Georgiana Munteanu, eleva din Iaşi care susţine că a avut o relaţie cu profesoara ei din şcoala generală, a făcut mărturisiri şocante intr-o scrisoare pe care i-a trimis-o iubitei ei in urmă cu un an. Tânăra povesteşte cum profa Dorina Râuleţ a manipulat-o şi a abuzat sexual de ea. Adolescenta de 19 ani a fost supusă unui test cu detectorul de minciuni, zilele trecute, însă l-a picat. Citiţi, mai jos, scrisoarea Georgianei.
„Stimată domnişoară Râuleţ,
Încă din primele rânduri vă anunţ că aş fi vrut să nu fiu nevoită niciodată să vă scriu acest mesaj. Mai întâi, nu aş mai vrea să mai am vreodată de-a face cu dumneavoastră, să nu vă mai contactez sau să vă mai văd şi al doilea motiv, pentru că nu aş fi vrut să se ajungă în această situaţie. Dar pentru aceasta ar trebui să schimb trecutul şi cum nu pot, merg înainte şi vă scriu acest mesaj. […] Nu am cuvinte să vă descriu comportamentul, ca să nu mai zic ceea ce ar trebui să fie caracter. Deplorabil, jalnic, înjositor, libidinos, bolnav… şi lista poate continua. Încă de ultima dată când v-am văzut, înainte să fiu reinternată la Socola, vinovăţia mi-a umplut sufletul. Vinovată că v-am lăsat acolo, singură, neajutorată, plângând, sfâşiată, având nevoie de mine. Aceasta este imaginea din mintea mea.
«Totul era dezgustător»
De atunci până prin octombrie anul trecut, tot timpul am trăit cu impresia că dacă se va întâmpla ceva cu dumneavoastră, este numai şi numai vina mea. Nu am putut să fiu lângă dumneavoastră când aţi avut nevoie. Ştiţi cum e să trăieşti cu acest sentiment un an şi jumătate? Nu, nu aveţi cum. ţineaţi la mine, aşa cum pretindeaţi? Nu, cu siguranţă. Nu aţi avut pic de milă pentru ceea ce trăiam şi simţeam. Mi-am recitit cuvintele din caietul-jurnal şi am retrăit trecutul. Sufletul îmi era rupt în mii de bucăţele şi aţi ştiut asta… aţi avut caietul timp de doi ani şi aţi ştiut exact ce simţeam. Cum aţi putut să mai respiraţi, să dormiţi, ştiind că sufăr atât de mult? Nu v-a fost milă deloc? Şi eu… credeam că într-adevăr ţineaţi la mine. Dar niciodată nu aţi simţit nimic, nimic, în afară de ură, ură pentru că pot avea un viitor la care dumneavoastră nu aţi avut acces, ură pentru că aveam toate şansele să devin cineva, să iubesc, să am un soţ, ceea ce nu aţi avut, copii şi o carieră. M-aţi urât de prima dată şi aşa a fost şi mai departe. Să mai zic că vă urâţi pe dumneavoastră? Urâţi totul din viaţa dumneavoastră: faptul că nu v-aţi dedicat unei cariere în oraş, unde se merită, faptul că aţi ales această cale, faptul că nu aveţi un soţ, nu aveţi copii, faptul că anii au trecut şi v-aţi văzut în faţa unui viitor implacabil. Ştiaţi că greşiţi, însă nu mai era cale de întoarcere. Eraţi dependentă de ceea ce aţi ales. Şi aşa şi este. Am o veste proastă în acest sens şi o ştiţi: NU mai puteţi schimba NIMIC! Sunteţi plină de resentimente, de remuşcări, de refulări şi pe de o parte aţi vrea să o luaţi de la capăt. Însă ştiţi că aţi alege acelaşi lucru. Vă complăceţi în starea în care sunteţi. V-aţi folosit de mine precum de o ustensilă. Pentru dumneavoastră nu eram nimic altceva decât un obiect, fără sentimente, fără trăiri şi incapabilă de a iubi. De ce nu aţi înţeles că la mine nimic nu se rezumă la a face sex?
«De ce mi-aţi furat privirea senină?»
De ce nu aţi înţeles că nu aveam nevoie de aşa ceva şi nici nu eram pregătită? Aveam nevoie de dumneavoastră pentru a mă ajuta să trec peste decesul tatei. Avea nevoie de o persoană la fel de puternică precum a fost el pentru a trece la o altă etapă a vieţii: adolescenţa. Mărturisesc aici că totul a reprezentat un chin pentru mine. Tot ce făceam era pentru dumneavoastră şi pentru satisfacerea propriilor pofte. Nu vă văd acum mai mult decât o persoană obsedată de sex, în afara orientării bolnave, nesănătoase. ţineam atât de mult la dumneavoastră încât am trecut peste mine şi peste principii. Pretindeam că ajung la orgasm doar ca să vă mulţumesc şi totodată să încetaţi. Îmi plăcea când reuşeam să vă aduc pe dumneavoastră în acel punct în schimb, şi nu mi-e ruşine. ţin minte că o singură dată m-am simţit bine: de Crăciun, când a venit mamaia şi a verificat dormitorul meu. Faptul că mă ţineaţi de mijloc îmi plăcea. Însă în rest, totul era dezgustător. Mai ales când mă puneaţi să stau «în patru». Doamne, cât de disperat poţi să fii ca să ajungi să faci un om să stea aşa pentru tine? Pot înţelege vreodată? Nu v-au ajuns 20 de ani de experimente pe toate celelalte femei, fără să dau nume? Aaa… şi să nu uit… bineînţeles că aţi disimulat foarte bine… au fost şi bărbaţi. Cum aţi putea să lăsaţi urme de îndoială? Ştiţi? O admir pe doamna Sefora (n.r. – educatoarea cu care profa lesbi a avut o relaţie).
