Caii „mor” când vor italienii!

Situaţia hipodromului de trap din Ploieşti, singurul din România de acest gen, este critică. Conflicte de interese, contracte nerespectate sau prost făcute au dus la dispariţia curselor de trap oficiale, din 2005, iar din mai 2006 nici măcar curse amicale nu s-au mai organizat!

Stoparea activităţii odată cu privatizarea hipodromului, care paradoxal, a fost adjudecat de una dintre cele mai importante firme în domeniu, din Italia, Ippodromi & Citta, a dus la pierderi incomensurabile pentru crescătorii români, acest sport fiind practic pe cale de dispariţie, dacă este să ne referim la efectivele de cai autohtone. Culmea este că, deşi există o sentinţă favorabilă crescătorilor de cai, prin care italienii sunt obligaţi să permită antrenamente şi să ţină curse de trap (prin decizia Tribunalului Prahova, secţia Contencios, şi apoi a Curţii de Apel Ploieşti, în şedinţa din 22 mai 2008, s-a dat câştig de cauză Primăriei Ploieşti) totuşi, acestea nu au fost reluate, “macaronarii” arătând, încă o dată, cât de mult le pasă de legile româneşti.

Oricum, indiferenţa, greşelile făcute de ambele părţi şi procesul intentat firmei italiene au pus pe butuci activitatea de pe hipodrom. Astfel, firma Ippodromi&Citta cere, la rândul ei, recuperarea investiţiilor, calul de curse fiind la mijloc, ca într-un cerc vicios, fără ieşire.

Pierderi de 800 de lei lunar, generaţii de trăpaşi ratate

Problemele şi pierderile înregistrate de crescători, victime colaterale în acest conflict, au părut prea puţin importante pentru cele două părţi aflate în conflict. Aceştia, organizaţi în Asociaţia Societatea Română de Trap, condusă de Marian Manea, au protestat în nenumărate rânduri, trimiţând memorii prin care să dea “alarma” cu privire la problemele grave pe care le au. Nu au obţinut altceva decât pagube, greu de calculat, pentru că, în afara cheltuielilor cu întreţinerea propriu-zisă a unui trăpaş de rasă, care se ridică la 600-800 de lei lunar, s-a pierdut practic clasificarea sportivă a cailor.

Dezinteresul privind “obiectul muncii”, caii, s-a văzut, din păcate, şi în rândul unor proprietari care, sătui să tot aştepte ziua când vor putea vedea din nou armăsarii alergând, i-au vândut, mai ales că, la unele grajduri, apăruse şi… înfometarea trăpaşilor, întreţinerea lor, doar pentru a aştepta ziua când se va alerga din nou, fiind greu de suportat.

“S-au ratat câteva generaţii de trăpaşi. Nu mai vorbesc de faptul că lipsa acestor calificări a dus şi la pierderea posibilităţii de a participa la curse peste hotare, aşa cum s-a întâmplat după Revoluţie, când caii de pe hipodromul nostru au câştigat premii importante, în Ungaria, Croaţia etc. Sunt cai foarte valoroşi, precum Rimel – care are un record de 1 20 pe kilometru, Sonia-ROOL, Sandy-Bell şi mulţi alţii, care au pierdut enorm, stând pe tuşă”, declară Marian Manea.

Povestea unei privatizări eşuate

În septembrie 2005, la privatizare, hipodromul din Ploieşti avea în jur de 60 de salariaţi, iar în grajduri erau peste 160 de trăpaşi, cai aparţinând crescătorilor particulari de la hergheliile Ruşeţu şi Dor Mărunt. Declinul era deja pornit, dacă este să ne raportăm la vremurile de dinaintea Revoluţiei, în care mii de spectatori veneau, duminică de duminică, să vadă cursele de pe singura arenă de trap din ţara noastră, dar ceea ce avea să urmeze a fost şi mai greu de suportat.

De fapt, acest contract de privatizare a fost unul care “a scos peri albi” crescătorilor. Primăria Ploieşti, proprietara hipodromului şi organizatoarea licitaţiei, a atacat în justiţie firma câştigătoare, imediat după semnarea actelor! Practic, cu o mână s-a dat hipodromul italienilor, iar cu cealaltă s-a contestat câştigătorul licitaţie

Primăria mai speră

Edilul oraşului Ploieşti, Andrei Volosevici (foto), a anunţat că îl va aduce la masa tratativelor pe avocatul firmei italiene. Prin “tratative” se înţelege încă o perioadă de incertitudine, în condiţiile în care există, totuşi, o hotărâre judecătorească definitivă în favoarea reluării curselor!

Până atunci, la hipodrom, zilnic poţi găsi caii rromilor din zona periferică a Ploieştiului, animale bolnave, ce nu ar avea ce căuta, în condiţii normale, aici.

Active «cusute cu aţă albă»

De-a lungul anilor, după Revoluţie, hipodromul a născut mai multe scandaluri, legate, mai ales, de activele acestuia, care s-au “evaporat”.

Nimeni nu ştie în ce fel spaţiile destinate pariorilor, din Bucureşti, au fost pierdute, de exemplu. La fel, odată cu trecerea instituţiei de la Ministerul Agriculturii sub autoritatea Consiliului Local Ploieşti, s-au “pierdut” cele aproximativ 400 de hectare de teren pe care hipodromul le avea!

Un calcul banal arată că numai aceste 400 de hectare, în imediata apropiere a Ploieştiului, valorează minimum 50 de milioane de dolari. Bani pe care hipodromul, o “pată” de sărăcie şi dezinteres pe harta municipiului Ploieşti, nu-i va vedea niciodată…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE