„Tot ce aveau erau rinichii. I-au vândut”. În Afganistanul devastat de război, oamenii își vând sănătatea pe piața neagră pentru a-și asigura supraviețuirea

Când mai mulți tineri dintr-o suburbie săracă a orașului afgan Herat sunt îndemnați să își ridice cămășile lungi cu care sunt înveșmântați, imaginea este aceeași: o cicatrice de câteva zeci de centimetri în josul burții.

În situația aceasta nu sunt puțini.

Cel puțin 32 de persoane din cele 150 de familii care trăiesc în mahala au astfel de cicatrici, urme ale operațiilor pe care le-au suferit, spune pentru The Telegraph unul dintre seniorii satului, Ebrahim Hakimi.

Toți au fost împinși de disperare pentru a-și vinde un rinichi pe piața neagră din Afganistan, care profită de pe urma celor nevoiași.

Ar fi putut să devină bandiți sau să pună mâna pe arme pentru a face bani, dar nu au făcut-o. Tot ce aveau erau rinichii. I-au vândut pentru familiile lor.

Ebrahim Hakimi, Herat, Afganistan:

Sărăcia, combinată cu disperarea celor care au nevoie de transplanturi, a reușit să creeze o piață neagră înfloritoare.

Comerțul vine însă cu un preț pentru donatori, care uneori realizează că și-au vândut sănătatea și, odată cu ea, capacitatea de a duce o viață normală și de a munci.

Publicația britanică a vorbit cu cel puțin zece persoane din Herat, oraș aflat aproape de granița cu Iranul, care au mărturisit că și-au vândut un rinichi, în ciuda faptului că acest lucru este ilegal în Afganistan.

Recomandări

UE declară război Beijingului în cazul subvențiilor pentru firmele chineze. „Am devenit dependenți de gazele rusești. Să nu repetăm greșeala cu China”

Zvonuri cu privire la acest comerț circulă în Herat de ani buni, dar apariția în presa internațională a unor articole care documentează situația au provocat un șoc.

Autoritățile locale au declanșat o anchetă.

Clinicile de transplant care se află în centrul acestui comerț cu organe neagă orice ilegalitate și îi acuză pe oameni că au mințit cum că ar fi primit bani pentru rinichii donați.

„Nu e treaba noastră”

Pentru Spitalul Loqman Hakim, transplanturile reprezintă o afacere bună, scrie New York Times, care, de asemenea, a documentat situația la fața locului.

Oficialii se mândresc că au realizat cel puțin 1.000 de transplanturi în cinci ani, cu pacienți din întreaga țară și din diaspora globală. Spitalul oferă operații foarte ieftine, mai exact de 20 de ori mai ieftine decât cele din SUA, spre exemplu.

Întrebat dacă spitalul face bani buni din aceste operații, Masood Ghafoori, un reprezentant al instituției, răspunde afirmativ: „Putem spune asta”.

Spitalul se ocupă de extragerea organului, de transplantarea lui și de recuperarea inițială a celor doi pacienți, fără să pună întrebări.

Donatorii spun că facturile lor către spital sunt acoperite de beneficiari și că după câteva zile în salon sunt trimiși acasă. Cum a reușit beneficiarul să îl convingă pe donator nu este problema spitalului, spun doctorii.

Recomandări

Culisele planului privind retragerea lui Piedone. Negocieri la cuțite între PSD și partidul lui Dan Voiculescu

„Nu e treaba noastră”, explică pentru New York Times doctorul Farid Ahmad Ejaz, care are o carte de vizită pe care scrie „Fondatorul transplantului de rinichi în Afganistan”.

Inițial, și Ejaz a sugerat că donatorii care au vorbit cu publicația americană și au mărturisit că au luat bani în schimbul rinichilor ar minți, de fapt.

Ulterior, el a admis că „poate” oamenii nu mint.

Alți doctori din zonă sunt conștienți de situație. „În Afganistan, totul are un preț, cu excepția vieții omenești”, spune doctorul Mahdi Hadid, membru al consiliului provincial din Herat.

De fapt, nici doctorul Ejaz nu pare mirat atunci când jurnaliștii îi arată cartea de vizită a unui intermediar care face rost de rinichi.

„În Afganistan poți găsi cărți de vizită ale unor asasini”, explică el.

În spital, beneficiarii nu au neapărat o problemă să admită că au cumpărat organele primite.

