Helmond, in liga a doua olandeza. La vara, insa, ar putea renunta. Definitiv. Pentru a se dedica familiei.
* Despre stiinta. „Am facut parte din echipa care a cucerit ultimul event. Nici nu-mi mijise bine mustata, dar am prins un meci in campionat si unul in Cupa. Era inca vremea cand mancam acasa paine inmuiata in ceai si apoi fugeam de rupeam pamantul la antrenamente. Eu inca mai sper sa nu retrogradam. Dinel Staicu e doar unul dintre vinovatii pentru dezastrul de la Craiova. Omul si-a respectat promisiunile financiare, insa s-a inconjurat de tot felul de nepriceputi in fotbal. A murit pe mana lor”.
* A vrut sa vina sa ajute Craiova! „Acum cateva saptamani, managerul de la Helmond m-a vazut foarte suparat. M-a intrebat ce am si i-am explicat drama formatiei mele de suflet. Mi-a zis ca se ofera sa-mi dea drumul in Romania, sa joc ultimele zece etape in Banie! I-am spus ca numai de mine nu e loc acolo. As fi venit sa dau o mana de ajutor, dar nu m-a cautat nimeni”.
* Despre PSV. „Primul sezon a fost de acomodare, al doilea foarte bun. Dar a venit accidentarea grava de la Coupe du Monde. De la oboseala mi s-a tras totul. Veneam dupa un campionat epuizant si dupa finala Cupei, iar nea Puiu m-a luat de proaspat. Dupa doar o zi de odihna, m-a bagat la program normal si la alergari de 3.000 m! Iar la meciul ala blestemat, cu Anglia, m-a tinut un sfert de ceas langa banca. Ba ca ma baga, ba nu! Am intrat si asta mi-a fost! Am ramas cu piciorul blocat intr-o brazda de teren si am facut ruptura de menisc si de ligamente incrucisate. M-am operat in SUA, la Vail, in Colorado, la un doctor renumit. Credeam ca nu voi mai avea necazuri, da’ de unde? Un an, sub Bobby Robson, n-am jucat deloc, apoi am tras povara genunchiului stang”.
* Au revenit durerile. „Cam doi ani n-am avut probleme. Stanga, Jonk, Cocu, Zenden, asta era mijlocul cu care incepea PSV in Liga Campionilor si in campionat. Am jucat 34 de meciuri in primul an, 24 in al doilea. Apoi din ce in ce mai putin. Cand a venit Gerets, l-a adus inlocuitor pentru mine pe danezul Rommedahl si era clar ca trebuie sa plec. Ma durea piciorul, asta era necazul. Totusi, m-a vrut iar Salamanca si am mai avut oferte din Belgia, Japonia, China sau Coreea. Nu mi-au dat drumul si au fixat pentru mine un pret prohibitiv, 3 milioane $. Asta e politica lor. Nu dau drumul asa usor la oameni, prefera sa-i tina pana la final de contract si sa-i plateasca. Am ramas pana in 2001. Am vrut sa vin acasa si am avut de ales intre Steaua si Dinamo. Pana la urma am devenit „caine””.
* Iar Craiova. „M-am intors la Craiova. Sandoi, Cartu, Badea, Napoli si nu stiu cati antrenori am mai schimbat. in vara, m-a cautat managerul lui Helmond, care era seful centrului de copii si juniori de la PSV cand eu jucam acolo. Am acceptat imediat”.