Nicușor Dan vrea să ne înnebunească pe toți „strategic”. Și îi iese. Sloganul lui e profund nedemocratic: priviți cât de iresponsabil e parlamentul!, ăsta e singurul mesaj alături de „nu facem anticipate”. Sper că următorul pas nu va fi să-l pună pe patriarhul Daniel premier, că s-au mai văzut idei din astea.
Jocul e viciat profund. Arată ca un meci de fotbal cumpărat de mafii ale pariurilor. Iar jucătorii n-ascund asta. Fosta logodnică a fiului lui Trump, Kimberly Guilfoyle, ambasadoare în Grecia, a arătat în stil trumpist cum se joacă: facem contract pe conductă pentru gazul lichefiat american?, atunci aveți susținere. Bolojan n-a vrut nu pentru că a avut o erupție de patriotism, ci pentru că era băgat cu alte linii de lobby, mai „europenist-germane”.
Geopolitica pe bani nu e nouă, stilul direct al lui Trump îi mai poate șoca pe unii. Grindeanu s-a întâlnit cu respectiva reprezentantă, n-a spus ce-au discutat. Însă e destul de clar că pe ruinele unui stat din ce în ce mai anemic, politicienii noștri luptă doar pentru susținere „de-afară”. Stilul fanariot de putere, dar cu două Înalte Porți, americane și europene.
Cum se vede în popor? Bolojan și useriștii sunt de-ai nemților, francezilor, europenilor. Că doar și ăștia au contracte de încheiat, militare mai ales. Iar PSD și AUR încearcă să-și câștige legitimitatea prin legături cu Trump. Varsă bani la greu în media.
Urlă săracul Gâdea de o săptămână că bolojeniștii „trădează America”. Cum să bagi bani în conducte aiurea când tu ai cheltuieli de făcut măcar cu propria infrastructură?
Deci suprafața e geopolitică deja. Nimeni nu discută decât aiureli, pentru că toți iau mese ba cu șefi de multinaționale europene, vezi Bolojan, ba cu diverși trumpiști de mâna a doua și a treia, vezi pesediștii. Nicușor Dan și-a făcut și el abonamente de milioane de euro doar ca să-și mai cumpere o convorbire-două cu diplomați americani.
Dar profunzimile acestui conflict sunt alea care ne dor pe noi. Europeniștii și trumpiștii au lucruri nocive în comun: toți se împiedică în statul social. E, de fapt, un discurs universal: statul social, educație și sănătate susținute social, toate astea sunt piedici în calea competiției globale.
De-aia pierde Europa, ne urlă din ce în ce mai mulți, pentru că cheltuie aiurea pe oameni, în loc să-i pună la muncă (ca pe chinezi, filipinezi, indieni, chiar americani, mai slab asigurați social).
PNL-USR sunt cu extremismul economic, cunoscut cu numele de „austeritate”. Ei cred că banii trebuie să fie toți investiți în piață, inclusiv ăia de stat, și reduse la maximum cheltuielile bugetare. Lumea urăște oricum bugetarii pentru că au rămas cam singurii angajați cu ceva drepturi.
Între PNL și USR sunt și aici diferențe. USR sunt un partid ieșit din comisioanele pe fonduri europene. Pâslaru, Ghinea, Barna și câți alții sunt arătări ale tocatului de bani și hârtii pe proiecte europene. Singurul lor interes este să-și securizeze sursa de putere: „expertiza” pe fonduri.
PNL e mai aproape de PSD pentru că vede banul public ca o garanție „pe banii noștri” pentru o droaie de companii private - construcții, amenajări, consultanță -, ei nu concep creșterea decât prin susținerea investițiilor cu bani publici.
Bolojan, ca orice vătaf de județ, s-a userizat tot de la banii europeni. El a văzut că doar așa merge, să folosești banii din fonduri pentru a face praf infrastructura de bază: îngrijire, educație, sănătate, cultură, toate la gunoi!, facem în schimb fațade de clădiri de patrimoniu și parcări.
PSD e în cumpănă. Simte că pierde complet contactul cu electoratul, de la o birocratizare excesivă a partidului, venită firesc după atâția ani la guvernare. În plus, nu-i lasă să fie complet bolojeniști bazinul electoral din județe unde, fără ajutorul social de diverse tipuri, fără bugetari, totul s-ar duce chiar dracului.
Numai că sunt conduși de un nene precum Grindeanu care nu știe nici ce e aia să conduci astfel de județe, nici ce e aia să ai contact cu un electorat din baza piramidei veniturilor.
AUR își vede de strategia așteptării, visând la scoruri istorice în cazul unor alegeri anticipate. Ei s-ar fi desprins poate de un extremism politic evident, presărat cu xenofobie, antisemitisme, dar deocamdată sunt legați ombilical de Georgescu.
Împărțirea în tabere de trumpiști și tabere de europeniști a venit ca o nouă criză peste criza evidentă internă. Oricine poate spune grăbit că am asistat anul ăsta, se pare, la o singură luptă: una între contracte militare cu firme germane încurajate de bolojeniști, iar de cealaltă parte lobby puternic venit pentru contracte la fel de costisitoare și netransparente cu americanii, cum e și conducta de care vorbea doamna ambasadoare.
Există ieșire dintre aceste extremisme? Nu prea văd cum, cât timp sunt alimentate și de oportunismul liderilor de partid care urlă din ce în ce mai tare „trădare”. Uitați-vă la limbajul lor, de la USR până la AUR sau PSD! Toată lumea strigă după „trădători de țară”, dacă chemi un extraterestru, îi va lua luni bune să se prindă care sunt naționaliștii răi și ăia „buni”.
Certitudinea ne va omorî însă: aceea prezentă peste tot cum că nu mai avem nevoie de stat decât pentru supraveghere, poliție, armată și ca să asistăm social business-ul.
Extremismul economic e obsedat de deficit și de atins niște cifre imposibil de atins fără să transformăm țara în deșert social, bazin de mână de lucru și ieftină, și needucată. Extremismul politic e obsedat de goana după sataniști și neomarxiști care scumpesc curentul. Pe margine, e Nicușor Dan care vrea să fie ambele extreme în același timp. Nehotărârea lui legendară este dublată de jocul incert geopolitic instaurat de epoca Trump. Vom avea guvern când vom cheltui probabil ca lumea pe vreun nou contract care nu folosește la nimic.