Povestea de film a lui Mihai Leu: a fugit din România comunistă ascuns în TIR, a devenit campion mondial în Germania și a învins cancerul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
S-a născut la Hunedoara, pe 13 februarie 1968, din tată campion. Nicolae era un cunoscut sportiv al anilor '70-'80 în automobilismul românesc, devenit mai târziu campion național la viteză pe circuit și vicecampion național la viteză în coastă.
Viața lui Mihai Leu a pornit la drum într-un mediu sportiv. „Sportul l-am început când aveam patru ani. Am mers la înot la Reșița. După câțiva ani ne-am mutat la Hunedoara și părinții m-au înscris la tenis de câmp. Am făcut și prostii… I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antrenorul și am plecat… Nu mai m-am dus”, povestește Mihai, la emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia, de pe GSP.RO.
O vizită la bunicul de la Brăila i-a schimbat destinul: „La box am ajuns cu bunicul meu care era brăilean. Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Dar de înscris m-a înscris un unchi”.
Aventura în box în pornit la drum în 1977, când a început să boxeze la Clubul Constructorul din Hunedoara. A urmat Clubul Metalul din 1981, iar în 1982 a ajuns la București, la Dinamo.
La Dinamo aveam un colonel care se ocupa de secția de box. Într-o zi, m-a chemat la el: „Uite, Mihai, tu ești un băiat cuminte, o să avem grijă de tine, dar și tu ai colegi care vorbesc urât de țară, care vor să plece. Tu să ne spui, că așa e frumos…”. „Tovarășu' colonel, nu vă supărați, dar sunt colegii mei și nu pot să fac așa ceva”. Mihai Leu:
Ascuns în lada unui TIR pentru a ajunge la Paris
A fost momentul când pentru campionul României la amatori începeau problemele: „Mă trimiteau doar în statele comuniste la concursuri. Le era frică să nu fug. Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-au tras”.
Anul 1986 l-a prins la clubul Steaua, iar după un concurs în Cuba, când a adus două casetofoane ascunse în valiza cu haine, fiind prins la graniță, a decis să trebuie să plece cât mai rapid din România comunistă.
Iar planul său a fost pus la cale chiar la următorul concurs, în Grecia, la Patras. Anul 1987, cu doi ani înaintea Revoluției și căderii regimului Ceaușescu.
„M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul București, se strângeau românii. Le-am spus ce vreau și m-a luat un tip acasă la el. Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi am plecat spre Franța. Ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat o ladă. M-a băgat în acea ladă. Am stat 36 de ore acolo”, povestește Mihai, pentru Gazeta Sporturilor.
La Paris a ajuns cu puțin înainte de Crăciun. L-a căutat pe antrenorul naționalei de box a Franței, pe care nu l-a găsit. „Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Acolo am stat la un tip cu ocupații nu prea normale. Dar după o perioadă de timp mi-a zis că cel mai bine pentru mine e să ajung în Germania. Și am ajuns… În portbagajul mașinii, cu haine peste mine!”, dezvăluie Leu.
Accidentările grave i-au încheiat cariera
Iar aventura nemțească a început la Bayer Leverkusen. În paralel a lucrat pentru scurt timp la un abator, dar pentru că nu i-au fost ascultate condițiile a demisionat imediat. „Mă trezeam la 5 dimineața, dar eu aveam nevoie de bani în fiecare zi, nu doar la finalul lunii. N-au vrut să mă asculte, așa că mi-am dat șorțul jos și am plecat”, spune.
Cariera de profesionist a început în 1991. La primul meci, în runda 5, mi-am rupt un tendon la gleznă și am fost operat la picior. După care am boxat la câteva luni, tendonul a recidivat, pauza nu fusese lungă. Apoi am continuat, greu… Am avut foarte mult accidentări pentru că am început sportul de performanță foarte devreme, iar organismul meu nu era foarte călit.Mihai Leu:
După ani și ani de muncă, Mihai devenea campion mondial la categoria semimijlocie, într-o confruntare cu panamezul Santiago Samaniego: „În timpul meciului mi s-a rupt din nou tendonul în runda a treia. Eram încălzit, dorința de a câștiga… Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Nu mai dădeam cu stânga cum dădeam eu, dar am boxat până la capăt și am câștigat titlul mondial”.
A urmat o operație grea, dar revenirea în ring nu a fost cea dorită. Apoi meciul cu Michael Carruth, pe care l-a câștigat, dar o nouă operație i-a încheiat definitiv cariera de boxer profesionist. După ce-a pus punct boxului, în 1998, s-a întors definitiv în România.
Dar n-a renunțat la sport și a urmat drumul părintelui său. S-a apucat de automobilism, în 1994, sport pe care-l practică și acum, fiind activ în Campionatului Național de Raliuri. Dar problemele nu s-au oprit aici. I-a fost depistat un cancer la colon, a fost operat de mai multe ori, dar acum e sănătos, fiind periodic la control. „Viața nu este așa cum ne dorim noi!”, își încheie povestea campionul Mihai Leu.
28 de meciuri a avut Mihai ca boxer profesionist, toate câștigate. A fost al doilea european care s-a retras din boxul profesionist fără să fi pierdut vreo partidă. La amatori a câștigat 190 de meciuri din 200 disputate în România și în Germania.
https://www.youtube.com/watch?v=r59xp5PcDsM
