Ieri dimineaţă, am plecat direct spre Cimitirul Pipera din Bucureşti, fără să mai vorbim la telefon cu Petre Cozma. Ştiam că va fi acolo. Vremea neobişnuit de caldă pentru “Făurar” parcă l-a schimbat pe tatăl fostului handbalist. Ne zâmbeşte şi ne cheamă printr-un semn: “Hai să vă zic. Am vorbit acum cu ambasadoarea Ungariei, donează 9.000 de lei Asociaţiei Marian Cozma. Îmbrac toţi copiii de la grupa de handbal. 60 de treninguri le cumpăr”, e mesajul lui de întâmpinare, total atipic. Nici nu clipeşte şi continuă: “Am nişte băieţi de opt-nouă ani, ăştia ajung mari. Încă nu îşi controlează mişcările cum trebuie, dar, ascultă la mine, vor ajunge în vârf”. Ia o pauză, clipa liniştă a trecut şi se aşază lângă mormântul lui Marian. “Au trecut doi ani, râd, glumesc, dar nu îl voi putea uita niciodată”.

Se simte vinovat de moartea fiului

Îl opresc, îmi iau inima în dinţi şi-l întreb dacă nu i-ar fi mai uşor dacă s-ar rupe de desele vizite la cimitir. “Puiu tatii, mai uşor nu are cum să fie. Timpul vindecă din răni, dar ţin în mine o mare vină. Marian nu s-a dat înapoi şi nu a fugit, pentru că aşa i-am zis de când era mic. Avea şase ani când i-am băgat în cap să nu dea nici un pas înapoi. Niciodată! Dar eu vorbeam de sport… doar de sport”, ni s-a destăinuit Petre Cozma.

fotografii: Gabriel Miron

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.