Libertatea: Când aţi luat primul contact cu stadionul din Ploieşti?
Mircea Ionescu Quintus: În 1932, în calitate de fotbalist la Tricolorul Ploieşti. Jucam tot pe terenul actual, doar că stadionul era altul. Avea o tribună din lemn, în ton cu moda acelor timpuri, ridicată în 1927.
Aţi evoluat şi pe arena finalizată în 1937?
Pe acest stadion n-am mai apucat să joc, ştiu însă că a fost ridicat în vreo trei ani, sub conducerea liberală. La acea vreme, arena din Ploieşti era considerată o capodoperă.
Ce amintiri aveţi de pe fostul Stadion Ilie Oană?
Cea mai frumoasă, de departe, este cea din 15 iunie 1947. A fost ziua în care am avut cununia religioasă. Imediat după acest eveniment, mi-am luat nevasta şi am mers la stadion, în mijlocul tribunei. Era un meci Prahova Ploieşti - Dermagant Târgu Mureş, pe care l-am câştigat (n.r. - 3-1 pentru ploieşteni). Mult timp după acest eveniment s-a vorbit de “nebunia” familiei Quintus.
Cu dragostea pentru Petrolul cum a fost?
Am iubit această echipă din momentul în care Flacăra Bucureşti (fosta Juventus şi viitoarea Petrolul) s-a mutat la Ploieşti, în 1952. Am mers la stadion pentru a susţine noua echipă a oraşului încă de la primul joc.
Aţi mers apoi la aproape toate jocurile de “acasă” ale Petrolului…
Da, acest stadion a fost a doua mea casă. Aveam locul meu, la tribuna I, sub camera de transmisie radio. Mă consumam mult, ca orice suporter. De exemplu, în 1992, pe când eram ministru al justiţiei, am fost la un meci “acasă”. După o ratare monumentală, m-am ridicat în picioare şi am exclamat: “Imposibil!”. Crainicul radio, care m-a auzit, mi-a replicat: “Dar ce nu e posibil, domnule ministru, în ţara noastră?”.
Astăzi, Petrolul inaugurează un stadion de 17.000.000 de euro...
Nu l-am văzut, dar am auzit că este foarte frumos. Ploieştiul avea nevoie de un stadion nou. Sper ca pe această nouă arenă, Petrolul să obţină cât mai multe victorii şi, dacă se poate, să reediteze succesele din anii ’50-’60!
Mircea Ionescu Quintus, născut în Ucraina (1917), a copilărit la Ploieşti. După ce a luptat pe Frontul de Est, s-a înscris în PNL (1945). În anii 1946, 1947, 1952-1954 şi 1956- 1957 a fost deţinut politic. În 1991 a fost numit ministru al justiţiei, iar între 1993 şi 2001 a deţinut funcţia de preşedinte al PNL. Între 1999 şi 2000 a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Senatului României.
Faptul că ploieştenii au reuşit acum să ridice un stadion ultramodern de 15.000 de locuri, nu este o surpriză. Încă din 1937 petroliştii aveau o arenă şic pentru acele vremuri, cu o tribună acoperită cu beton, de 5.000 de locuri, şi o alta de lemn, de 3.500 de locuri. Din cauză că suprafaţa iniţială era insuficientă, Ministerul Apărării din acea vreme a pus la dispoziţie un teren aparţinând Diviziei a XII-a, aflat în vecinătate.
Citiţi în Libertatea de mâine ce l-a întrebat Mircea Ionescu Quintus pe securistul care l-a arestat în 1952