Drumul spre victorie

Victoria „ros-albastrilor”, mai putin calculata si mai putin exacta decat ar fi dorit patronul Gigi Becali, gata sa mizeze pe un 3-0 pana la pauza la casele de pariuri, e mai mult ca oricand proprietatea lui Claudiu Raducanu, ingerul de pe aripile atacului stelist. Un atacant care a inlocuit de mult timp setea de carte cu setea de goluri. In iarba, departe de glumele din alfabet, doar ultimele conteaza.
Victoria Stelei nu e nici a lui Aliuta, prins sambata seara in lasoul lui Alexa, nici a lui Oprita, obosit si impiedicat, sau a lui Radoi, fundasul dreapta brevetat de Piti. Nici macar a lui Hamutovski, omul cu manusi unse cu miere. E unica explicatie logica a ratarii lui Vlad Munteanu, singur cu belarusul si cu tot Universul, la 0-0.
Victoria e a lui Raducanu si atat. Plange cand e lovit de Perja si pierde trei sferturi din meciul cu Rapid. Plange cand rateaza transferul la Frankfurt, dar inghite in sec si isi sterge Germania din memorie. Aproape ca plange si cand ucide Dinamo, in Ghencea. Si atunci, cand mai rade?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE