Urs Meier, fost mare arbitru elvețian, „coșmarul” tricolorilor la Copenhaga: „Cumnatul meu se iubește cu o româncă. N-am nimic cu voi”

• 883 de meciuri de fotbal arbitrate are Urs Meier între 1997 și 2004, a fost arbitru FIFA între 1994 și 2004, a oficiat la EURO 2000 și 2004, CM 1998 și 2002 (semifinala Coreea de Sud – Germania 0-1), a condus finala Ligii Campionilor 2002 (Bayer Leverkusen – Real Madrid 1-2) sau meciul sensibil din punct de vedere politic al Cupei Mondiale din 1998 dintre SUA și Iran (2-1).
• După cariera de arbitru, Urs Meier a lucrat alături de Jürgen Klopp ca expert pentru ZDF și comentator TV pe probleme de arbitaj. Azi, el susține prelegeri vocaționale și cursuri de formare.
• Urs Meier are 3 copii, 2 din prima căsătorie și o fiică de 11 ani cu soția sa, Andrea. Familia locuiește în Marbella, Spania.

„Hola y buenos días, querido Mihai”

Pe fostul mare arbitru elvețian Urs Meier, 66 de ani, pe care l-am vizitat acasă, la Wettingen, la EURO 2008, l-am găsit la telefon în Andaluzia.

„Hola y buenos días, querido Mihai”, a răspuns fostul „cavaler”, prompt, pe WhatsApp.

Salutări din însorita Marbella

„Îți mulțumesc pentru mesajul tău, pe care l-am primit la adresa mea de acasă, din Marbella”, a completat Meier, care s-a stabilit în sudul Spaniei, pe litoralul Mediteranei.

„Din păcate, nu știu în acest moment care sunt planurile mele pentru noiembrie. În mod normal, nu voi fi în Elveția, dar niciodată nu se știe 😉. Te rog să mă contactezi cu două săptămâni înainte, voi afla mai multe.

Cu cele mai bune urări din însorita Andaluzie. Urs 😘”.

Cu Urs mă văzusem în 2008, în perioada EURO, unde acasă era atunci Wettingen, 25 de kilometri de Zürich.

Reporterul, mai slab, fostul arbitru – retras și volubil, după o carieră prodigioasă. Și, până la urmă, Urs Meier avea să fie în Elveția.

„Roșu”, fără VAR!

„Dragă Mihai, sunt la Frankfurt, de unde îți transmit cele mai calde urări. Ce spui să ne vedem pe 5?”.

Un ceas cu Urs, la Radisson Blue, lângă aeroportul din Zürich. Discuție relaxată despre fotbalul de ieri și de azi. Și o „sesiune” de autografe, pentru colecționari.

Chiar așa, cele mai bune urări? În glumă, Mister Meier va primi un cartonaș roșu. Fără VAR.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

„Mă simt ca și cum am fi fost în Andaluzia dintotdeauna”

Libertatea: Domnule Meier, care este motivul pentru care sunteți în Elveția?
Urs Meier: Sunt aici pentru o conferință, este un client foarte important din partea unei bănci. Am niște întâlniri, chestiuni legate de fotbal, și îmi voi vizita și familia aici, în Elveția.

• Urs Meier, autorul cărții „You Are the Decision”, este speaker motivațional căutat în țările vorbitoare de limbă germană

– Am înțeles că locuiți la Marbella, în Spania.
– După ce m-am căsătorit cu Andrea, în 2011, am decis că ar fi bine să locuim lângă mare. Locuim acolo, deci, de 15 ani. Este o țară frumoasă. Îmi place marea. Îmi plac stilul de viață, oamenii deschiși, care au o inimă mare. Acum mă simt ca și cum am fi fost în Andaluzia dintotdeauna!

Căutam un loc bun pentru noi și am fost trei zile prin Barcelona, ​​Sitges, Castelldefels, apoi Valencia și am mers mai departe. La Malaga, Marbella. În final, am ales Marbella.

– Și, fie vorba între noi, e și „puțin” mai ieftin…
– Între timp, s-a făcut destul de scump și în Andaluzia.

