Strigăt de disperare al fetelor de aur din barca de 8+1 către actualele sportive, necalificate încă la Rio: ”Aveți datoria să păstrați tradiția de 40 de ani. Noi nu am furat startul, nu ne-am lucrat pe la spate”

”Mesaj pentru componentele lotului olimpic de canotaj

Mai sunt trei luni până la Regata internaţională de la Lucerna, unde se vor stabili ultimele echipaje calificate la Jocurile Olimpice de la Rio. Trei luni în care gândurile voastre trebuie să fie contopite cu un scop unic: calificarea bărcii de 8+1 la competiţia supremă, de unde nu a lipsit în ultimii 40 de ani. Începând cu 1976, de la introducerea probelor feminine de canotaj în programul olimpic, România a fost o prezenţă constantă în această probă, cu 10 participări şi opt medalii cucerite, dintre care trei de aur. Nu degeaba ocupăm primele locuri în clasamentele FISA.

Aveţi datoria de onoare de a păstra această tradiţie. Şi noi am pornit de jos şi tocmai de aceea credem că puteţi repeta reţeta noastră de succes, dacă veţi fi o echipă în sensul adevărat al cuvântului. Pe noi ne-au unit miile de ore petrecute în barcă, având ca unică privelişte spatele colegei din faţă. Ne-au unit durerea şi palmele crăpate, vocea biciuitoare a Elenei Nuţi Georgescu, glumele şi poreclele pe care ni le-am împărţit în cantonament, fără să depăşim niciodată bariera lipsei de respect.

Ne-au unit micile secrete, pâinea ruptă în dumicaţi mici, să ne ajungă tuturor, petrecerile din weekend, dar mai ales faptul că niciuna nu a încercat să fure startul. Nu ne-am lucrat pe la spate, iar fiecare şi-a ştiut locul în barcă. Au fost colege care au încercat să rupă unitatea grupului, din dorinţa de a culege merite individuale dintr-o muncă de echipă. Din când în când mai apărea câte o fată care se gândea să renunţe, să fugă înainte de competiţiile importante, sau pur şi simplu să încerce să ia locul alteia. Dar, noi, celelalte, le-am ajutat, le-am îndreptat pe calea cea mai bună şi le-am iertat. Pentru că ne unesc medaliile, boala profesională a canotajului românesc (nu durerile de spate, ci câştigarea de noi titluri olimpice), poveştile noastre de succes.

Vă scriem ca de la foste campioane la viitoare campioane. Avem încredere în voi şi vă rugăm să ţineţi aprinsă flacăra canotajului. Aveţi în stafful tehnic exemple vii ale succesului, Veronica Cochela şi Doina Ignat. Doina a fost strocul bărcii noastre şi poate să vă transmită cel mai bine emoţiile, sentimentele de bucurie trăite pe podiumul olimpic, dar şi drumul care trebuie urmat. Ascultaţi-le şi veţi reuşi! Fiţi o echipă, credeţi în voi, susţineţi-vă una pe cealaltă, şi când vă e bine, şi când vă e greu, pentru că, de cele mai multe ori, în performanţă trebuie să vă fie greu în antrenament pentru a vă fi mai uşor în concurs. Iar, dacă vreodată veţi avea nemulţumiri între voi, spălaţi-vă rufele în casă, în cea mai retrasă cameră. Nu le spălaţi în public, pentru că altfel maculaţi întreaga voastră carieră, indiferent cât de strălucitoare o consideraţi a fi.
Fiţi un exemplu şi predaţi mai departe, generaţiilor viitoare, lecţia de viaţă a campionului. Trebuie să fiţi la Rio, cu orice preţ!

Recomandări

Ton amenințător al Rusiei legat de acuzațiile de imixtiune în alegerile din România: „Recomandăm presei și politicienilor să nu ne implice”

Semnează
Georgeta Andrunache
Doina Ignat
Viorica Chermeş (Susanu)
Veronica Cochela
Ioana Rotaru
Rodica Şerban
Aurica Bărăscu
Elena Georgescu
Elisabeta Lipă”

În proba feminină de 8+1, România este medaliată cu aur la JO din 1996, 2000 şi 2004, cu argint în 1984, 1988 şi 1992, şi cu bronz în 1980 şi 2008.

Urmărește-ne pe Google News