Georgiana Munteanu (stânga) alături de profa Dorina Râuleţ, într-o fotografie făcută în urmă cu doi ani, în timpul unei excursii
Deşi după atât timp, pare irecuperabil, totuşi a avut puterea să vă lase. Credeaţi într-o eternitatea în relaţia cu mine? Mă întreb cum vă este acum? Pe cine mai puneţi în diverse poziţii? Cu cine vă mai petreceţi zilele sau… nopţile? Şi ca să nu uit… voiam cu ardoare să vă văd şi să fiţi lângă mine. De ce? Mă simţeam în siguranţă lângă dumneavoastră şi, pe de altă parte, acele discuţii… erau ca aerul pentru mine. Nici nu mai ştiu exact dacă într-adevăr discutam ceva. Însă îmi plăcea să descopăr trecutul, deşi mereu era plin cu min- ciuni. Mi-a plăcut mereu să ascult. Dar nu îmi place minciuna. Cum puteaţi să faceţi atâtea declaraţii? Cât de ipocrită puteţi fi? Cum puteţi să vorbiţi în clasă, cu Biblia în mână, de primul cuplu, de desăvârşirea acestuia şi pe la spate să vă complăceţi în plăceri cu persoane de acelaşi sex cu dumneavoastră? Şi ce încredere oarbă v-a determinat să îmi divulgaţi mie «secretul »? Eram eu o persoană care tolera minciuna, o persoană care era predispusă tăcerii, iertării şi ruşinii? Credeţi că îmi este ruşine de ceva? De NIMIC. Eu nu am făcut nimic. Am fost un copil, unul inocent, căruia i s-a furat candoarea. Am fost doar un vibrator în mâna unei obsedate. Eu nu am făcut nimic ruşinos. Şi de ce să tac? Puteam înnebuni şi poate că acesta v-a fost scopul. Acum nu mai am nici o remuşcare, nimic. Sunt cu mâinile curate, cum de multe ori le arătaţi pe ale dumneavoastră, murdare. Nu vă era ruşine că nu v-aţi spălat? Mai ţineţi minte la ore când ne spuneaţi că “atât timp cât nu am făcut nimic, stau drept” şi ne arătaţi cu arătătorul verticalitatea şi veridicitatea cuvintelor. Nu v-aţi înroşit niciodată când spuneaţi asta… nu vă era ruşine? Nu aveaţi remuşcări? Cel mai tare m-a indignat faptul că încă vă mai plângeţi prin comună cu ceea ce v-au făcut «adventiştii » şi în mod special, mama. […] Şi faptul că plângeţi… parcă nu trebuie să faceţi asta în faţa unui elev. Cum se face că la telefon, acum două săptămâni, aţi început să scânciţi? Aţi văzut că plânsul mă înduioşează? A fost odată… însă nu mai am pic de milă, nu mă mai clintesc de unde sunt. Lacrimi de crocodil… la fel ca orice e în dumneavoastră… prefăcut, duplicitar. […] M-aţi cunoscut mai bine decât oricine altcineva. Trebuia să mă intuiţi, să ştiţi de ce sunt capabilă. Aţi crezut că veţi avea suficient timp să mă distrugeţi înainte să vorbesc? De ce mi-aţi furat privirea senină, sufletul lipsit de griji şi mai ales candoarea? Aveţi inimă? Poate da, însă nu mai bate. Pentru mine sunteţi un nimic (nici măcar un nimeni), sunteţi un zero şi egală cu zero, nu aveţi valoare în ochii mei. Sunteţi cea mai josnică persoană pe care am întâlnit-o cât am trăit şi cea mai demnă de plâns. ţinta mea este să vă reduc apetitul. Dacă este posibil, prefer să vă dau în schimb o altă dietă, iar cum nu văd de ce aţi vrea să o respectaţi, vă îndemn să vă pregătiţi pentru un post… şi nu de miercuri sau de vineri… de data asta, NEGRU! Multă sănătate şi aveţi grijă la ceea ce mâncaţi! Unele alimente pot fi periculoase! Nu de alta, dar o altă indigestie nu vă este binevenită… nu momentan! Aşteaptă revederea,
Munteanu Georgiana”
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!