Securitatea comunistă și sportivii români la Olimpiada din 1988. Misiunea de a împiedica dezertarea vreunui membru al delegației, un succes
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Participarea sportivilor români la Jocurile Olimpice de vară de la Seul, din anul 1988, s-a desfășurat în condiții stricte de supraveghere din partea „organelor” Securității.
Cuprins:
Autoritățile comuniste voiau să evite cu orice preț „evaziunea” (fuga) unor membri ai delegației așa cum s-a întâmplat la alte evenimente sportive ce s-au desfășurat anterior în țări occidentale.
Pentru securiști, era foarte apropiat incidentul de la Olimpiada de Iarnă de la Calgary, din februarie 1988, când doi membri ai delegației României au fugit și au rămas în Canada.
În contextul măsurilor drastice de austeritate impuse de regimul Ceaușescu, România a trimis o delegație relativ mică la Seul, formată din doar 68 de sportivi. La evenimentele anterioare de acest tip, numărul sportivilor depășea, de obicei, 100. La Montreal, în 1976, au fost prezenți 176 de sportivi din România.
Securiștii infiltrați în delegația României
Măsurile pentru Olimpiada din 1988, desfășurată între 17 septembrie și 2 octombrie, au făcut parte dintr-o strategie mai largă de reducere a cheltuielilor pentru a plăti datoriile externe ale țării. Lipsurile din România erau la apogeu în perioada respectivă. Delegația României a fost însoțită de mai mulți reprezentanți ai Securității, care au urmărit pas cu pas mișcările sportivilor și alte antrenorilor.
România a obținut un total de 27 de medalii la aceste jocuri, dintre care patru de aur, nouă de argint și 14 de bronz, plasând delegația românească pe locul șapte în clasamentul pe medalii. Gimnasta Daniela Silivaș a fost unul dintre starurile Jocurilor Olimpice. Ea a câștigat șase medalii, dintre care trei de aur, două de argint și una de bronz, devenind astfel sportivul român cu cele mai multe medalii cucerite la o singură ediție a Jocurilor Olimpice.
Acțiunea „Orient ‘88”
Cercetătorul Valentin Vasile, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a documentat relația dintre Securitate și sportivii români pe parcursul olimpiadei, studiind documente înregistrate în așa-zisa problemă „Sport” a Securității.
Autoritățile comuniste au numit acțiunea de organizare și supraveghere a delegației cu numele de cod „Orient ‘88”.
„Sub argumentaţia cunoaşterii, prevenirii şi contracarării eventualelor acţiuni preconizate a fi comise de serviciile de spionaj străine, organizaţiile şi grupările extremist-teroriste, cercuri şi elemente ostile din exterior, precum şi a unor fapte necorespunzătoare ale unor membri ai delegaţiei române, toate unităţile centrale şi teritoriale de securitate, potrivit competenţelor, au întreprins acţiuni de exploatare informativă.
În perioada 8 septembrie - 3 octombrie 1988, o grupă operativă formată din trei ofiţeri (maior Roşu Nicolae, Direcţia I, maior Ghiţoiu Ion, Direcţia a IV-a, căpitan Niculescu Lucian, Direcţia I) a asigurat supravegherea şi pregătirea contrainformativă a membrilor delegaţiei”, susține cercetătorul de la CNSAS.
Delegația a avut, în final, 117 persoane. Aproape 20 dintre acestea erau informatori ori surse ale Securităţii. Notele informative şi declaraţiile erau efectuate fie direct ofiţerilor aflaţi în delegaţie, fie ofiţerului de legătură din ţară.
„Pericolul” jurnaliștilor de la Europa Liberă
„Pe parcursul desfăşurării competiţiei nu s-au semnalat cazuri deosebite. Într-o informare transmisă la Bucureşti, maiorul Rusu evidenţia inexistenţa unor fapte şi acţiuni neprevăzute, sublinia atmosfera şi starea de spirit pozitivă în rândul delegaţiei, precum şi semnalarea prezenţei în capitala asiatică a comentatorilor de la «Europa Liberă» – Munteanu şi Rusu – care au încercat să contacteze sportivi români, fiind însă respinşi. De asemenea, pe lângă sportivii români au apărut 12 fugari şi provocatori care au fost respinşi, nepermiţându-le să realizeze contacte”, afirmă Valentin Vasile.
În final, Nicolae Munteanu şi Mihai Rusu de la Europa Liberă au contactat unii oficiali români, însă răspunsurile au fost în conformitate cu instructajul contrainformativ efectuat la Bucureşti.
„Intervievarea individuală a fost evitată cu mult tact diplomatic şi s-a prevenit orice încercare din partea unor ziarişti străini de a obţine date pe baza cărora să facă interpretări speculative şi tendenţioase. În acelaşi timp a fost dejucată intenţia de amplificare a publicităţii în jurul afirmaţiei calomnioase potrivit căreia oficialul român Mureşan Ion ar fi fost implicat în cazul de dopaj al sportivului australian Watson, atât prin pregătirea celui în cauză cu privire la atitudinea pe care s-o adopte în discuţia cu reprezentanţii televiziunii australiene, cât şi prin determinarea sa de a solicita intervenţia CIO şi a conducerii Uniunii Internaţionale de Pentatlon Modern”, spune cercetătorul de la CNSAS.