„Mă simt bine acum”, spune Gulabuddin, un imam din Kabul, căruia i-a fost transplantat un rinichi.

El spune că a plătit în jur de 3.500 de dolari pentru acest organ, pe care l-a cumpărat de la un străin, cu un comision de 80 de dolari pentru intermediar. A făcut un târg bun. În general, în Afganistan, rinichii pot ajunge până la 4.500 de dolari.

Recomandări

Zeci de mii de români, așteptați pe Litoral în minivacanța de 1 Mai și Paște. În străinătate, Grecia și Turcia sunt în top: „Turcii au învățat să facă ouă roșii pentru noi”

„Dacă există un acord (din partea donatorului), islamul nu are nicio problemă”, asigură imamul.

Sărăcie și dependență de ajutor internațional

Doctorul Abdul Hakim Tamanna, directorul de sănătate publică a Provinciei Herat, admite și el că piața neagră a rinichilor este în creștere în țară, dar spune că nu poate face nimic.

„Din păcate, acest lucru este obișnuit în țările sărace”, spune el.

Rata de sărăcie în Afganistan a atins 70% în 2020, potrivit Băncii Mondiale, iar țara rămâne în mare parte dependentă de ajutorul internațional. Veniturile interne acoperă doar jumătate din buget.

Nici războiul nu s-a sfârșit.

În Afganistan, militanţii islamişti talibani luptă împotriva guvernului de la Kabul susţinut de Occident. Statul Islamic are, de asemenea, o prezenţă în ţara din Asia Centrală de câţiva ani.

Talibanii au condus Afganistanul între 1996 şi 2001. O intervenţie armată condusă de SUA în urma atacurilor Al Qaida din 11 septembrie 2001 a pus capăt conducerii lor. Astăzi, ei controlează din nou mari zone din ţară.

În ciuda începerii negocierilor de pace, conflictul din Afganistan a escaladat în toamna anului 2020, a arătat zilele trecute un raport al misiunii de asistenţă a ONU în ţară.

„2020 ar fi putut fi anul păcii în Afganistan. În schimb, mii de civili afgani au pierit din cauza conflictului”, a declarat Deborah Lyons, reprezentant special al secretarului general al ONU pentru Afganistan.

„A fost rușinos pentru mine”

Pentru unii dintre donatori, situația este dramatică. Mir Gul Ataye, un tânăr de 28 de ani din Herat, regretă decizia de a-și vinde rinichiul, doar că, spune el, nu a avut altă soluție.

Bărbatul lucra în construcții, pentru cinci dolari pe zi, până în noiembrie, când a făcut operația. De atunci, este incapabil să mai ridice greutăți.

„Simt dureri și mă simt slăbit”, spune el. „Sunt încă bolnav și am probleme de urinare”.

Tânărul spune că trebuie să întrețină 13 membri de familie și că acumulase 4.000 de dolari datorie.

„A fost dificil, dar nu am avut nicio soluție. Nimeni nu vrea să cedeze o parte a trupului către altcineva. A fost rușinos pentru mine”, spune el pentru New York Times.

Ataye a primit în schimbul rinichiului 3.800 de dolari, în urmă cu doar trei luni. Acum mai are datorii și nu își poate plăti chiria și electricitatea.

Spune că simte „tristețe, disperare, furie și singurătate”. Într-o seară se simțea atât de rău, încât s-a izbit cu capul de perete și a suferit o fractură de craniu.

„Oamenii mei sunt înfometați”

Alți oameni din Herat au oferit motive asemănătoare pentru decizia de a-și vinde rinichii: datorii, părinți bolnavi, o căsătorie pe care nu și-ar fi permis-o.

„Tatăl meu ar fi murit dacă nu aș fi vândut”, spune Jamila Jamshidi, o tânără de 25 de ani. Ea și-a vândut rinichiul acum cinci ani. Fratele ei, de 18 ani, și l-a vândut anul trecut.

Într-o mahala alcătuită din case de lut, lângă Herat, un senior al satului, Mohammed Zaman, vorbește despre o adevărată atracție a tinerilor către Spitalul Loqman Hakim.

Cel puțin 20 de persoane din acest sat și-au vândut rinichii.

„Oamenii mei sunt înfometați. Nu avem pământ. Nu putem fi patroni. Nu avem bani. Nu am cum să opresc povestea asta”, spune el.

Urmărește-ne pe Google News