A petrecut o zi cu idolul sau

Amintirile de la Anina nu se sterg usor din mintea oamenilor, fie ei mineri, sotii ramase vaduve, copii ramasi orfani sau pur si simplu spectatori prin intermediul presei la tragedia din mina de la mijlocul lunii ianuarie. Cu atat mai greu este sa uiti ce s-a intamplat, cand cea din urma amintire legata de tatal tau e una “povestita”: “Mi-au zis ca l-au gasit tinandu-l in brate pe Balan. El era mai solid, probabil s-a gandit ca asa o sa-l salveze. Numai ca au murit amandoi”.

Sunt cuvintele unui copil cu suflet de om mare. Pasionat de fotbal, Alex, fiul cel mare al lui Virgil Schneider, a uitat pentru o zi de tragedia care s-a abatut asupra familiei lui, pentru a se bucura de un vis implinit cu ajutorul ziarului Libertatea: intalnirea cu idolii sai, jucatorii echipei de fotbal Rapid Bucuresti.

Aflat in pragul adolescentei, cel mai mare dintre cei sapte copii ramasi orfani dupa moartea lui Virgil Schneider in explozia de la Anina, Alex, a avut parte, joi, de cea mai frumoasa zi din viata sa, pusa in scena de ziarul nostru impreuna cu clubul de fotbal Rapid Bucuresti. “Nici nu indrazneam sa visez la asta. A fost de departe cea mai frumoasa zi din viata mea”, ne-a marturisit Alex, la capatul unei zile in care surprizele s-au tinut lant. A coborat din tren dimineata, cu o geanta ponosita, “operata de bunica”, cu sfoara groasa “ca sa tina”. O geanta in culorile echipei sale de suflet. “Cand i-am cumparat-o, mi-a zis ca trebuie neaparat sa fie visinie”, ne-a spus bunica lui Alex, care si-a insotit nepotul la Bucuresti, in “marea aventura rapidista” a acestuia.

La vremea pranzului, Alex s-a intalnit cu idolul lui, Daniel Niculae si a facut cunostinta cu intreg lotul Rapidului chiar inaintea meciului decisiv cu Hertha Berlin. Jucatorii se relaxau la un club din Bucuresti, iar Daniel Niculae ne-a iesit in intampinare. “L-am recunoscut de departe. Imi venea sa alerg la el si sa-i sar in brate”, vorbeste Alex despre un moment care a devenit deja amintire. “Este exact asa cum mi-am imaginat, ba chiar mai mult.”

“Eu sunt Alex”. Cu aceste trei vorbe i-a cucerit pustiul de 14 ani pe rapidisti. Dupa aceea, totul a mers de la sine. “Si eu joc fotbal. Sunt atacant pur- sange. Numai ca la noi, la Anina, e mai greu. Terenul de joc se afla peste o mina inchisa si este curbat ca o coaja de ou, din cauza ca pamantul se lasa. Acum s-a topit zapada, iar mingea pluteste ca barca pe valuri. Dar macar joc.”

Emotiile primelor momente s-au dus, iar Alex vorbeste ca de la fotbalist la fotbalist, cu seriozitatea unui om mare, despre viata unui suporter al Rapidului care viseaza sa ajunga la un moment dat jucator cu acte in regula in Giulesti. “Ai sa vezi tu, Dani (n.r. Dani Coman, portarul echipei giulestene), peste cativa ani o sa umbli cracanat de cate goluri o sa-ti dau printre picioare!” Gesticuleaza amplu, rade tot timpul si parca abia mai apuca sa respire. Este un vis.

“Ce mult i-ar fi placut lui taica-sau sa-l vada asa de fericit”, sopteste printre lacrimi bunica lui Alex, spectator impietrit la manifestarea bucuriei fara margini a nepotului. In urma cu numai o luna ii stergea lacrimile de pe obraji, spunandu-i ca tatal lui il va veghea de acum inainte din ceruri. Pe el si pe cei sase frati ai lui. Cel mai mic dintre ei, in varsta de patru anisori, Virgilica, se uita in fiecare seara pe geam, de pe un scaunel de lemn: “Tati, buni mi-a zis ca ai plecat in cer. Unde esti, ca eu nu te vad?”

