«Ajutaţi-l pe Cosmin!»

M-am gândit să vă scriu, pentru că suferinţa familiei Boureanu m-a zdrobit sufleteşte. Sunt verişoară cu ei şi le cunosc necazul. Este vorba de Marcela şi de Gabriel Boureanu, doi oameni simpli, de la ţară. A doua zi după naştere, Cosmin, băieţelul lor, a fost diagnosticat cu stenoză aortică congenitală severă, hipertrofie septală marcată, regurgitare mitrală de gradul II şi au fost nevoiţi să-l opereze la vârsta de un an şi 11 luni, în Timişoara.

Au avut noroc şi au depăşit această problemă. Din nefericire, în 2006 au aflat că are autism infantil. Cosmin nu interacţionează cu alţi copii, nu vorbeşte. Şansa lor rămâne terapia ABA, pe care nu şi-o pot permite din cauza greutăţilor financiare. În ţară la noi nu prea sunt specialişti. Iar un terapeut din Anglia i-ar costa între 7.000 şi 8.000 de lei, la trei luni.

Părinţii încearcă să-l ajute pe Cosmin, dar nu au posibilităţi. Gabriel nu-şi găseşte de muncă, iar Marcela e asistent personal şi are un salariu de 564 de lei. Vă rugăm, ajutaţi- l pe Cosmin să descopere lumea! (Angela Simiciu, Bucureşti)

Unde puteţi dona banii: Puteţi dona bani pentru Cosmin în conturile deschise la Banca Carpatica, sucursala Tg. Frumos, pe numele mamei, Marcela Boureanu:
RO80CARP024100632637RO01 – lei
RO37CARP024100632637EU01 – euro

«A căzut necazul pe capul meu»

Am locuit împreună cu familia într-un imobil de stat până anul acesta, deoarece, în 2002, a căzut necazul pe capul meu, locuinţa fiind revendicată de foştii proprietari stabiliţi în Germania. Odată cu ordinul de evacuare pe care l-am primit, au început problemele şi în familie. Acum, eu stau cu părinţii mei la cineva, cu chirie, iar soţia s-a mutat la părinţii ei, împreună cu cei doi copii ai noştri. Pe lângă asta, am fost nevoit să renunţ la afacerea cu lactate şi să vând cele 15 vaci, pentru că nu mai aveam unde să le ţin. Vă rog să mă ajutaţi cu un împrumut pentru a-mi putea reîntregi familia şi să-mi acopăr datoriile, iar banii îi voi înapoia, deoarece nu îmi place să cerşesc. (Mihai Florea, Sibiu)

«Am nevoie urgent de un alt cărucior»

Sunt soţie de veteran de război, iar de un an încoace nu mă mai pot deplasa, având ambele picioare anchilozate de atâta reumatism în oase. Durerile pe care le am sunt insuportabile atunci când mă dau jos din pat. Singurul meu ajutor, la cei 85 de ani, este un cărucior cu rotile cu care mă pot deplasa prin curte.

Din păcate, din cauza greutăţii mele, de 110 kg, acesta s-a deteriorat foarte mult, provocându- mi vânătăi pe ambele părţi ale corpului. Astfel că am nevoie urgent de un alt cărucior, care să-mi uşureze chinul groaznic prin care trec. E tot ceea ce îmi doresc de la viaţa asta plină de greutăţi. Ar fi ultima mea dorinţă şi vă rog mult să mă ajutaţi! (Dumitru Aneta Gârbovi, Ialomiţa)

«Talentul meu merită o şansă»

Când aveam doar un an, părinţii m-au abandonat. Am crescut într-un centru de plasament şi, de la 11 ani, am început să cânt. Am făcut cursuri de canto la şcoala Populară de Muzică din Cluj- Napoca, unde am avut noroc deoarece unei profesoare i s-a făcut milă de mine şi mi-a plătit orele. De opt ani tot încerc să găsesc pe cineva care să mă ajute, dar, nimic! N-am bani să merg la un studio ca să înregistrez ceva. Mă trezesc de la 4.00 dimineaţa şi vând ziare, ca să-mi câştig existenţa. Vă rog să mă ajutaţi şi să credeţi că talentul merită o şansă! (Remus Rostaş, Cluj-Napoca)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE