„Oamenii se tem. Se tem pentru familiile lor, pentru soțiile lor și în special pentru fiicele lor. Câțiva locuitori din Kabul care susțineau talibanii sunt fericiți, dar celor mai mulți dintre ei le este frică.
În această dimineață, când am ieșit în oraș, am văzut femei plângând pe marginea drumului. Oamenii fugeau, fiecare încercând să găsească un vehicul să ajungă acasă.
Nu mai era niciun taxi. Înainte o călătorie era 2 dolari. Acum, prețurile erau de cinci ori mai mari și taxiurile nu mai luau pe nimeni.
Am auzit câteva focuri de armă în urmă cu câteva ore, acum în oraș este liniște. Toată lumea este închisă în case. Magazinele și băncile, care erau aglomerate mai devreme, sunt închise. Astăzi erau programate examene școlare, dar nu mai au loc.
Talibanii au ajuns în această dimineață la marginea capitalei. Câțiva sunt deja în capitală, vorbesc cu oamenii. Nu sunt înarmați acum.
Sunt informații că au preluat controlul asupra închinsorii Pul-e-Charkhi (n.r. – cea mai mare închisoare din Afganistan) și au eliberat toți prizonierii. Steagul talibabilor este arborat în mai multe cartiere din Kabul, inclusiv în grădinile Babur, un loc istoric unde este îngropat primul împărat Mughal Babur.
În cartier, șapte talibani au înconjurat stația de poliție, așa am auzit. Le-au spus polițiștilor să predea armele.
Sunt sceptic privind anunțul talibanilor că nimeni nu va fi rănit. Știm ce se va întâmpla. Vor începe să se uite după „trădători”, oricine care a lucrat cu armata afgană, cu forțele NATO sau cu americanii.
Vor ataca locuințele oamenilor de afaceri bogați din Kabul și îi vor întreba cum au făcut bani și au putut să construiască o casă cu 4-5 etaje. Între timp, situația pentru oamenii de rând este groaznică. Săptămâna trecută, prețul unui pachet de făină era de 1.700 de afgani (25 de dolari), acum este 2.500 (35 de dolari).
Unii spun că președintele Ashraf Ghani a părăsit deja orașul. Alții spun că e încă aici și plănuiește să demisioneze la oar 17.00, iar talibanii vor prelua puterea la ora 18.00. Nu știu care variantă este cea adevărată.
Așteptăm să vedem ce se întâmplă. Dar suntem într-o situație teribilă. Eu nu am bani și am patru copii – trei băieți de 3, 4 și 14 ani și o fiică de 12 ani. Nu am niciun ban să fug, iar granițele sunt închise. Voi încerca să mă ascund în locuința socrului meu, câteva zile. Dar ce voi face apoi?”