Și cei care ajung ultimii într-o cursă sunt alergători
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Există alergători care scad sub o oră pe semimaraton, dar există și unii care se chinuie să termine în 3 ore.
Sunt elite, dar și amatori. O cursă ”open” va avea întotdeauna ambele ”specii”, toți având la fel de multe drepturi să fie prezenți la start, pe traseu și să treacă linia de finiș.
Indiferent că trag cu dinții pentru a termina cursele în 3 ore, în cazul semimaratonului, sau 6, dacă este vorba de maraton, sau că ”zboară” spre linia de finiș pentru un nou record de cursă sau pentru o clasare pe podium, participanții care iau startul în cursele de fond stradale au același obiectiv: să finalizeze cursa încercând să atingă obiectivul pe care și l-au propus (un anumit timp sau să termine cursa doar de dragul provocării).
Cei din față sunt atleți, cei din mijlocul plutonului sunt alergători care s-au antrenat mai bine iar cei din spate sunt cei care aleargă ușor, încet, cei care sunt uneori ținta ironiilor și care uneori, la unele curse, nu mai găsesc pe nimeni la punctele de hidratare sau la finiș.
Cât de încet înseamnă însă încet? La prima vedere, dacă te chinui să termini cursele în limita impusă de organizatori asta înseamnă că alergi încet și, în același timp, cei de la mijlocul clasamentului par adevărați ”viteziști”.
Aceștia din urmă însă pot fi considerați niște adevărați ”melci” dacă timpul lor este comparat cu al celor din top. Până la urmă, dacă faci o paralelă cu timpul celui de pe locul I, toți ceilalți sunt înceți, nu?
Dar de ce aleargă unii mai încet? E o întrebare la care răspunsul se poate da simplu, nu?
Posibilități fizice reduse, lipsa antrenamentului sau pregătirea făcută după ureche, o greutate prea mare, timp redus dedicat activităților fizice, absența unei hidratări și nutriții adecvate, o strategie greșită față de ritmul care trebuie dus în cursă, stresul care vine odată cu dorința de a-ți bate vechile ”performanțe” și din comparația cu cei mai buni decât tine, stresul resimțit din cauza timpului limită impus la curse, frica de a fi ultimul etc.
Cu toate astea un alergător încet are și el anumite plusuri. Arată voință pentru că indiferent de cât de lent se mișcă continuă să participe la curse și să facă activități fizice în timpul liber; arată determinare pentru că, chiar dacă sunt ultimii, aleargă cu inima și chiar îi încurajează pe cei care îi depășesc; arată mulțumire pentru că pot face un lucru greu cu zâmbetul pe buze.
De asemenea, arată curaj pentru că se încăpățânează să stea pe traseu mai mult decât dublul timpului celor din față; arată spirit pentru că pentru ei numerele afișate pe Strava la finalul curselor nu reprezintă nimic din moment ce acestea nu pot capta adevărata frumusețe a alergatului; arată respect de sine pentru că continuă să alerge pentru sănătate, pentru a scăpa de stresul de la finalul lungilor ore de muncă, chiar dacă o face încet.
Dar de ce nu se poate alerga mai repede în timpul unei curse, și aici vorbim atât de alergătorii rapizi cât și de cei care fug încet, atunci când tragi cât poți pentru a realiza un PB? Vă prezentăm doar 3 motive:
- Ar putea fi din cauza faptului că la scurt timp după ce porniți în cursă simțiți că nu mai aveți suflu, ”lipsește” oxigenul. O încălzire foarte bună ar putea rezolva acest lucru, în caz contrar pentru a trece peste acea ”lipsă” de oxigen organismul va lucra în modul anaerobic, lucru care vă va afecta mai mult ca sigur finișul.
- Ar putea fi din cauza faptului că simțiți că picioarele v-au luat foc sau că pur și simplu nu mai funcționează, din cauza acumulării metaboliților în mușchi și din cauza semnalelor transmise către și dinspre creier din cauza acestor acumulări.
- Oboseala apărută din cauza efortului intens și prelungit este reală, nu numai un semnal transmis de creier în urma acumulării de metaboliți în mușchi. Aceste acumulări până la urmă, depășind limitele, interferează direct cu funcționarea normală a mușchilor (chiar dacă creierul nu mai transmite semnale). Un start în trombă și veți simți ambele ”simptome” pe parcursul cursei.
- Ar putea fi din cauza faptului că pur și simplu vreți să renunțați, ”sentiment” ce apare pentru că ați făcut un efort mult peste limite. Efortul se simte raportându-se de fapt la o sumă de semnale care vin de la organism care reprezintă forme ale oboselii: deficit de oxigen, acumulare de metaboliti, supra-încălzire, deshidratare etc și care contribuie la felul în care simțiți cât de greu este sau nu să mențineți o anumită viteză. Un antrenament foarte bun pentru întărirea mușchilor, a inimii și a plămânilor rezolvă o parte din probleme, dar și alterarea felului în care simți efortul maximal (îndemnuri motivaționale, mesaje subliminale etc) poate ajuta.