Grupul operativ a obţinut informaţii referitoare la intenţiile ziariştilor unguri de a obţine declaraţii, în limba maghiară, de la înotătoarea Noemi Ildiko Lung. Securiștii români au inițiat o acțiune de pregătire contrainformativă, prin conducerea delegaţiei, sportiva fiind însoţită în permanenţă de un ofiţer. În cadrul conferinţei de presă, la întrebările în limba maghiară ale ziaristului, sportiva a solicitat să i se traducă întrebările şi a răspuns în limba română.
Bilanț pozitiv, fără „evadări”
„Dintre problemele ivite în sânul delegaţiei reţin cele referitoare la arbitraje părtinitoare (gimnastică, lupte, box), precum şi acte de indisciplină şi neîncadrare în programul de pregătire şi refacere (nataţie, atletism, lupte, haltere, scrimă) rapid curmate de conducerea delegaţiei.
Per ansamblu, rezultatele au fost mulţumitoare, însă existau posibilităţi de a obţine un palmares şi mai bogat dacă în procesul de selecţie şi pregătire «s-ar fi dat dovadă de mai multă exigenţă şi obiectivitate pentru obţinerea de medalii». La disciplinele kaiac-canoe, atletism, nataţie, lupte şi scrimă au fost incluşi sportivi mai puţin valoroşi, în urma intervenţiilor unor factori decizionali din federaţiile de specialitate”, se mai precizează în studiul cercetătorului.
Potrivit acestuia, bilanţul pozitiv al participării la Jocurile Olimpice coroborat şi cu activitatea Grupei Operative „a adus momente de relativă satisfacţie”, în rândul conducătorilor sportului românesc şi al Securităţii.
Șefii sportului erau mulţumiţi de zestrea de medalii, iar lucrătorii Securităţii de prevenirea oricărei „evadări” din cadrul delegaţiei.
Un avantaj pentru Securitate a fost și faptul că Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Coreea de Sud, țară din Asia care la momentul respectiv nu era atractivă pentru potențialii „dezertori” din delegația României.
„Acţiunile grupei operative, prezenţa agasantă în preajma sportivului/tehnicianului şi îndrumările privind comunicarea cu mass-media au limitat considerabil posibilităţile de exprimare ale membrilor delegaţiei”, mai spune cercetătorul.
Zeci de sportivi români, „evadați” în țări occidentale
Studiul arată că în perioada 1987 - 1989, un număr de 78 de români au „evadat” din rândul delegațiilor care participau la diverse evenimente sportive în străinătate. Cifrele exacte sunt de 35 în 1987, 34 în 1988 şi 10 în 1989.
64 dintre cei rămaşi aveau la data acţiunii până în 45 de ani, din care 42 până în 25 de ani, toţi cu reale posibilităţi de a obţine, în continuare, performanţe la nivel mondial (42 de sportivi şi antrenori erau consideraţi foarte valoroşi, 23 având titluri sau rezultate deosebite pe plan internaţional). Compoziţia etnică era formată din 68 de cetăţeni de naţionalitate română, nouă etnici maghiari şi un german.
„Primele reacţii ale factorilor de conducere erau de consternare la adresa muncii structurilor de informaţii. Însemnări olografe pe documentele din dosare sunt relevante: «dacă avea fratele stabilit în Italia nu s-a gândit nimeni că deznodământul acesta va fi?».
Ca o constantă a tipicului de acţiune manifestat de Securitate era contactarea membrilor familiei, obţinerea unor declaraţii, vizite la domiciliu, interceptarea corespondenţei, plasarea de informatori sau surse pe lângă apropiaţii subiectului urmărit, activităţi de influenţare (membrii familiei erau convinşi sau nu de obligaţia repatrierii celor fugiţi în străinătate)”, se mai precizează în studiul citat.
„Dezertarea” sportivilor și antrenorilor a avut, în proporţie covârşitoare, un substrat financiar. „Considerentele de natură sportivă s-au subordonat celor referitoare la asigurarea traiului zilnic, iar ideea făuririi unui viitor liniştit şi prosper, în viziunea celor stabiliţi în străinătate, nu avea legătură cu sistemul socialist”, concluzionează cercetătorul Valentin Vasile.
Surse foto: CNSAS și COSR
Sthelian 17.08.2024, 20:39
Cred ca cei trei ofiteri pomeniti nu mai sunt in viata, ca in rest, nu exista nume folosite. Concluzia s-o traga fiecare.
reddog2100 17.08.2024, 21:21
Comparativ cu 1988,dl.Yohannis putea sa aduca mult mai multe medalii in 2024,dar se pare ca nu a fost bine pregatit pentru golf,probabil ca albastri nu i au asigurat toate conditiile,sau doamna Carmenuta nu si a dat avizul!
ElenaS 17.08.2024, 22:27
Si acesti securistui care au inregistrat acest "succes" ce au facut dupa Revolutie? In ce posturi caldute ii gasim pe ei cu tot neamul lor?
gigiladrea 18.08.2024, 13:41
de remarcat ca despre securisti se vorbeste destul de mult de 34 de ani dar deloc despre inalta conducere comunista careia securitatea ii era subordonata in totalitate - omerta; securitatea nu a fost decat bratul inarmat al conducerii comuniste reprezentate de cozile de topor si oportunistii care au subjugat si distrus tara si poporul peste 42 de ani dintre care au facut parte iliescu, petre roman si nastase intre multi altii