Aici e ingropat Interul!

Inter Sibiu a fost ‘luata in brate’ de Nicu Ceausescu la 20 septembrie 1987, cand fiul cel mic al dictatorului a sosit pe Cibin ca prim-secretar. El a adus aici o seama de jucatori, iar clubul a avut o ascensiune miraculoasa: a promovat in 1988, in 1989 a terminat pe 11, iar in 1990 pe 6. Chiar daca influenta comunista s-a oprit o data cu Revolutia, echipa a continuat sa urce: in 1991 a fost pe 4, iar in 1992 a castigat Cupa Balcanica.

Mircea Dancu era unul dintre conducatorii echipei la acea vreme: ‘Stiti cum se zice: la o bariera, cainele trece pe dedesubt, dar boul se loveste de bratul acesteia. Noi am fost caini! Intr-adevar, Ceausescu ne-a ajutat, dar nimic mai mult. Pai in 11 ani de Divizia A, noi am facut un singur egal cu Steaua, in 1996, anul retrogradarii! ?sta e ajutor?! Imi aduc aminte ca in 1989, primul an al nostru in A, am jucat la Dinamo in prima etapa si am luat 6-1’. Dancu recunoaste ca ‘erau si unele avantaje, mai ales financiare, pentru jucatori’. Nicu mai punea pariuri cu sus-pusii vremii. Marea miza a fost la un moment dat transferul lui Dorinel Munteanu, de la FC Olt. L-au luat pe „Munti” ziua, insa Gheorghita Barbulescu a pus generalii pe urmele lui Dorinel si noaptea l-au adus inapoi la Scornicesti. Decanul de selectii al nationalei a venit, pana la urma, la Sibiu, dar dupa 1990.

Cel mai mare regret al lui Dancu, fost vicepresedinte si conducator la Inter, este episodul nefericit din 18 aprilie 1992, cand au murit intr-un accident de autocar Bogdan Banuta si Radu Gabriel Nastase: ‘Eu am fost cel care m-am rugat de Banuta sa vina la Sibiu. Era un mare talent, un fotbalist cu mari calitati, putea fi creierul echipei noastre. Dar nu  a apucat decat sase meciuri la Sibiu. Uneori imi spun ca l-am chemat parca sa moara’. A mai fost un semn nefast: Banuta fusese o luna la fratele sau in Germania, in acea perioada, inainte sa accepte oferta Interului.

„Mai traiau cand a cazut masina peste ei”

‘Bogdan ar fi avut posibilitatea sa ramana acolo, la rugamintile fratelui sau, care avea o afacere cu coroane de flori. Dar n-a vrut. El visa sa joace pentru Romania. Si a venit la Inter’, povesteste Nicolae Laurentiu, un fost ‘interist’. Si inca un semn. ‘Cu cateva zile inainte de fatidicul 18 aprilie 1992, soferului autocarului i s-a suspendat permisul de conducere. Desi se putea, nimeni nu a intervenit pentru a se rezolva cazul cu Politia. Astfel ca masina a fost condusa de un pensionar, care mai lucrase cu multi ani in urma la club. La intrarea in Seica Mare, la 30 de kilometri de Sibiu, s-a petrecut nenorocirea. Era dimineata, semiintuneric, echipa pleca spre meciul de la Bistrita. Asfalt umed, viteza mare. Intr-o curba, masina a prins un cap de podet, a derapat si a alunecat intr-o rapa adanca de un metru cel mult!’, rememoreaza Laurentiu. Din impact, Margarit a fost aruncat in sus, prin gura de la plafon. Altii prin geamuri. Autocarul s-a inclinat spre dreapta. Banuta si Nastase, un atacant de perspectiva, fusesera aruncati pe acea parte. Sub ochii colegilor neputinciosi, autobuzul s-a prabusit chiar peste cei doi. ‘Mai traiau cand a cazut masina peste ei’, incheie Laurentiu.

Sfarsitul…

Dupa drama din 1992, Inter nu si-a mai revenit niciodata. Parasit de toti, clubul a retrogradat in 1996, pentru ca in 2000 sa se retraga din campionat dupa numai sapte etape. Acum Inter e istorie, traieste numai in povesti, parca nu ar fi existat niciodata. Crucile reci ale lui Banuta si Nastase, de la Seica Mare, sunt dovada ca povestile frumoase au intotdeauna un final tragic.

Gata sa fie omorat la Moreni

Conform publicatiei pitestene ‘Top’, cel mai greu meci al scurtei cariere a lui Banuta a avut loc in 1990.

In etapa a 31-a, cu trei runde inainte de final, FC Arges se afla pe pozitia a 14-a si avea sanse mici sa evite retrogradarea. A venit un 3-0 cu FC Olt (prin excluderea acesteia) si meciul decisiv de la Moreni, din penultima etapa.

A fost un ‘razboi’ in care dambovitenii au facut totul sa castige si sa scape ei de retrogradare. Banuta a fost lovit brutal inca din minutul 12, suferind o disjunctie la umar. Dar a continuat sa joace. Galca a fost scos pe brate dupa o intrare a lui Dorel Purdea.

In partea a doua, ‘razboiul’ a fost intrerupt, dupa o bataie generala provocata de Marin Dragnea (acum antrenor la juniorii lui Dinamo), care a impartit pumni in stanga si-n dreapta. Eftimie a ajuns si el pe targa cu genunchiul praf, apoi Ignat a fost calcat in picioare. Jocul s-a incheiat 0-0, insa dupa partida, timp de o ora, cabina lui FC Arges a fost asediata cu pietre, iar masina antrenorului Nelu Nunweiller a fost calcata in picioare de spectatorii turbulenti.

Finalmente, Flacara Moreni a retrogradat, iar Argesul a scapat cu o victorie in ultima etapa.

Banuta, doua goluri la vinclu intr-un minut

Banuta a ramas in memoria suporterilor echipei FC Arges cu o intamplare unica. In returul campionatului 1989/1990, FC Arges lupta pentru evitarea retrogradarii. Intr-un meci la Pitesti, in care echipa nu avea voie sa piarda, Petrolul a tinut toti spectatorii pe jar: a condus cu 2-0 si 3-1, dar de fiecare data gazdele au revenit pe tabela. ?n ultimul minut, la 2-3, pitestenii au beneficiat de o lovitura libera de la 25 de metri, pe care Banuta a transformat-o impecabil, direct la vinclu. Arbitrul Grama a anulat golul si a dictat repetarea loviturii, dar Banuta a executat la fel, ‘punand mingea cu mana’, din nou, la vinclu!

Prima si ultima reusita

Banuta a mai jucat la FC Arges. El a marcat primul si ultimul sau gol pentru cei din Trivale intr-o zi de 17 noiembrie. In 1985, intr-un 1-1 cu Corvinul, si in 1990, in FC Arges – Progresul Braila (2-0). La data ultimului joc, conducerea pitestenilor se intelesese deja cu Sibiul pentru transferul la schimb cu Predatu.

Urmărește-ne pe Google News