– În timpul pandemiei, ați spus că ați fost prizonier în paradis? Așa arată paradisul?
– Trăim o viață minunat de frumoasă aici. Și încă ceva… A fost un sentiment minunat, sublim, când am primit vestea că dorința noastră de a avea un copil se împlinește. Fiica noastră s-a născut în Spania acum 12 ani, într-un final de august.

– De câte ori veniți în Elveția?
– Cam o dată pe lună!

• Urs Meier este pasionat de motoare, obișnuind să facă drumuri lungi pe motocicletă. În tinerețe, a practicat fotbal, gimnastică și atletism, ajutându-l în cariera ulterioară. Săptămânal merge la sala de fitness.

– Ce ați făcut în… ultimii 5 ani?
– Am fost comentator pentru postul public german ZDF și pentru DAZN, tot în Germania. În Elveția, lucrez pentru Blue TV, expert pe probleme de arbitraj. Și în Turcia, tot pe analiza arbitrajului.

„VAR-ul ia din personalitatea arbitrului”

– Ce părere aveți despre arbitrajul de astăzi? Mulți spun că e mai complicat să arbitrezi astăzi pentru că…
– Da, este mai complicat din cauza VAR-ului, desigur. Problema este că avem mereu VAR-ul implicat în decizii și asta face lucrurile puțin mai complicate, iar ei își pierd puțin și din personalitate din cauza VAR-ului.

Nu-mi place asta. Îmi plac arbitrii care preiau jocul, care conduc un joc. În germană se spune Spielleiter. Ei conduc un joc, nu doar fluieră. Dintre arbitrii tineri, îmi place francezul Letexier. El își asumă responsabilitatea. Merge acolo, intră în careu, ia decizia. Spune da sau nu. Și asta vreau de la arbitri, să ia decizii și să nu aștepte VAR.

Eu aș păstra VAR pentru ofsaid și tehnologia Goal Line, acolo e alb și negru. Și aș folosi „challenge”-ul, pe care în alte sporturi îl pot solicita antrenorii. Câte unul pe repriză, așa ceva.

VAR-ul pentru ofsaid poate fi util dacă funcționează corect. Cred că în 3-4 ani vom avea o tehnologie fantastică și pentru ofsaid. Chiar tu mi-ai spus că în România se stă mult timp la analiza unei poziții afară din joc.

Sunt atât de multe lucruri mărunte într-un joc și asta poate fi… E penalty, nu e penalty. Ai nevoie de cunoștințe despre fotbal.

Avem întotdeauna sentimentul că asistentul video face fotbalul mai echitabil. Dar nu îl face mai echitabil, ci îl face diferit. Anumite decizii devin chiar mai nedrepte. Există o realitate pe terenul de fotbal și există o realitate pe ecran. Acestea nu sunt întotdeauna aceleași.

Repet, VAR-ul este bun pentru deciziile alb-negru, cum ar fi dacă este gol sau nu, sau în cazurile de ofsaid semiautomat. Dacă VAR-ul ar fi fost un produs al pieței libere, ar fi fost retras de mult. E ca într-o mașină, unde nu știi dacă șoferul sau tehnologia este de vină.

„Kovacs poate primi finala Cupei Mondiale”

– Ați vorbit despre Letexier, dar cum vi se pare Istvan Kovacs?
– În opinia mea, este din ce în ce mai bun. Când a început în meciurile internaționale, uneori avea unele decizii la limită și era cumva rigid. Dar acum este cu adevărat bun. Ieri (n.r. – în data de 4 noiembrie 2025) a avut un meci tare de Liga Campionilor, Liverpool cu Real, nicio greșeală. Perfect! E o singură situație, cu hențul acela… Da, cred că este posibil ca el să aibă meciuri grozave, poate primi finala Cupei Mondiale. Este tânăr.

Anul trecut, Istvan a condus finala Ligii Campionilor. Este unul dintre cei mai buni. Îmi place de el.

– Nu este surprinzător că România nu are fotbal, dar avem arbitru?
– Eu sunt sigur că și astăzi România are mulți fotbaliști buni. Dar nu pot să-ți răspund la întrebare. Nu ați mai fost la un Mondial de pe vremea când arbitram eu, Franța 1998, nu? Nu cunosc sistemul, nu cunosc baza.

