‘Mi-au placut fotbalul, aurul si viata!’

In septembrie anul trecut a implinit 50 de ani. Pe Ilie Balaci, istoria fotbalului nostru il retine drept cel mai tanar debutant la echipa nationala. S-a accidentat grav la 27 de ani, cand tocmai avea o oferta de la AC Milan. Se intampla in 1983. Dupa aproape un sfert de veac, Balaci e considerat al treilea fotbalist roman ca valoare, in urma lui Hagi si a lui Dobrin. A fost liderul unei echipe de poveste, Craiova Maxima, despre care ii place sa spuna ca ‘s-a nascut si a murit o data cu mine. Dupa ce eu m-am accidentat, echipa n-a mai obtinut nicio performanta’.

Libertatea: Ilie Balaci a debutat in echipa nationala la 17 ani, 6 luni si 10 zile. Era 23 martie 1974, iar statistica fotbalului nostru retine ca si azi detii performanta de a fi fost cel mai tanar debutant din istoria echipei nationale.
Ilie Balaci: Nu stiu daca poate fi numita performanta. Performanta e atunci cand castigi cupe, campionate. Eu mi-as dori sa vina cineva intr-o buna zi sa doboare acest record. Am debutat la Paris, contra Frantei, pe ‘Parc des Princes’, ne-au batut cu 1-0. Dar primul contact cu echipa nationala fusese in iarna, intr-un turneu in Turcia, am jucat doua partide cu Fenerbahce si Altay Izmir. Eu jucam pe atunci si la nationala de juniori si cand veneam la juniori, dupa ce debutasem la nationala ‘mare’, ma simteam cu adevarat vedeta. Atunci am constientizat ca pot sa devin cineva in fotbal.

Te-ai accidentat cand erai cel mai bun fotbalist al Romaniei si liderul Craiovei Maxima, la doar 27 de ani.
Practic, de jucat am mai jucat pana prin 1987, la Dinamo, deci pana pe la vreo 31 de ani, dar corect este ca la nivelul meu obisnuit am jucat pana pe la 27 de ani, adica prin ?T83 – ?T84. De fapt, imi si amintesc exact cand mi-am dat seama cu adevarat ca nu voi mai fi Balaci cel de altadata… E vorba de un meci cu Poli Iasi, la Craiova, in ?T84, 3-3 scor final. Antrenor la ei era nea Tica Otet, care tocmai plecase de la Universitatea. Am intrat pe teren la 2-1 pentru ei, nea Tica mi-a si zis „doar n-oi fi tu ala care sa schimbi jocul”. Ba eu am fost. Am intrat la 2-1 pentru Iasi si din doua pase ale mele s-a facut 3-2 pentru noi. La un moment dat, am incercat o schimbare brusca de directie si am simtit ca ma lasa piciorul. Atunci mi-am dat seama ca totul s-a sfarsit. De fapt, cu cativa ani in urma parca si prevazusem asta…

Ce anume?
Prin 1974, dupa debutul la nationala, am dat un interviu in care spuneam ca vreau sa joc la nivel inalt 10 ani. Zece ani am jucat, nu? Adevarul e ca in acei zece ani obtinusem totul. Castigasem cu Craiova campionate, cupe, eram liderul echipei nationale, fusesem desemnat de doua ori cel mai bun fotbalist al Romaniei, poate si recuperarea dupa cele doua operatii succesive de menisc am facut-o mai superficial, fiindca nu mai aveam o motivatie deosebita. Doar o plecare in strainatate, dar sub Ceausescu acest lucru era imposibil.

S-a vorbit de o oferta a lui AC Milan…
Una de la Milan si alta de la Paris Saint Germain. Cea de la Milan, pentru 2,4 milioane de dolari. A si venit un impresar al lor, Zachini se numea. Era la sfarsitul lui 1982. Eu urma sa primesc 200.000 pe an. Cealalta, de la Paris Saint Germain, in vara lui 1983, dupa un turneu cu echipa nationala la Paris, la care am jucat cu Botafogo si PSG. Au venit insa accidentarile si, in loc de Milano sau Paris, am ajuns pe la Scornicesti, la Targu Jiu ori Drobeta-Turnu Severin.

„Aveam un dosar de Securitate cat un lat de palma. La Dinamo mi l-au ‘aranjat'”

Castiga mult in Romania cel mai bun fotbalist?
La Craiova nu erau asa multi bani, ci anumite avantaje, dintre care cel mai de pret faptul ca faceai o facultate. Eu nici macar facultatea aia n-am facut-o, fiindca ma tot amanau cu admiterea, iar de terminat am terminat-o in Bucuresti, dupa ce am venit la Dinamo. La Craiova nici apartamentul nu mi l-au lasat, noroc cu Dinamo care mi-a dat unul vizavi de Facultatea de Drept din Bucuresti… M-ar fi prins Revolutia si fara casa, adica fara ceea ce, la vremea aia, avea tot romanul… De la Craiova am plecat cu un dosar cat un lat de palma.

