Ce fac văduva și fiica fostului mare baschetbalist Antonio Alexe. Numere fatidice:
21 și 9!
Da, se poate și ca viața să fie un șir de concidențe. Fericite ori nu. Antonio Alexe s-a născut pe 21 decembrie 1969, s-a căsătorit pe 21 august și a murit pe 21 ianuarie, 2005. ”Numărul lui favorit a fost 9. Peste tot, și la echipele de club, și la naționala, a vrut să-l poarte. Făcea orice să-l obțină. Nu am avut o explicație de la el. Dar știu că îmi povestea că părinții lui s-au despărțit când el avea 9 ani, și asta l-a marcat. La 9 ani a început baschetul”, povestește Lia Alexe. Apoi, o lacrimă pe obraz: ”… iar Paula avea 9 ani când a murit tata”.
Ce fac văduva și fiica fostului mare baschetbalist Antonio Alexe. ”Toni dorea să antreneze copii în SUA”
”Cum am intrat în noul an? Cum intru în ultimii 12 ani, fără el! E doar un an nou, cu noi incercări de zi cu zi”, se emoționează văduva lui Toni, stabilită în LA de 12 ani, după ce familia câștigase la Loteria Vizelor: ”El voia să se retragă în acea vară. Ne promisese că e ultimul an, că vrea să încheie totul în glorie. Avea 35 de ani. Ar fi venit cu noi în State, dorea să antreneze copiii., să facă ce știe. Când îl întrebam ce face, îmi răspundea ”baschet”. Avea nu doar pasiune, dar desena scheme prin toată casa, își luase o tabletă, avea programe de pregătire, era organizat, meticulos. Ar fi ajuns un bun antrenor, gândea mult. A învățat mult de la antrenorii sârbi pe care i-a avut în Ungaria”.
Ce fac văduva și fiica fostului mare baschetbalist Antonio Alexe. ”Lui Toni îi plăcea să ne surprindă. A plecat noaptea pe drum să ne facă o surpriză”
Toni făcea naveta la Ploiești, grăbindu-se apoi de fiecare dată să ajungă acasă. Iar după calificarea cu Asesoft în Final Four-ul FIBA Europe Cup, pe 20 ianuarie 2005, se grăbea să se bucure de succes împreună cu fetele lui dragi. ”Am urmărit meciul cu bulgarii la tv, am vorbit puțin după. Nu am știut că vine spre Oradea. Probabil dorea să ne facă o surpriză de dimineață! Lui Toni îi plăcea să ne surprindă. Îi plăcea să luăm micul dejun împreună, apoi s-o ducă pe Paula la școală. Tabieturi de familie. Ultima dată l-am vazut cu câteva zile înainte de tragedie. Eu eram într-un stagiu de practică la maternitate. Pleca spre Ploiești, s-a oprit și și-a luat rămas bun. Ultimul!”, spune Lia.
”Cum să uit lucrurile astea, sunt parte din mine, amintirile mele, ceea ce sunt eu. În plus, eram destul de tineri când ne-am căsătorit, am crescut și ne-am maturizat împreună. Iar Paula e cea pentru care stau pe poziție!”.
Ancheta despre furtul ceasului și ”gaura” de 5.000$, clasată!
În momentul accidentului nefericit, Alexe conducea autoturismul dinspre Ploiești spre Brașov, pe DN1. La km. 120, în Sinaia, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției mașinii, a derapat, a intrat pe contrasens și a lovit frontal un autocamion. Impactul s-a soldat cu moartea sportivului, care reușise să se califice cu CSU Asesoft în faza finală a FIBA Europe Cup, Conferința de Sud. Ulterior, prahovenii au cucerit trofeul, dedicându-i victoria lui Toni. După accident, familia l-a acuzat pe polițistul Dorian Doman că i-ar fi furat ceasul și banii! Atunci ancheta nu s-a soldat cu nici un rezultat. ”Nu am primit nici o veste. După ce s-a întâmplat, am inițiat o acțiune în justiție, dar fără vreun rezultat. A fost foarte dezgustator. Cel care conducea ancheta mi-a spus că a găsit la respectiva persoană banii, 5.000 $, dar omul a spus că i-ar fi împrumutat de undeva”.
Ce fac văduva și fiica fostului mare baschetbalist Antonio Alexe. Lia e cadru medical, Paula face canotaj!
Lia Alexe, cadru medical la centrul de intervenții chirurgicale de la UCLA, n-a mai fost de trei ani în România, dar vrea să vină la vară, fiindcă i s-a făcut dor de casă: ”Când începe copilul facultatea, trebuie să-i stai alături. Dar sosim la Oradea”. Vorba vine, alături. Paula e studentă în anul trei, la Universitatea Berkeley, la Relații Internaționale – Științe Politice, la San Francisco, șapte ore de condus, una de zbor cu avionul.
Paula a făcut baschet – ”era pe parchet cu mine și cu Toni de când avea trei săptămâni”, a jucat tenis de câmp – ”un sport singuratic, mult prea costisitor”, iar de mai bine de un an s-a apucat serios de… canotaj: ”Este în echipa universității, participă în Divizia I de aici. Face multă pregătire fizică, e o disciplină dură, cu un program strict, sculat la 7.00 dimineața, dietă, dar îi place mult, mai ales spiritul de echipă din barcă, iar eu o susțin. Spre deosebire de mine, Paula călătorește mult în Europa, a fost recent la Londra, cu un program de la Facultate”.
Aproape toți l-au uitat pe Toni!
Dintre oamenii din baschetul românesc, mai toți l-au uitat pe Toni, al cărui nume e purtat de sala din Oradea (s-a ținut un moment de reculegere la meciul cu SCM Craiova, din campionat). Doar juniorii rămași la Ploiești au ținut pe 21 ianuarie un moment de reculegere în România:
”Am rămas în legătură cu Rareș Apostol, care e în Canada. Oradea l-a iubit enorm, l-a primit cu brațele deschise. Și am mai fost în Ungaria, însă la Oradea ne-am luat casă. Eu i-am dat microbul, el era din Constanța. Am fost mereu suporterul lui numărul 1. Federația, alți oameni din sportul românesc? N-am mai primit nici un telefon”.
După moartea lui Toni, Lia nu a putut să se mai uite la meciuri de baschet. Acum mai vede câte un material, dar emoția e prea mare! ”Ce să facem, mergem înainte, ținem capul sus. Am un copil, e motivația mea! Nu contează dacă vin bune sau rele. Știți ce-mi zice Paula: ”Mami, suntem două luptatoare! Pentru tata, vom reuși, să eșuăm nu e o opțiune”.
Federaţia Europeană l-a inclus în “Hall of Fame” de pe bătrânul continent. Alături de el, doar alţi doi jucători români se regăsesc selecta galerie: Gheorghe Mureşan şi Titi Popa. Triou-ul Alexe – Mureșan – Popa rămane în istoria baschetului românesc cu două rezultate de excepție: locul 4 la CE de juniori, 1990, și locul 5 la CM de tineret, din 1991.