EDI IORDĂNESCU: "Valoarea învinge mereu. Respect, Germania!"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Povestea finalei Cupei Mondiale 2014 s-a scris în prelungiri, în conditiile unui joc extrem de echilibrat, în care fiecare dintre echipe a avut ocazia să marcheze. Însă fie din neşansă, cum a fost cazul la bara lui Howedes, fie din cauza precipitării sau neinspiraţiei cum a fost cazul la acţiunile lui Higuain sau Palacio, a făcut ca meciul să fie decis în finalul prelungirilor. Execuţia extraordinară a lui Mario Gotze şi o nesincronizare în apărarea sud-americană au făcut din Germania regina lumii.
Cuprins:
Messi i-a dereglat pe Mascherano şi pe Biglia
Aşa cum a făcut-o şi în semifinala cu Olanda, Argentina a arătat organziare de joc de cel mai înalt nivel. A arătat că ştie să fie şi responsabilă şi disciplinată tactic, încheind practic şi acum cele 90 de minute fără să primească gol.Ca şi modul de joc a propus un 4-2-3-1 , care pe faza defensivă se transforma într-un 4-4-1-1. Cu Lavezzi şi Perez, care pe momentele de non-posesie, veneau la acelaşi nivel cu Mascherano şi Biglia, formând astfel două linii de câte patru jucători care acopereau foarte bine terenul. O hibă importantă în aşezarea Argentinei a fost dezechilibrul numeric la nivelul mijlocaşilor centrali. Sud-americanii se aflau foarte des în situaţie "doi contra trei", Mascherano şi Biglia contra Kroos, Kramer şi Schweinsteiger, iar motivul principal pentru acest dezechilibru a fost aportul inexistent a lui Messi pe faza de construcţie germană.
Lavezzi sacrificat
Leo rămânea destul de avansat, în condiţii normale el trebuia să coboare şi să încerce să-l blocheze pe Schweinsteiger (omul de legătură pentru nemţi) şi să reechilibreze numeric. Soluţia Argentinei pentru contrastul celor două aşezări a venit de la mijlocaşii laterali. Lavezzi şi Perez erau nevoiţi să strângă mai mult spre zona centrală decât ar fi impus jocul în condiţii normale. Acest efort suplimentar făcut de cei doi a însemnat şi riscul ca Argentina să fie expusă în benzi.După pauză, Sabella a înţeles că nu poate continua în aceleaşi condiţii. A renunţat la Lavezzi, probabil extenuat, şi l-a introdus pe Aguero, teoretic o variantă cel puţin la fel de ofensivă, însă practic a modificat aşezarea. A trecut la un 4-3-2-1 şi, astfel, a echilibrat mijlocul formând tripelta Mascherano-Biglia-Perez.
Argentina a fost prea dependentă de Leo
Concluzia este că am văzut o naţională a Argentinei determinată, organizată, poate un pic atipică pentru tradiţia ei, care a demonstrat în ciuda ADN-ului pe care îl are, că ştie, nu doar să atace, dar să se şi apere când jocul o cere. O echipă care şi-a câştigat meritat poziţia de finalistă şi care, după părerea mea, cu puţină atenţie la finalizare, putea să fie azi în sărbătoare. Este adevărat că încă există dependenţa de Messi în rezolvarea fazelor ofensive. Din păcate pentru "albiceleşti", starul Barcelonei nu s-a mai ridicat la nivelul arătat în faza grupelor în fazele eliminatorii şi în finală .
Nemţii şi-au păstrat indentitatea
Echipa germană este noua campioan mondială, iar atuul ei a fost clar forţa grupului. Sigur că au fost momente în jocurile de la acest turneu final, când diverşi jucători au ieşit la rampă, cum a fost şi cazul lui Gotze aseară, însă organizarea de joc, disciplina tactică şi responsabilitatea individuală au fost printre atuurile care au dat germanilor forţa necesară pentru a fi nouă campioana a lumii. Aşezată într-un 4-3-3 care se transformă într-un 4-1-4-1 pe faza defensivă, Germania a dominat la general posesia, însă asta pentru ea nu a fost suficient. Balanta a fost una echilibrată la majoritatea capitolelor, inclusiv la marile ocazii. "Mannchaftul" are meritul că şi-a păstrat organizarea pe toată durata jocului, a ramas consecventă planului tactic stabilit şi asta i-a adus câştig de cauză.Printre remarcaţi ar fi Boateng care a făcut un joc exemplar, la fel şi Schurrle care a intrat bine în joc şi a realizat şi acţiunea de la golul lui Gotze. Copilul de aur al Germaniei a avut, la rândul lui, o execuţie incredibilă prin care a decis finala. Ar exista tentaţia să îl numim omul jocului, cum, de altfel FIFA a şi făcut-o, însă eu îl prefer pe Schweinsteiger. Şi nu doar pentru risipa de efort şi determinarea lui în joc, ci pentrul rolul lui deosebit în angrenajul echipei.
Echilibrul Schweinsteinger
Dacă pe faza defensivă Schweinsteinger a fost punctul de siguranţă din faţa celor doi fundaşi centrali, pe faza de construcţie era omul care iniţia majoritatea atacurilor, care făcea legătura dintre compartimente, fiind practic echilibrul echipei.Aşadar, Germania a reuşit să câştige cel de-al patrulea trofeu suprem, dar la baza acestei performanţe stă o infrastructură solidă, o strategie coerentă, o organizare până la cel mai mic detaliu şi ani de munca de la cel mai mic nivel, copii şi juniori, până la eroii de la Rio de Janeiro.Astfel s-a scris istoria încă unui mondial, în care am avut atât spectacol, cât şi dramatism, la care am asistat cu emoţie, chiar dacă echipa noastră naţională nu a fost prezentă. Am fost obligaţi să ne alegem alte favorite şi, spun eu, că rămânem cu o mare întrebare: "Cum ne-am fi descurcat noi la acest mondial?". Şi cu o concluzie importantă: "Valoarea învinge mereu!". Respect, Germania !!