Dosar de…
Da, dosar de ala de se tot vorbeste acum. Mi-a spus sotia unuia dintre jucatorii dinamovisti, care lucra la Inspectoratul General al Militiei. Zice „Ilie, uite asa ai un dosar” si mi-a aratat cat un lat de palma. Apoi a continuat: „Dar l-au lucrat baietii nostri de a ramas cat un deget”…

Ce era in dosar?
Dumnezeu stie! Ce sa fie? Turnatorii, rapoarte, chestii din astea… Nu era macar cate unul de-al lor dupa noi la fiecare plecare in strainatate? Iar eu nu aveam sefi in tara, daramite in strainatate. Eu ma intalneam mereu cu nea Nicu Munteanu de la Europa Libera, vorbeam, povesteam. La fel cu romani fugiti de mult din tara. Plus ca mai cumparam una, alta… Banuiesc ca „baietii” notau tot, nu? Dar n-am curiozitatea sa-l vad. Ce sa aflu? Cine ma turna si cu ce? Nu devin nici mai bogat, nici mai sarac din cauza asta.

„Cumparam doar aur. Am tot strans, incat adunasem vreo 2-3 kile”

Este adevarat ca Ilie Balaci nu cumpara blugi, tigari, cafea, ci doar aur?
Da. Aurul incapea in buzunarul de la camasa. Dar nu il vindeam. Tineam de el pentru zile negre. Ce era mai scump ca aurul? Eu am luat gramul de aur si cu un dolar, si cu trei dolari gramul, si cu cinci… Zile negre n-au venit, fiindca sarac n-am fost niciodata. Am tot strans, s-au facut 2-3 kile… Poti sa scrii ca lui Balaci i-au placut fotbalul, aurul si viata! ?n 1982, la acel 0-0 cu Italia la Florenta, ‘Gazzetta dello Sport’ a scris ceva de genul ‘cel mai bun fotbalist al Romaniei se cunoaste si dupa cum se imbraca’.

Un seic i-a promis o camila de curse

Din 1991 pana azi ai cucerit o groaza de trofee in fotbalul arab. E mai usor acolo?
Poate asa mi-a fost mie dat sa reusesc printre straini, nu printre ai mei. Nu e deloc usor. E o lume bogata si orgolioasa, important e sa nu te lasi dominat, indiferent cat de multi bani au cei care te angajeaza. Altfel, daca simt ca esti puternic te respecta si mai mult. La Al Ain, in Emiratele Arabe Unite, un seic mi-a oferit in loc de prima un ceas ‘Versace’ batut cu diamante, care valoreaza 100.000 de dolari. A preferat din respect sa-mi dea ceasul, nu banii. Face parte dintr-o colectie speciala, sunt doar zece asemenea exemplare in toata lumea. Pe cand am antrenat la Al Shabab, entuziasmat ca luasem campionatul, alt seic mi-a promis o camila de curse. Nu s-a tinut de cuvant. O camila din asta valoreaza doua milioane de dolari.

Apari des la meciurile Craiovei de azi. Planuri de viitor?
Este normal, doar Universitatea este echipa mea de suflet. Dar la vara probabil ca voi pleca din nou in fotbalul din tarile arabe. Chiar daca au inceput sa se investeasca si la noi in campionat sume tot mai mari, eu castig acolo intr-un an cam tot atat cat ia cel mai bine platit tehnician la o echipa din Romania, in trei sau patru sezoane de munca in tara.

„Gentile mi-a zis ca ma asteapta in Italia”

TVR 2 difuzeaza emisiunea ‘Replay’, in care sunt prezentate imagini de arhiva. A fost si meciul cu Italia, din 1983, cu duelul Balaci – Gentile?
Au dat chiar si imaginea cand m-a luat de gat si am facut schimb de tricouri. A fost fair-play atunci, dar pe teren de trei ori ne-am intalnit om la om si tot de atatea ori m-a faultat tare. In rest, l-am plimbat tot meciul, cat era el de Gentile. Vizionasem cu Mircea Lucescu mai multe meciuri ale Italiei de la Mondial. In finala cu RFG, am observat ca neamtul Littbarski a evoluat cand pe stanga, cand pe dreapta si i-a iesit.

Ce ti-a spus dupa meci?
Ca ma va astepta in Italia si-mi va arata cine e Gentile. L-am intrebat de ce in Italia. Mi-a zis ca stia de negocierile lui Milan pentru mine. I-am transmis ca nu se stie, nu e sigur, din Romania se pleaca greu. Din pacate, am avut dreptate eu, nu el.

Preferinte: Mercedes, blugi, ciolan cu fasole

Ilie Balaci a trecut de 50 de ani, dar se imbraca tinereste in blugi rupti trendy si poarta incaltaminte sport. Are mai multe autoturisme de teren, intre care un Ford Expedition si un VW Touareg, dar prin circulatia sufocanta a Bucurestiului prefera sa se strecoare cu un Mercedes SL500 cu doua locuri. A ridicat 4 case in Capitala si inca una la Craiova, acolo unde poposeste des, chiar daca domiciliul sau e in Pipera. ‘La Craiova am o gramada de prieteni, care ma asteapta mereu sa ne amintim de tinerete si sa facem un ciolan cu fasole pe cinste, mancarea mea preferata’,  povesteste Balaci.

„Vindeam si noi cate un meci”

‘Campionate se mai castigau si cumparand meciuri, dar la Craiova de unde bani pentru asa ceva? Asa ca noi castigam pe teren si, cand ne permiteam, mai vindeam si noi cate unul… Eu, daca vindeam, vindeam pe cont propriu… Dar au fost meciuri in care adversarii aranjau cu 7-8 jucatori de la noi, dar batea tot Craiova. Ii bateau ailalti doi sau trei jucatori cu care nu vorbise nimeni!’, marturiseste Balaci.

Urmărește-ne pe Google News