– Ce ziceți că avem un selecționer de 80 de ani, Mircea Lucescu?
– Poate fi în rolul de constructor al fotbalului românesc. Nu este o chestiune de vârstă, ci întotdeauna o chestiune de pasiune, de cum poate să-i motiveze pe tinerii jucători.

„România trebuia să bată cu 3-1 sau 4-1 la Copenhaga. A fost păcat, dar ce pot să fac?”

– 2003, septembrie. Ce vă amintiți ca fiind cel mai rău lucru care s-a întâmplat după episodul Danemarca – România? Ziarul meu, care este editat de Ringier, v-a pus o țintă pe cap, a titrat „Scuipați aici!” și v-a publicat adresa și e-mailul… Au fost momente dificile? Mi-am amintit de miile de mesaje pe care le-ați primit în căsuța poștală, de protecția poliției… Cum a fost?
– Am avut parte de multe situații, multe reacții din partea românilor și chiar și astăzi primesc mesaje pe Instagram sau e-mailuri: „Nu vom uita niciodată ce ne-ai făcut”. Dar și ăsta este riscul în fotbal.

România trebuia să câștige acest meci cu 3-1, 4-1, fără probleme. Au avut atât de multe ocazii de a marca. Și în final a fost 2-2 și au ieșit din competiție. Da, a fost păcat pentru România, dar ce pot să fac?

Poate s-a uitat, dar eu am acordat un penalty foarte important pentru România, în meciul cu Anglia, de la EURO 2000. A fost o lovitură de pedeapsă foarte greu de văzut, Neville la Viorel Moldovan. Desigur, dacă vezi asta la televizor, spui, oh, e ușor. Dar ideea este că Urs Meier nu are nimic și nu a avut nimic cu românii.

Iar cel mai bun prieten al meu din România a fost Nicolae Grigorescu. El a fost de multe ori în brigada mea, în Liga Campionilor, dar și la meciul SUA-Iran, de la Mondialul din 1998

– Ați fi schimbat ceva din ceea ce ați decis atunci pe teren?
– După 22 de ani? Îți repet ce ți-am mai spus și în 2008, când ai fost la mine, la Wettingen. Aș proceda la fel la acel meci: Am dat 4 minute de prelungire. Ați făcut o schimbare și am arătat încă unul!

„Nu îți dau cartonaș rosu, ci prelungesc atât cât tragi de timp. Te joci cu mine pe timpul tău”

…
– Apoi ați avut un corner, iar un fotbalist (n.r. – Dorinel Munteanu), care avea deja „galben”, se ducea agale spre colț.

I-am zis: „Degeaba. Nu îți dau cartonaș rosu, ci prelungesc atât cât tragi de timp. Te joci cu mine pe timpul tău”.

În final a ieșit golul danezilor. Probabil că în România s-a făcut scandal pentru că aveați o echipă fantastică!

Dacă ai fi fost neutru, mi-ai fi dat mie dreptate. Mi-a fost teamă, am vorbit cu o firmă de securitate pentru pază, dar a trecut! Știu că au fost 5.000 de oameni să protesteze în fața Ambasadei Elveției.

– Aveți prieteni români?
– Ha-ha-ha! Desigur, da. De exemplu, prietena cumnatului din partea soției este din România. Nu am nimic cu românii! Ba chiar e posibil să vin să vă vizitez, m-au invitat în România. N-am fost niciodată în vacanță. De ce nu?

„Am fost mereu fan Zidane”

Cel mai corect jucător: Paolo Maldini, Tony Adams
Cel mai dificil jucător: Guti.
Maradona sau Pele: „Cred că fiecare jucător are perioada lui. Pele a avut spațiu, timp să ia mingea, Maradona a prins o perioadă în care tacklingul nu era sancționat… Eu am fost întotdeauna un fan al lui Zidane. Zidane, un jucător atât de elegant, fantastic”.
Messi și Ronaldo: „Messi a avut mai mult talent, dar ceea ce face Cristiano este incredibil. Un workaholic care este un model pentru copii”.

Rețeta ideală: „Fructe de mare plus un pahar de vin roșu. Te ajută să rămâi tânăr”.

Visam la o mare carieră în fotbal. Am purtat banderola la SV Würenlos, în divizia a 3-a. Mi-am dat seama totuși că nu aveam suficient talent. Arbitrii nu puteau începe activitatea până la vârsta de 18 ani la acea vreme.

