Ce te ajută cu adevărat să trăiești până la 100 de ani. Explicațiile oamenilor de știintă

Cea mai amplă cercetare dedicată centenarilor

Studiul New England Centenarian, desfășurat la Universitatea din Boston din 1994, este cea mai amplă și mai longevivă cercetare din lume dedicată persoanelor care depășesc vârsta de 100 de ani.

Rezultatele acumulate în trei decenii contrazic percepția populară conform căreia centenarii îmbătrânesc mai lent decât restul populației

În cazurile extreme, ale celor care depășesc 110 ani, perioada de suferință și dizabilitate este comprimată la doar câțiva ani.

Mitul îmbătrânirii lente, demontat

Conform unei recenzii din 2012 publicată în „Frontiers in Genetics”, de Paola Sebastiani și Thomas Perls, vechiul mit al îmbătrânirii lente în cazul centenarilor este greșit.

Diferența majoră constă în amânarea impactului distructiv al bolilor asociate vârstei înaintate.

Trei tipuri de centenari

În 2003, o echipă condusă de Jesse Evert a clasificat centenarii în trei categorii, conform unei sinteze a studiului New England Centenarian.

Aproximativ 43% sunt „supraviețuitori”, persoane care au dezvoltat boli cronice înainte de vârsta de 80 de ani, dar au trăit cu ele până la 100 de ani.

Alți 42% sunt „întârziatori”, care manifestă boli cronice abia după vârsta de 80 de ani.

Doar 15% sunt „evadatori”, ajungând la 100 de ani fără să fi fost diagnosticați cu boli asociate mortalității.

Aceste categorii arată că nu toți centenarii sunt excepțional de sănătoși. Majoritatea au trăit cu afecțiuni cronice, dar au fost rezilienți – studiul New England Centenarian

Întârzierea cancerului și alte boli cronice

Un exemplu clar al acestui model de întârziere a bolilor este cancerul. Stacy Andersen, coautor al studiului, a descoperit că centenarii primesc diagnosticul de cancer, în medie, cu 17 ani mai târziu decât restul populației, conform unei analize a bazei de date naționale a cancerului din SUA.

„Un astfel de decalaj reprezintă un efect remarcabil, având în vedere că incidența cancerului crește odată cu vârsta”, afirmă cercetătorii.

Modele similare au fost observate și pentru demență și bolile cardiovasculare.

„Compresia morbidității”

„Compresia morbidității” este un concept propus de medicul James F. Fries în 1980. El susținea că durata maximă a vieții umane este limitată biologic la 110-120 de ani, dar perioada de boală cronică de la finalul vieții poate fi redusă la câțiva ani, prin amânarea apariției afecțiunilor.

Cercetătorii din Boston au confirmat această ipoteză: „Supercentenarii trăiesc ultima parte a vieții cu boli cronice într-o perioadă mult mai scurtă, în jur de 5 ani, față de media de 9 ani pentru centenarii sub 105 ani”.

Lecții pentru populația generală

Pentru majoritatea oamenilor, aceste descoperiri nu promit o viață de peste 100 de ani, dar oferă o perspectivă esențială: sănătatea pe termen lung depinde de prevenirea bolilor cronice.

Longevitatea excepțională are o componentă genetică semnificativă, dar obiceiurile precum o dietă echilibrată, activitatea fizică regulată și relațiile sociale puternice joacă un rol crucial – au concluzionat cercetătorii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE