măsurăm cu adversarii pe care i-am întâlnit atunci. Şi, cred eu, am jucat onorabil şi cu Anglia, şi cu Cehoslovacia, şi cu Brazilia. Care la vremea aceea erau trei forţe ale lumii.
Autografe de la Pele şi Jairzinho
În timpul turneului din 1970, naţionala României a stat la Hotelul Plaza din Rio de Janeiro. “Din întâmplare, am fost cazaţi în acelaşi loc cu brazilienii. Cum jucătorii sud-americani erau foarte amabili şi deschişi, ne întâlneam des în salonul hotelului şi discutam. Aşa am vorbit şi cu Pele, şi cu Jairzinho, care, la plecare, mi-au dat autografe pe o carte poştală”, şi-a reamintit Angelo Niculescu.