Bricheta a batut surubul!

Acum sase luni, pe 16 septembrie 2007, s-a disputat partida tur dintre Steaua si Rapid, incheiata 0-0. La centru a oficiat tot Alexandru Deaconu, care a inchis ochii atunci cand rapidistul Bozovici a fost lovit in cap de un surub aruncat din tribuna stelista.

Ce e mai important sau mai tare? Capul fotbalistului Bozovici sau cel al arbitrului Deaconu? In mod normal, regulamentar vorbind, ambele ar trebui sa se situeze pe acelasi palier, al respectarii integritatii fizice pe terenul de fotbal. Dar nu, nu e asa. Cand fotbalistul Bozovici e lovit cu un surub, Deaconu nu reactioneaza. Cand insa arbitrul Deaconu e lovit cu o bricheta, puterea pe care ti-o da fluierul si spatele puternic schimba perceptia asupra agresiunii.

Aceeasi faza, alta interpretare

Stiindu-se stapan pe situatie si decizie, Deaconu a luat hotararea de a se retrage de pe teren, inchizand meciul, stabilind astfel o diferenta uriasa intre modul de judecata al cazului Bozovici si cel al cazului Deaconu, in care era victima. Precedentul creat e incredibil de periculos. Conform acestei unitati de masura, daca de acum incolo un fotbalist va incasa trei bolovani in cap, meciul nu se opreste, iar daca un arbitru din cale afara de zelos e atins pe freza de o bomboana mentolata, partida se termina cu scorul de 3-0 in favoarea echipei care, se presupune, nu avea fani in sectorul de unde a plecat bomboana. Evident, nu va fi drept. Cu siguranta insa, va fi circ.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE