Se împlinesc 10 ani de când am cucerit lumea, la Olimpiada de la Sydney!

Libertatea: “Gogo”, s-au scurs zece ani de la Olimpiada de la Sydney…
Andreea Răducan: (râde) Ştiu despre ce vreţi să vorbim. Am ajuns să sărbătorim acel moment nu tocmai fericit din viaţa mea.

Da, dar a fost şi clipa în care gimnastica românească a îngenuncheat lumea…
Asta aşa e. Am fost atunci cele mai bune din univers. Performanţele sportive nu ni le poate lua nimeni. Doar că, până la urmă, au fost umbrite de “Afacerea Nurofenul”. În fapt, o decizie greşită a autorităţilor, pentru că s-a dovedit a fi, ulterior, doar o eroare medicală. Nu a fost un caz real de dopaj.

«În sufletul meu sunt campioană olimpică»

Dar…

Vă daţi seama că o biată pastilă împotriva răcelii nu te-ar fi putut ajuta niciodată să stai perfect pe bârnă. Era imposibil asta fără valoare, talent şi, mai ales, mii de ore de antrenament.

Dar ce s-a întâmplat de fapt?
Hm, îmi aduc aminte ca ieri. Chiar în ziua concursului, pe mine mă durea capul. Nu era ceva insuportabil, dar am mers la medicul Ioachim Oană să-i cer sfatul. Ţinând cont că stăteam în cameră cu Simona (n.r. – Amânar), care fusese răcită, preventiv, doctorul mi-a dat un Nurofen. Asta a fost tot. Am concurat, am câştigat, iar testul antidoping a ieşit pozitiv la mine. Mi-au retras medalia de aur. Dar, în sufletul, meu, m-am considerat mereu campioană olimpică. N-am minţit pe nimeni şi n-am trişat.

Acum ce faci?
Lucrez la Fundaţia Olimpică Română. Mă ocup de marketing. Oricum, tot legat de sport. Sper ca prin munca pe care o fac să susţin performanţa şi proiectele sociale pentru foştii sportivi.

Te recunosc oamenii pe stradă?
Da, şi este un sentiment frumos. Îmi spun: “Tu eşti Andreea Răducan? Tu eşti fetiţa de la Sydney?”. Şi le răspund că da, că nu mai am costumul de atunci şi râdem. Ei îmi mai spun că nu m-am schimbat foarte mult de 10 ani încoace. Este foarte măgulitor să aud aşa ceva.

«Consider că avem două campioane»

Simona Amânar (30 de ani), medaliată cu argint la Sidney, e gimnasta care a preluat, ulterior, aurul de la Andreea, buna ei prietenă.

“Am acceptat medalia doar pentru că era a României. Consider că avem două campioane olimpice la individual compus. A fost cel mai relaxant concurs al meu. Chiar discutam înainte de competiţie cu fetele cum o să ne împărţim podiumul”, ne-a declarat Simona, în prezent vicepreşedinta Federaţiei Române de Gimnastică.

«Eram prea bune să nu câştigăm»

În prezent asistent universitar la Timişoara, Maria Olaru (28 de ani), medaliată cu bronz la Olimpiada din 2000, rememorează, la rândul ei, momentul Sydney:

“Încă înainte de concurs le-am spus fetelor că vom urca toate trei pe podium. Eram prea bune să nu câştigăm tot. Înainte să urcăm pe podium, eu am încercat câteva glumiţe, dar fetele erau prea conectate la prezent. La intonarea imnului, mie mi-au dat lacrimile. A fost un moment măreţ”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE