Află ce fel de părinte eşti

Părinţii toxici, e o categorie despre care psihiatrii şi psihoterapeuţii vorbesc adesea. Aşa numiţii părinţi toxici supun copiii la traume cumulative şi au un mod distorsionat de a da atenţie copilului: ori este disponibil şi oferă atenţie prea multă, când nu i se cere, ori nu oferă deloc atenţie, ignoră sau violentează, lezează copilul. Părintele toxic îşi tratează copilul ca pe un obiect, nu ca pe un subiect de sine stătător.
Părinţii duri, intransigenţi, severi, brutali, critici au tendinţa de a disciplina copilul, care după ei trebuie pedepsit dacă nu ascultă de poruncile date, dacă nu este docil, distrugându-i astfel spontaneitatea şi individualitatea. Copilăria acestui copil se aseamănă cu stagiul militar, unde controlul este la rang de cinste şi subminarea personalităţi copilului ceva normal. Acest gen de părinte îşi ridiculizează copilul, nu îl acceptă aşa cum este, îl ironizează şi de faţă cu alţii, umilindu-l, devalorizându-l, îl etichetează, nu face diferenţa între acţiune şi făptaş „eşti incapabil/ă, rău/rea, grasule/graso, prost/proastă, semeni cu taică-tu, maică-ta, eşti urât/ă”, se concentrează asupra lipsurilor copilului, având mania perfecţiunii. Copilului i se dictează cu ce să se joace şi cu cine eventual, cum să îşi aranjeze camera, i se invadează spaţiul personal, i se cotrobăie în lucrurile personale, i se spune cum să îşi cheltuiască banii de buzunar, cu ce să se îmbrace, protestele acestuia fiind pedepsite drastic (fizic, verbal şi emoţional). Părintele de acest gen nu îşi încurajează copilul, nu îi recunoaşte meritele, valoarea, talentele. Cere mult şi excesiv. Părintele pretinde să îi fie ascultate regulile însă el nu le respectă, aceasta destabilizându-l pe copil şi frustrându-l, îşi proiectează visele asupra copilului, nelăsându-i şansa de a le avea pe ale lui. El ţipă, însă nu admite tonul ridicat şi replică din partea copilului, neconştientizând că cel mic imită comportamentul lui, nu respectă cererea. Vorbeşte şi gândeşte în locul copilului.
Deciziile luate de acest părinte nu sunt negociate, ci impuse fără drept de apel, pretenţiile fiind invers proporţionale cu vârsta copilului, capacităţile sale şi nevoile lui fireşti. Copilul Trebuie să fie curat, ordonat, cuminte şi devreme acasă, exemplar la şcoală, „Perfect” dacă se poate. Aşteptările acestui părinte sunt excesive, traumatizante pentru copil. Părintele, care pune copilul la oală înainte de împlinirea a şase luni este un părinte obsedat de ordine şi curăţenie, nu iubitor al copilului său. Riscul de a deveni un adult constipat fizic şi psihologic, din această cauză este mare.Copilul cu un astfel de părinte (frustrat şi mereu nemulţumit de el însuşi şi de copil), va dezvolta un comportament anxios, nesigur pe el, frustrat la rându-i, mânios din cauza nedreptăţii aplicate, cu teamă permanentă de a nu fi la înălţimea aşteptărilor. Va deveni un adult cu stări dese de deprimare ori un rebel furios pe tot ce îl înconjoară. Acest părinte transmite mesaje ca: „nu exista, nu gândi ce gândeşti tu ci ce gândesc eu, nu fii tu însuţi cu un copil ideal, nu simţii ce simţi tu ci ce simt eu, nu reuşi, nu fii important”.

