Povestea de film a lui Mihai Leu: a fugit din România comunistă ascuns în TIR, a devenit campion mondial în Germania și a învins cancerul

Viața lui Mihai Leu a pornit la drum într-un mediu sportiv. „Sportul l-am început când aveam patru ani. Am mers la înot la Reșița. După câțiva ani ne-am mutat la Hunedoara și părinții m-au înscris la tenis de câmp. Am făcut și prostii… I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antrenorul și am plecat… Nu mai m-am dus”, povestește Mihai, la emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia, de pe GSP.RO.

O vizită la bunicul de la Brăila i-a schimbat destinul: „La box am ajuns cu bunicul meu care era brăilean. Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Dar de înscris m-a înscris un unchi”.

Aventura în box în pornit la drum în 1977, când a început să boxeze la Clubul Constructorul din Hunedoara. A urmat Clubul Metalul din 1981, iar în 1982 a ajuns la București, la Dinamo.

La Dinamo aveam un colonel care se ocupa de secția de box. Într-o zi, m-a chemat la el: „Uite, Mihai, tu ești un băiat cuminte, o să avem grijă de tine, dar și tu ai colegi care vorbesc urât de țară, care vor să plece. Tu să ne spui, că așa e frumos…”. „Tovarășu’ colonel, nu vă supărați, dar sunt colegii mei și nu pot să fac așa ceva”.

Mihai Leu:

Ascuns în lada unui TIR pentru a ajunge la Paris

Recomandări

Cazul celor doi studenţi care au îngropat de viu un copil, la Mangalia, după ce i-au ucis părinţii: „Nu mai avea de ce să trăiască”. Ce fac azi criminalii

A fost momentul când pentru campionul României la amatori începeau problemele: „Mă trimiteau doar în statele comuniste la concursuri. Le era frică să nu fug. Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-au tras”.

Anul 1986 l-a prins la clubul Steaua, iar după un concurs în Cuba, când a adus două casetofoane ascunse în valiza cu haine, fiind prins la graniță, a decis să trebuie să plece cât mai rapid din România comunistă.

Iar planul său a fost pus la cale chiar la următorul concurs, în Grecia, la Patras. Anul 1987, cu doi ani înaintea Revoluției și căderii regimului Ceaușescu.

„M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul București, se strângeau românii. Le-am spus ce vreau și m-a luat un tip acasă la el. Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi am plecat spre Franța. Ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat o ladă. M-a băgat în acea ladă. Am stat 36 de ore acolo”, povestește Mihai, pentru Gazeta Sporturilor.

La Paris a ajuns cu puțin înainte de Crăciun. L-a căutat pe antrenorul naționalei de box a Franței, pe care nu l-a găsit. „Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Acolo am stat la un tip cu ocupații nu prea normale. Dar după o perioadă de timp mi-a zis că cel mai bine pentru mine e să ajung în Germania. Și am ajuns… În portbagajul mașinii, cu haine peste mine!”, dezvăluie Leu.

Recomandări

Ciclonul Ashley „va mătura România”, anunță ministrul mediului. Fechet: „Ne uităm cu îngrijorare”

Accidentările grave i-au încheiat cariera

Iar aventura nemțească a început la Bayer Leverkusen. În paralel a lucrat pentru scurt timp la un abator, dar pentru că nu i-au fost ascultate condițiile a demisionat imediat. „Mă trezeam la 5 dimineața, dar eu aveam nevoie de bani în fiecare zi, nu doar la finalul lunii. N-au vrut să mă asculte, așa că mi-am dat șorțul jos și am plecat”, spune.

Cariera de profesionist a început în 1991. La primul meci, în runda 5, mi-am rupt un tendon la gleznă și am fost operat la picior. După care am boxat la câteva luni, tendonul a recidivat, pauza nu fusese lungă. Apoi am continuat, greu… Am avut foarte mult accidentări pentru că am început sportul de performanță foarte devreme, iar organismul meu nu era foarte călit.

Mihai Leu:

După ani și ani de muncă, Mihai devenea campion mondial la categoria semimijlocie, într-o confruntare cu panamezul Santiago Samaniego: „În timpul meciului mi s-a rupt din nou tendonul în runda a treia. Eram încălzit, dorința de a câștiga… Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Nu mai dădeam cu stânga cum dădeam eu, dar am boxat până la capăt și am câștigat titlul mondial”.

A urmat o operație grea, dar revenirea în ring nu a fost cea dorită. Apoi meciul cu Michael Carruth, pe care l-a câștigat, dar o nouă operație i-a încheiat definitiv cariera de boxer profesionist. După ce-a pus punct boxului, în 1998, s-a întors definitiv în România.

Recomandări

Bărbații europeni, chiar dacă trăiesc mai puțin, au câteva luni de viață sănătoasă în plus față de femei. Situația în România | Studiu Eurostat

Dar n-a renunțat la sport și a urmat drumul părintelui său. S-a apucat de automobilism, în 1994, sport pe care-l practică și acum, fiind activ în Campionatului Național de Raliuri. Dar problemele nu s-au oprit aici. I-a fost depistat un cancer la colon, a fost operat de mai multe ori, dar acum e sănătos, fiind periodic la control. „Viața nu este așa cum ne dorim noi!”, își încheie povestea campionul Mihai Leu.

Urmărește-ne pe Google News