Joi insa, tot Universul a conspirat pentru ca aceasta zi sa fie perfecta pentru Alex si echipa lui de suflet. Se apropia ora meciului. Imbracat in tricoul daruit de Niculae si cu fularul la gat, Alex a batatorit drumul de la oglinda la fereastra camerei de hotel, ca sa se convinga ca arata impecabil. Minutele treceau atat de greu. “Nu mai stiam ce sa fac. Numaram masinile de pe strada, doar-doar o trece timpul mai repede, ca sa ma duc la meci”, isi aminteste pustiul, retraind parca tensiunea acelor ore. Pe stadion a urmarit meciul cu sufletul la gura din tribuna, de langa unul dintre jucatorii-simbol din Giulesti, Daniel Pancu. “O sa castigati cu 2-0. O sa dea gol Niculae si Buga”, a pronosticat pustiul inainte de meci, pentru ca la sfarsitul celor 90 de minute de joc sa le spuna baietilor, gatuit de emotie: “V-am spus eu!  Dupa cel de-al doilea gol, mingea pur si simplu nu mai voia sa intre in poarta. Universul a vrut ca eu sa am dreptate si sa castigati cu 2-0. Trebuie sa aveti incredere”.

Stadionul “Giulesti” respira uimirea pustiului de 14 ani. Daca s-ar fi oprit o clipa vuietul galeriei, pe intreaga arena s-ar fi auzit bataile inimii lui Alex. Era prima oara pe un stadion adevarat, cu galerie adevarata si cu jucatori adevarati. Ochii ii sunt umezi de fericire, iar volubilitatea dinaintea meciului a disparut parca prin farmec. Tacere plina de emotie. Fascinatie fata de jucatorii ale caror nume le stia pe dinafara, cu slabiciunile si cu punctele lor forte. “Baieti, sa aveti grija la aparare, pe flancul stang”, i-a sfatuit pustiul inainte de meci pe rapidisti. “Pe partea lui Karamian sunt probleme. Jucati mai direct, nu mai driblati atata in propriul careu.” Iar jucatorii lui dragi l-au ascultat.

Sfarsit de zi. Alex a prins din nou curaj sa viseze. “Data viitoare o sa le arat baietilor si ce stiu eu cu mingea”. Acelasi baiat care in urma cu ceva timp raspundea pe un ton sfasietor la o scrisoare semnata de un “tatic din Bucuresti”: “Cand traia tata, ma bazam pe el, stiam ca sunt in siguranta. Dupa ce-a murit el, toate sperantele mele s-au risipit ca puful de papadie dus de vant”. Nu, Alex, sperantele nu trebuie sa moara niciodata.

Daniel George Niculae

– Data si locul nasterii: 6 octombrie 1982, Bucuresti;
– Inaltimea si greutatea: 1,85 metri si 76 kilograme;
– Post: atacant, numarul 21 pe tricou;
– Echipa la care joaca: Rapid Bucuresti;
– Performante: campion al Romaniei cu Rapid Bucuresti, in sezonul 2002-2003; “optimile” Cupei UEFA, cu Rapid Bucuresti, in sezonul 2005-2006, selectionat in echipa nationala a Romaniei.

Alexandru Schneider

– Data si locul nasterii: 6 martie 1992, Anina;
– Inaltimea si greutatea: 1,55 metri si 48 kilograme;
– Post: atacant, numarul 21 pe tricou;
– Echipa la care joaca: Grupul Scolar Industrial din Anina;
– Performante: nota 10 la olimpiada de limba si literatura romana, faza judeteana, in anul scolar 2004-2005; nota 10 la olimpiada de fizica, faza pe oras, in anul scolar 2005-2006.

Geanta ponosita cu care Alex a ajuns in Gara de Nord este deja istorie. “Imi puneam echipamentul in ea cand mergeam la sala. I-am imprumutat-o unui vecin care nu stiu ce-a carat cu ea ca a rupt-o. Dar a „operat-o” bunica si am venit cu ea asa”, ne marturiseste pustiul. De joi insa, Alex are o geanta nou-nouta, cadou de la idolul lui, Daniel Niculae, in care acesta din urma “a ascuns” un tricou, un fular, un fanion al Rapidului si ultimele numere din revista clubului.

Cu cateva ore inaintea meciului de joi seara, cu Hertha Berlin, jucatorii Rapidului s-au relaxat la un club din Bucuresti. Daniel Niculae i-a prezentat lui Alex pe colegii sai de echipa.

Pustiul si-a fotografiat idolii cu telefonul mobil… 

…apoi s-a pozat cu rapidistii

A vazut meciul alaturi de Pancu

Nerabdator sa-si vada idolii pe terenul de joc, Alex a ajuns la stadion cu aproape doua ore inainte de inceperea meciului. A vazut cum tribunele stadionului se umplu incet-incet cu sustinatorii echipei, inarmati cu fulare si steaguri alb-visinii si a ascultat imnul giulestenilor pana l-a invatat pe dinafara. In timpul meciului a comentat cele mai fierbinti faze cu Daniel Pancu, iar la pauza a fost cel mai optimist suporter. “O sa vezi, la sfarsit o sa fie 2-0 pentru noi. O sa marcheze Niculae si Buga”, i-a spus el lui Pancu.

Urmărește-ne pe Google News