Campion al României cu Griviţa, în 1993, Nicu Ungureanu activează de ani buni ca antrenor şi promotor al rugby-ului, el ocupând şi funcţii legate de dezvoltarea acestui sport în cadrul federaţiei. Recent, bucureşteanul a participat la o acţiune caritabilă organizată de Tag Rugby Development Trust în Zambia, ţară aflată în partea sudică a Africii. ”M-am numărat printre cei 85 de voluntari veniţi în principal din Marea Britanie. Fiecare şi-a plătit drumul, iar în Zambia, pe lângă activităţiile sportive, ne-am ocupat şi de alte aspecte care ţin de viaţa localnicilor. Am gătit, mers prin şcoli, am vopsit sălile de clasă, am donat uniforme şcolare şi echipament sportiv”.
În ţara africană cu douăsprezece milioane de locuitori Ungureanu a descoperit o lume aparte, diferită de cea pe care o ştim noi, europenii. ”Oamenii aceia, deşi sunt săraci comparativ cu noi, ştiu să trăiască, să se bucure de lucrurile simple. Cu toate că mă salutau şi îmi spuneau boss sau papa, nu m-am simţit şef acolo. I-am învăţat pe copii să joace tag rugby (n.r. – variantă non-contact a rugby-ului, la care se folosesc eşarfe legate la brâu). M-a impresionat la ei faptul că îţi zâmbeau mereu. Chiar şi atunci când se mai loveau vroiau să joace rugby în continuare. Nu plângeau. Nu se văitau. Sunt obişnuiţi cu viaţa grea. Pentru a ajunge la şcoală, de pildă, ei merg şi câte 5 kilometri pe jos”.
În cele două săptămâni petrecute în Zambia, Nicu Ungureanu a avut parte şi de alte experienţe interesante. ”Am văzut pentru prima dată un bananier. Cum era iarnă acolo, am descoperit că bananele pe care le mâncăm noi sunt, de fapt, petalele unor flori care se coc... Am mers în safari. În Lusaka am vizitat o piaţă imensă. Dacă vreunul îndrăznea să fure, el era mai întâi bătut de mulţime, iar apoi de poliţie. Au şi o reţea de şosele făcute de japonezi. Zambia este o ţară care se dezvoltă”, a concluzionat antrenorul român.
Cu toată că a ajuns în Zambia în plină iarnă australă, temperatura de acolo era de peste 20 de grade Celsius în timpul zilei. Noaptea, însă, termometrul arăta în jur de 10 grade. Soarele răsărea la 6 dimineaţa şi apunea douăsprezece ore mai târziu. ”Aşezările erau înconjurate de copaci şi ierburi foarte înalte. N-am văzut lei, însă localnicii ne-au sfătuit să nu umblăm aiurea. Mai ales prin iarbă. Am văzut şi o familie de elefanţi. E altceva decât la grădina zoologică. Dacă te apropiai prea mult de elefanţi deveneau nervoşi. Te avertizau, iar dacă nu păstrai distanţa puteai să iei o trompă pe spate!”.
”În Zambia am înţeles încă o dată că lucrurile simple pot să-ţi facă viaţa frumoasă. Localnicii, mai ales copiii, îţi zîmbesc tot timpul. Ei profită de orice clipă mai ales că durata de viaţă acolo este în jurul a 40 de ani”
Nicu Ungureanu, antrenor român de rugby
1.500 km parcuşi în 15 zile
500 de copii familiarizaţi cu mingea de rugby
300 de copii participanţi la antrenamente şi turnee
300 de ”taguri” oferite copiilor
280 de tricouri împărţite puştilor
150 de litri de apă distrubuiţi zilnic
100 de baloane împărţite în şcoli
10 şcoli participante