Părintele indiferent, îşi respinge copilul, e nerăbdător, rece, îşi îndeplineşte parţial sau deloc rolul de părinte, nu-l protejează suficient pe cel mic, tratându-l ca pe un adult înainte de vreme. El nu recunoaşte copilului stadiile de dezvoltare fireşti cu toate inconvenientele lor. Nu îşi ia copilul în braţe, nu îi oferă atenţie, afecţiune, protecţie, tandreţe, mângâiere, nu îl ascultă când îi vorbeşte şi nu îi răspunde, nu este disponibil, este absent (fizic şi psihoemoţional), nu îi primeşte cadourile (desene, floricele), nu este interesat de iniţiativele şi activităţile lui şi de a petrece timp cu el. Are aşteptări irealiste faţă de copil şi îşi doreşte ca acesta să nu îl deranjeze şi să fie deja „mare” dacă se poate. Aceşti părinţi nu sunt pregătiţi psihologic pentru a avea un copil, se simt frustraţi de el, percepându-l ca un obstacol pentru libertatea lor. La rândul său, copilul se simte nesigur, respins, abandonat, inferior. Astfel, pe viitor poate deveni ori foarte pasiv ori foarte rebel, ajungând să creadă despre sine că nu poate să facă nimic el însuşi şi că mereu are nevoie de suport sau poate crede opusul că poate face „orice” singur şi nu are nevoie de nimeni.
Părintele hiperprotectiv, „cloşcă”, sufocant, îşi revarsă fricile sale asupra copilului său, considerându-l foarte fragil ca un bibelou, de care trebuie să aibă grijă să nu se spargă, protejându-l de orice dificultate şi mai ales de oricine. Anxietatea şi dependenţa acestui părinte faţă de copil este aşa de mare încât copilul preia acea anxietate şi se îmbolnăveşte chiar fizic. Genul acesta de părinte doarme cu copilul în pat, transformându-l în jucărie, sufocându-i intimitatea şi nelăsându-se nici pe ei ca şi cuplu să răsufle. Aparent îşi iubeşte prea mult copilul, în realitate este un părinte egoist. Acest tip de părinte îşi înfofoleşte copilul în plină vară şi îl privează de experienţe necesare. Dacă copilul învaţă să meargă şi a căzut, în loc să îl încurajeze să se ridice singur, sare imediat să-l ajute, descurajându-i orice iniţiativă personală de teamă să nu i se întâmple ceva. Mesajele acestui părinte sunt: „nu creşte, nu te maturiza, nu simţi ce simţi ce simt eu, nu gândi, nu fă nimic”. Copilul ajunge să fie neajutorat, descurajat, să nu aibă încredere în el, pentru că nici măcar nu a fost lăsat să încerce, nu a fost niciodată lăsat singur, pentru că adultul face totul în locul lui. Părintele nu-l lasă să participe la treburile casnice, privindu-l de sentimentul apartenenţei, satisfacţiei că poate ajuta şi el în casă şi că astfel se integrează la viaţa familiei. Un astfel de copil va trăi cu iluzia că părintele va fi de-a pururi acolo pentru el, să-l salveze şi să-l crească, chiar şi când va avea 50 de ani. La maturitate, acesta nu va avea iniţiativă, nu va avea curaj, toleranţa la frustrare va fi foarte joasă, se va considera incapabil de a reuşi ceva de unul singur.
Părintele, care răsfaţă şi îşi admiră excesiv copilul va face din el un veritabil domn Goe, comportându-se excesiv de tolerant în orice situaţie nepunând nici o limită copilului. Acest pui de om, între vârsta de un an şi cinci ani, îşi va lovi părintele când nu i se va da ce cere şi acesta în loc să îi interzică acest comportament agresiv, va râde şi îi va face pe plac, până la urmă. Părinţii hiperpermisivi gândesc şi simt în locul copilului, fără să îi lase şansa acestuia să înveţe să gândească de fapt şi să simtă, nu îl responsabilizează, nu îl lasă să facă nimic din ceea ce ar putea face la vârsta sa. De aceea există copii de cinci ani care nu mănâncă singuri, nu dorm singuri, nu ajută în casă, nu se spală singuri, nu se îmbracă singuri pentru că nu au fost lăsaţi de către familie. Aceştia ajung nişte mari neajutoraţi. Părinţii, care răsfaţă, nu îl vor învăţa niciodată pe cel mic să fie pregătit pentru provocările vieţii, nu îl învaţă respectul faţă de cei din jur, de aceea nu va coopera, va fi agresiv cu cei din jur şi intolerant. Nu îşi va lăsa copilul să îşi asume consecinţele actelor sale, să îşi asume eşecurile, va minimaliza faptele nesăbuite privându-l de responsabilitate şi plătind el daunele. Când va deveni adult stadiul lui de dezvoltare va fi între unu şi trei ani când El era”regele”. Dacă va fi pus şi în funcţie de conducere, este posibil să bată cu pumnul în masă şi să dorească „acum” ceva! Pentru acest părinte a iubi înseamnă a oferi totul pe tavă odraslei sale. În această manieră, îl pregăteşte pe copil pentru eşec sigur, neoferind limitele benefice educaţiei. Arogant, egocentric, fără pic de empatie va fi părăsit de prieteni. Nimănui nu îi place să fie tratat de sus de către un astfel de copil. În realitate, acest copil cu toleranţă la frustrare foarte joasă, va avea multe obstacole interne de depăşit în viaţă, tocmai pentru că a fost tratat ca un obiect pe piedestal. Riscul este să se retragă în imaginar şi să îşi cultive visele iluzorii de mărire începute de către părinte. Neîncrederea lui în sine va fi adâncă, deoarece nu ştie care îi sunt limitele, nu ştie ce defecte are şi nici ce calităţi are cu adevărat. Acest părinte transmite copilului mesajul „nu creşte şi nu mă părăsi, îndeplineşte-mi în continuare nevoia mea de a mă ocupa de tine, nu te apropia de alţii”.
 
