Cum vă simţiţi pe primul loc?
Super. E recomfortant că vom fi lideri cel puţin două săptămâni, până se reia campionatul.
Care e secretul Oţelului Galaţi?
S-a vorbit că am fi surpriza campionatului, dar puţini ştiu că în ultimii ani am investit un milion de euro într-o bază sportivă destinată exclusiv juniorilor. Pe timp de criză am riscat şi acum se văd roadele. Nu e o întâmplare că am promovat mulţi jucători la prima echipă. Noi avem ce promova, în timp ce alţii se vaită că nu mai există fotbalişti de valoare în România.
Au început să vină ofertele pentru jucătorii Oţelului?
Încă nu. Nu trebuie să ne umflăm în pene. Jucătorii sunt tineri, mai au mult de muncit şi de acumulat. Nu putem furniza încă fotbalişti pentru naţionala de seniori a României, deşi câţiva dintre ei sunt convocaţi regulat la tineret.
Mihai Stoica, un elev al dumneavostră, a luat titlul surprinzător cu Unirea Urziceni. Puteţi să furnizaţi încă o bombă în Liga I?
Nu trebuie asociat ce a fost la Urziceni, cu ce se întâmplă la Galaţi. Acolo era o echipă cu jucători maturi, cu experienţă în Liga I, care în acel moment erau foarte bine plătiţi. Noi avem fotbalişti tineri, iar bugetul e unul modest. Din acelaşi motiv nu pot face o comparaţie între echipa Oţelului de la sfârşitul anilor ’90 şi cea de acum.
Alte cluburi trimit jucători la echipa secundă pentru că nu-şi micşorează salariul. Dumneavoastră cum vă descurcaţi?
La noi e promovată continuitatea. Am fost de acord cu toţii cu nişte principii şi cei care le încalcă se exclud singuri. Nu o să vedeţi jucători de la Oţelul în paginile tabloidelor, ieşind din baruri înainte de meciuri. Aici avem doar jucători a căror primă pasiune e fotbalul. Un exemplu bun e Gabi Paraschiv, care, din proprie iniţiativă, a cerut ca salariul să-i fie micşorat cu 30%, pentru ca a simţit că clubul nu-l poate suporta integral. E o plăcere să lucrezi cu asemenea băieţi!