La două săptămâni după Campionatul European de canotaj, Camelia Lupaşcu (24 de ani), medaliată cu aur la dublu rame şi la 8+1, vorbeşte relaxat despre performanţa obţinută în Portugalia.
Libertatea: Te aşteptai la două medalii de aur?
Camelia Lupaşcu: Într-un fel era previzibil; anul trecut am fost desemnată de federaţie cea mai bună canotoare a sezonului.
S-a spus că a fost un European mai puternic.
A fost mult mai tare, pentru că toate echipajele au vrut să vadă unde sunt înainte de Mondiale şi au dat totul. E o situaţie schimbată, deoarece, de regulă, Europenele erau după Mondiale. Faptul că am devenit campioane sper să ne dea un plus de curaj pentru competiţia supremă din Noua Zeelandă.
Ce-ai discutat cu Nicoleta în barcă, înainte de cursă?
Avem o vorbă: “Nu trebuie să ne pară rău, indiferent de rezultat”. Niciodată nu punem o presiune în plus. Fa-cem canotaj din plăcere şi asta contează cel mai mult. Înainte de fiecare cursă, mă rog la Dumnezeu să mă ajute şi-mi sărut cruciuliţa de la gât.
Cum a fost după?
Când ne iese bine, ne spunem: “Să ne fie tot aşa!”.
Ai tăi au urmărit cursa?
Mama a fost prima ca-re m-a sunat de la Dorohoi. E foarte emotivă. Din momentul în care începe cursa şi până la finiş se roagă.
Ţi-ai cumpărat ceva special din Portugalia?
De obicei strâng magneţi de frigider. Dar în această deplasare mi-am cumpărat şi o sticlă cu vin de Porto. L-am gustat, e foarte bun! Aşa că îmi voi face şi o colecţie de băuturi fine.