 

Ce spun psihologii, în general

Dacă pe timpuri părinţii duri erau întilniţi destul de des, acum e o mixtură între părinţii critici-supraprotectivi şi cei care răsfaţă copilul. Părinţi care resping copilul au fost, sunt şi vor fi şi de acum înainte. Posibil adulţii de acum care au avut părinţi critici simt nevoia să facă altfel decât părinţii lor, crezând că în acest mod îşi iubesc copilul, însă fac la fel de rău răsfăţând şi supraprotejând. Aceşti părinţi au tendinţa de a folosi copilul pentru propriile lor scopuri, ca pe un obiect: bun de a fi cuminte şi dacă se poate să nu deranjeze – părinţii care resping, obiect bun de control şi dresat – părinţii duri, bun de sufocat şi îngrijit excesiv, deci de controlat – pentru părinţii supraprotectivi, bun de admirat şi distrat – pentru părinţii care răsfaţă. Toţi aceşti părinţi vor un copil bibelou, pe care să îl manevreze cum doresc ei.
La prima vedere părinţii, care resping şi cei duri sunt mai uşor de detectat. Părinţii care răsfaţă şi cei supraprotectivi posibil nu sunt văzuţi ca toxici de multă lume, însă toxicitatea lor este la fel de otrăvitoare şi dăunătoare ca şi a celorlalţi chiar dacă se manifestă diferit. Părinţii care supraprotejează şi răsfaţă, părinţii „bomboană” îşi desconsideră copiii în ascuns, considerând că aceştia ori nu pot face nimic fără ei, ori pot face totul, fără limite, ţinând aceşti copii doar pentru ei.
Violenţele inconştiente sau conştiente ale acestor părinţi se soldează la copii cu psihosomatizări, scădere a imunităţii generale, boli fizice chiar. Nici unul dintre aceşti părinţi nu încurajează propriul copil, nu îl responsabilizează cu adevărat, nu îl învaţă să fie autonom, ori îl infantilizează ca în cazul părinţilor supraprotectivi şi cei care răsfaţă, ori flagelează fiind cazul părinţilor care resping şi cei critici.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE