Cum se retrage un mare sportiv? Exemplul de la Cluj
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
REPORTAJ. Meciul de retragere de vineri, 10 iunie 2022, al lui Horia Tecău a fost nu atât despre el, cât despre toți oamenii cărora a vrut să le spună „mulțumesc”: antrenorii lui, partenerii lui la dublu, părinții și mentorii. Retragerea lui Tecău a fost și despre tenis, dar a fost mai mult despre prietenie și recunoștință. Un rămas bun demn de un star autentic.
Cuprins:
- Când mai multă modestie înseamnă mai mult
- O lecție de încredere și prietenie
- Când s-au pozat cu medalia imaginară, înainte să o câștige pe bune la Rio
- „Prietenia o să ne rămână pentru toată viața”
- Surpriza: Patrick Mouratoglou a jucat alături de Simona Halep
- Reverență pentru părinți
- Înconjurat de copii, într-o ploaie de confetti, și privind spre viitor
Era 20 fără 2 minute, când Sala Polivalentă BT Arena din Cluj a fost cuprinsă de un spectacol de lumini pe muzică industrială, prefațat de mai multe avertismente, pentru că risca să provoace crize persoanelor care suferă de epilepsie. Nu era startul la care mă așteptam pentru gala de retragere a lui Horia Tecău, tenismenul care a arătat mereu măsură în tot ce face.
Când mai multă modestie înseamnă mai mult
Acesta a fost doar începutul unui joc de contraste care a ținut întreaga seară: între natura bombastică a unei gale cu G mare, cum a fost gândită de organizatori - și cu gândul la televizare, probabil - și modestia nemimată, naturală a sportivului, care a reușit să transforme un eveniment cu mare potențial narcisist într-o sărbătoare a tenisului, a celorlalți și chiar a viitorului.
Meciul demonstrativ a fost prezentat de Răzvan Simion și Dani Oțil, care au ținut să înceapă cu un exercițiu de coregrafie a aplauzelor, în care învățau publicul să schimbe la comandă volumul aplauzelor. Inexplicabil.
<strong>Din fericire, apoi a intrat în scenă Duo Gemini, o pereche de acrobate din Ucraina, Yulia și Olia Mosienko, al căror moment intitulat „Am avut un vis de pace”, a făcut publicul să-și țină respirația. Cele două acrobate au reprodus numărul cu care au participat la „Ucraina are talent”, înainte de invazia Rusiei. </strong>
Seara a continuat cu un filmuleț de prezentare, montat puțin prea alert, în care Horia Tecău își spunea pe scurt povestea.
O lecție de încredere și prietenie
Când tenismenul a intrat în sfârșit pe teren, purtând un tricou galben cu „România” scris cu majuscule pe spate, primul care s-a ridicat să aplaude în picioare a fost chiar Ilie Năstase. Toată sala i-a urmat exemplul.
<strong>Horia Tecău nu a venit singur, ci însoțit de cinci copii pasionați de tenis, care duceau cu ei cele 5 trofee de care sportivul se simte cel mai atașat emoțional, din cele 38 obținute pe parcursul carierei. </strong>
A ales, de pildă, primul titlu de grand slam pe care l-a obținut, în 2012, la Australian Open, cu Bethanie Mattek-Sands, care i-a fost din nou parteneră și la meciul de retragere. Să-i vezi împreună este o bucurie chiar și atunci când meciul nu are nicio miză competițională, pentru că e vizibilă nu doar în joc, ci și în gesturi mărunte, zâmbete sau chicoteli între mingi chimia pe baza căreia și-au fondat performanța.
„Cu Bethanie am o prietenie din anii junioratului. Când am hotărât să jucăm împreună la Australia în proba de dublu mixt, am avut un moment înaintea primului meci de pe tablou. Ea tocmai pierduse proba de simplu și era supărată, iar în jumătate de oră trebuia să intrăm la proba de dublu mixt. Era toată plânsă, nu mai voia să joace, și am rugat-o doar să intre pe teren alături de mine, să ne bucurăm de tenis, de această experiență pe care o trăim împreună. Am reușit să o conving să intre pe teren, a plâns tot meciul, dar am reușit să ne mobilizăm să câștigăm acest prim meci”, a povestit Horia. Acel prim meci a fost și primul pas pentru câștigarea turneului. „Pentru mine a fost o lecție de încredere și de prietenie acolo pe care am primit-o cu Bethanie”.
<strong>Bethanie a venit din Arizona, SUA, special pentru meciul de retragere: „Mi-a luat 24 de ore să ajung aici, dar este ok, orice pentru primul meu partener”, spunea ea, câteva ore mai devreme, la conferința de presă. </strong>
Când vorbește de trofeul obținut la Turneul Campionilor 2015, cu Jean-Julien Rojer, Horia nu rememorează un set sau un game anume. Nici măcar nu vorbește de ceva petrecut pe teren, ci despre cum, în urma unui meci pierdut în același an la Beijing, el și Rojer s-au închis într-o cameră și au vorbit ore bune despre toate fricile, ezitările și problemele lor, ca la un soi de terapie reciprocă. „După câteva ore, am simțit că ne cunoaștem cu adevărat, și atunci și conexiunea noastră de pe teren a ajuns la alt nivel și a rezultat acest trofeu”.
Când s-au pozat cu medalia imaginară, înainte să o câștige pe bune la Rio
Din trofeele prezentate nu putea lipsi medalia olimpică de argint, de la Rio 2016, obținută în parteneriat cu Florin Mergea.
