Cristi Zaharia, medaliat cu bronz la CM din ’90, ştie cum putem face faţă la turneul final din Suedia: «Să dea 200% din ei!»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cristi Zaharia (43 de ani), fost jucător al naţionalei de handbal a României, stabilit în SUA, a rememorat pentru Libertatea ultimul mare succes al nostru la o competiţie internaţională: medalia de bronz (1990). El a vorbit şi despre CM 2011 (Suedia, 13-30 ianuarie).
Libertatea: Ce vă amintiţi de la CM 1990?
Cristi Zaharia: În grupe nu am avut probleme cu Elveţia, Cehoslovacia şi Coreea de Sud. Apoi, în grupele principale, în meciul decisiv cu Ungaria, am fost furaţi de arbitrii iugoslavi. Am terminat pe locul al doilea, după Suedia, şi am jucat finala mică cu francezii, 27-21 pentru noi.
Cum era acea echipă?
Arătam ca o campioană mondială. Era un alt spirit decât cel de acum. Nu conta că veneam de la Steaua, Dinamo, Timişoara sau Baia Mare, atunci când se lovea unul, ne durea pe toţi. Apoi, domnul Oţelea reuşise să ne motiveze la maximum. Când veneam la naţională şi jucam cu tricolorul pe piept, simţeam că ardea tricoul pe noi. Ne-am rupt mâinile şi picioarele pe 100 $ pentru acea performanţă.
Ce şanse avem la Mondialul din Suedia, care începe joi?
Eu am încredere că Stângă va reuşi să-i motiveze pe jucători. Aceştia trebuie să treacă peste durere, peste ambiţii şi peste greşeli, iar a doua zi, după meci, să nu aibă regrete, ci să simtă că au dat 200% din ceea ce puteau.
Direcţie greşită în sport
Cum se vede handbalul românesc din SUA?
Nu vreau să supăr pe nimeni cu punctul meu de vedere, dar sunt profund întristat de direcţia pe care merge handbalul masculin. Noi, care exportam jucători valoroşi, am ajuns să importăm străini mediocri pe bandă rulantă. Trebuie să ne dăm seama că ne aflăm în secolul XXI şi că trebuie să ne adaptăm sportului profesionist. Am o durere acută şi pentru Dinamo, acolo unde s-a renunţat mult prea uşor la o tradiţie extraordinară în handbal, prin desfiinţarea acestei secţii.
Americanii, potenţial pentru handbal
Zaharia locuieşte în acest moment în Statele Unite şi deţine un club de handbal Miami Sharks. ”Americanii nu au un minister al sportului, aşa că federaţiile care nu aduc medalii sunt nevoite să se autofinanţeze. Le-am explicat celor de aici că handbalul e cel mai american sport, pe care ei nu îl joacă. Au nişte calităţi incredibile pentru acestă disciplină, dar deocamdată e jucat în mare parte de emigranţi, cei care evoluau în ligile inferioare din ţările lor. Eu cred că dacă acest sport ar fi introdus în şcoli, americani ar deveni campioni mondial în maximum doi ani, pentru că aria de selecţie ar fi imensă, iar calităţile lor fizice sunt native”, a explicat antrenorul.
E căsătorit cu o fostă înotătoare
Fostul handbalist e căsătorit cu fosta mare înotătoare a României Noemi Lung, dublă medaliată la Jocurile Olimpice din 1988 (argint la 400 m mixt şi bronz la 200 m mixt) şi fostă recordmenă europeană şi mondială. Acesta e în acest moment directoarea unui centru acvatic şi de fitness în Miami. Cei doi au un băieţel, Victor, în vârstă de aproape 8 ani. ”Face atât înot, cât şi handbal. Eu şi soţia îl învăţăm tot ce ştim şi depinde doar de el să performeze într-unul dintre aceste sporturi. Dacă nu va alege sportul, va face carte şi va ajunge inginer, doctor sau altceva. El alege”, mărturiseşte fostul internaţional.
Apreciază ce a făcut Gruia în Mexic
Zaharia spune că handbalul a fost deja adoptat cu succes în Mexic, acolo unde unul dintre principalii promotori ai acestui sport e marele Gheorghe Gruia: ”În Mexic handbalul e mult mai bine organizat. Fostul handbalist român Gheorghe Gruia, care e stabilit acolo, a reuşit să introducă handbalul ca materie obligatorie în şcoli. Deja a început să se vadă o ameliorare la nivel de handbal feminin, deocamdată la nivel zonal, dar sigur se va simţi în scurt timp şi la nivel internaţional”.
Cristian Zaharia
Data naşterii: 8 iulie 1967
Locul naşterii: Bucureşti
A jucat la: Dinamo, Drott Halmstad (Suedia), Ponault Combault (Franţa) şi HSV Düsseldorf (Germania)
Palmares: bronz la CM (1990), Campion al României (1986) şi al Suediei (1991), campion balcanic (1989), locul 9 JO (1992 - Barcelona), bronz la Jocurile Pan-Americane ca antrenor al naţionalei SUA (1996)
Naţionala României: 125 meciuri / 620 de goluri
A antrenat naţionala SUA
Citiţi mâine ce fac toţi medaliaţii cu bronz din 1990. Interviul integral cu Zaharia, pe www.libertatea.ro