În 1977, a început să arbitreze pentru categoria sub 12 ani.

După 14 ani, în 1991, a făcut saltul în cea mai înaltă ligă elvețiană. Primul meci a fost BSC Young Boys Berna vs FC St. Gallen.

Două mariaje și trei copii

Urs Meier s-a recăsătorit în 2011, cu Andreea, 55 de ani, după cum a relatat la vremea respectivă publicația elvețiană Blick.

Fostul arbitru are doi copii din primul mariaj cu Franciszka (1988-2000), pe Marcia (36 de ani) și Cyrill (35 de ani), în timp ce Andrea îi are din prima căsătorie pe Noah (28 de ani) și Lara (24 de ani).

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

„Coșmarul” de pe „Parken” și „coșmarul” britanic

Multă vreme, Urs Meier a fost coșmarul României. În preliminariile pentru Campionatul European din 2004, cu el la centru, la Copenhaga, „tricolorii” au ratat șansa disputării unui meci de baraj.

Atunci, în septembrie 2003, elevii lui Iordănescu aveau nevoie de un succes în Danemarca, au condus cu 2-1, însă au fost egalați în al cincilea minut de prelungire, chiar dacă Meier arătase doar patru minute suplimentare.

S-a ratat șansa unui meci de play-off care ar fi putut duce naționala la turneul final din Portugalia. Libertatea a titrat atunci fără blândețe „Scuipați aici!”, iar Meier a apărut sub forma unei ținte.

Alte media i-au publicat adresa de e-mail, iar arbitrul a primit mii de mesaje cu măscări. Un an mai târziu, Maier a fost „blestemat” de englezi, cărora le-a anulat un gol valabil, în meciul cu Portugalia (2-2), pierdut la loviturile de departajare, la turneul final EURO 2004.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Chiar și așa, Urs a continuat să arbitreze la cel mai înalt nivel până la vârsta retragerii.

• Românii au început să tragă de timp într-un mod obscen, cu jucători care abia păşeau la schimbări: „A trebuit să-i dau galben unuia dintre jucători, care trăgea de timp la un corner. Le-am spus că voi mai adăuga minute la prelungiri”. În minutul 94 şi 36 de secunde, Danemarca a marcat şi a egalat.
• „A doua zi, 5.000 de fani au manifestat împotriva mea în faţa Ambasadei Elveţiei”;
• „Presa din România a acuzat că am acordat prea uşor penalty-ul din prima repriză şi că a fost ofsaid la al doilea gol, dar nimic nu a fost adevărat”;
• „Cineva din presă a descoperit e-mailul meu şi l-a publicat. Am primit sute de ameninţări cu moartea. A fost prima oară când am păţit aşa ceva”;
• „Eram speriat de ce mi-ar fi putut face fanii României dacă m-ar fi văzut prin Copenhaga, aşa că am cerut protecţia poliţiei ca să pot pleca acasă. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic” – Urs Meier, în revista Four Four Two.

Fuma, la 10 ani, „un pachet pe zi”

Fostul arbitru a dezvăluit, în cadrul emisiunii „Persönlich” de la Teleclub, că a început să fumeze la vârsta de 10 ani și s-a lăsat la 14 ani.

„Eram într-un grup de prieteni, și unii care erau cu 3 sau 4 ani mai mari și fumau. Așa am început și eu. Pe atunci, puteai să le cumperi în mod normal de la Coop. Un pachet din cea mai ieftină marcă costa în jur de 1,20 franci. Campaniile de sănătate și legile privind protecția tinerilor nu existau”, a povestit Meier, citat de Blick.

Meier își amintește că „în timpul pauzelor, la școală, ne retrăgeam într-un colț ascuns. Fumam un pachet de țigări în fiecare zi”.

„Am reușit să mă ascund relativ bine de părinți mult timp. Dacă miroseam a țigări, dădeam vina pe colegii mei de clasă fumători. Dar când aveam 12 ani, mama a descoperit. Totuși, știa că nu ar funcționa cu mine să-mi interzică fumatul”.

Totuși, s-a lăsat de fumat la 14 ani. Parțial datorită fotbalului: „Nu am vrut să-mi pun în pericol rezistența”.