„În decembrie 2015, la un antrenament ne-am promis unul altuia că vom câștiga această medalie. Am încercat să ne gândim ca și cum o câștigasem deja. Chiar ne-am făcut o poză cu o medalie imaginară. Totul părea o glumă, dar atunci a început să se formeze acest vis de-a câștiga această medalie în august 2016. Și am lucrat zi de zi la acest proiect”.
„Îmi pare rău că te retragi”, i-a spus Ilie Năstase lui Horia Tecău, când a coborât pe teren ca să-i facă un cadou special. I-a dat lui Horia racheta cu care cândva Năstase ajunsese numărul 1 ATP, cu semnătura lui. „Poți să aprinzi focul repede, e lemn uscat”, a glumit fostul mare tenismen.
„Prietenia o să ne rămână pentru toată viața”
Apoi, pe rând, lui Horia Tecău i s-au alăturat pe iarbă invitații săi, prieteni din tenis și foști parteneri de dublu sau dublu mixt: Andrei Pavel, Gabriel Trifu, Marius Copil, Robert Lindstedt (care i-a fost partener timp de trei ani și despre care Horia spune că e mentorul lui la dublu), Bethanie Mattek-Sands, Simona Halep. Horia i-a prezentat pe fiecare cu câte o schiță personală.
A povestit, de exemplu, cum Gabriel Trifu i-a dat unul dintre cele mai bune sfaturi din cariera sa, în urmă cu 19 ani, înainte de un turneu ATP, când partenerul lui Horia se accidentase. „Gabi m-a împins să mă urc în avion și să vorbesc la fața locului cu oamenii. Am ajuns acolo, am primit un wild card, am jucat cu un localnic. Și am luat un nou titlu ATP”.
În timp ce îl auzi pe Horia Tecău vorbind aproape mereu de alții, nu de el însuși, e ușor de înțeles că s-a specializat pe dublu, nu simplu, iar impresia e confirmată când îi asculți pe foștii parteneri vorbind de el. Robert Lindstedt spunea la conferința dinaintea meciului: „Nu am luat împreună un titlu de grand slam, dar prietenia o să ne rămână pentru toată viața. Dacă Horia are nevoie de ceva, o să iau primul zbor să-l ajut oriunde e nevoie”.
Surpriza: Patrick Mouratoglou a jucat alături de Simona Halep
Una dintre surprizele serii a fost prezența pe teren a celebrului antrenor Patrick Mouratoglou, de această dată în calitate de jucător și partener al Simonei.
Inițial cei opt au format două echipe mixte. De-o parte sunt Patrick Mouratoglou, Simona Halep, Robert Lindstedt și Marius Copil, de cealaltă sunt Horia, Bethanie, Gabriel Trifu și Andrei Pavel. Au jucat în diferite formule de dublu meciul demonstrativ, dar nu înainte de un omagiu pe care Horia a vrut să-l aducă primilor săi antrenori: Ioan Macoveciuc și Radu Popescu, cu care Horia și Gabriel Trifu au schimbat primele mingi. Apoi, pe parcursul serii, adversarii s-au tot schimbat.
Reverență pentru părinți
Pe rând, locul jucătorilor a fost luat ba de un copil de mingi, ba de primarul Clujului, Emil Boc („Rafa Nadal de Cluj”, glumea neinspirat Răzvan din „Răzvan și Dani”).
<strong>În poate cel mai emoționant moment al galei, Horia l-a avut ca partener pe tatăl său câteva minute, în vreme ce, de partea cealaltă a fileului, s-au aflat Simona Halep și tatăl ei. A fost un alt „mulțumesc!”, unul pentru părinți, fără sacrificiile cărora nimic din cariera legendară nu era posibil. Horia nu mai jucase alături de tatăl său de când avea 9 ani. </strong>
Înconjurat de copii, într-o ploaie de confetti, și privind spre viitor
Horia Tecău și-a jucat meciul retragerii la vârsta de 37 de ani, iar întâmplarea face că, recent, a descoperit într-un jurnal vechi că scrisese că exact până la această vârstă va juca tenis. Nu are regret și nici dubii privind retragerea. „După ce am luat această decizie, nu am mai avut niciun sentiment că ratez ceva”. În prezent, „mă împlinește și mă atrage partea de antrenor, de mentor”, a spus el la conferința de presă din ziua meciului. La finalul evenimentului, a anunțat că va deschide o școală de tenis pentru copii, prin fundația sa, „care va încuraja copiii să viseze, să se bucure de sport, să învețe să fie mici campioni și să devină mari maeștri. Misiunea este să se bucure de sport și de a fi împreună. Vreau să dau înapoi, din tot ce-am învățat prin acest parcurs”.
Horia a pus punct carierei de jucător exact așa cum și-a dorit: înconjurat de copii, într-o ploaie de confetti colorate, privind spre viitor.
În ultimele momente ale evenimentului pe care el l-a numit „petrecerea de transformare”, în loc de una de rămas bun, a rugat toți copiii pasionați de tenis din tribune să coboare pe teren. (Practic, au mers alături de el toți copiii de pe stadion.)
A fost un moment generos și haotic, care a părut ieșit din desfășurătorul transmisiei (după ce s-a încheiat, prezentatorii rugau insistent copiii să revină la părinți). A fost în același timp un moment magic și plin de speranță, în care nu puțini din adulții din sală s-au întrebat care din puștii din poza de grup va fi următorul Horia Tecău.
<strong>Poate că va fi cel care știe că oamenii cu care împarți drumul și să te bucuri de drum sunt mai importanți decât destinația. Chiar și atunci când destinația e un titlu de Grand Slam. Sau trei. </strong>
