Americanii au scos milioane de tone de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, fără ca iranienii să știe, printr-o tactică utilizată de Rusia la evitarea sancțiunilor

Operațiunea a fost desfășurată la marginea Strâmtorii Ormuz și utilizează o tehnică de transport utilizată de mult timp de Iran și Rusia pentru a ocoli sancțiunile: transferurile de la navă la navă.

Fujairah și Sohar

Două locații specifice în care au loc transferurile de petrol au fost identificate: una în largul portului Fujairah din Emiratele Arabe Unite și cealaltă în largul portului Sohar din Oman.

Operațiunea a început la începutul lunii mai, iar cel puțin 92 de nave au fost implicate în transferuri, potrivit datelor de transport maritim și imaginilor din satelit analizate de Reuters.

În data de 11 iunie, 17 perechi de nave puteau fi văzute efectuând transferuri simultane de petrol la cele două locații.

Elicopterul, atacat

Un elicopter Apache doborât de Iran pe 9 iunie, care a declanșat bombardamente de represalii din partea SUA, a fost implicat în misiune, potrivit a patru surse, inclusiv un fost oficial american cu cunoștințe despre atac.

Folosind imagini din satelit, Reuters a numărat șase perechi de petroliere grupate într-o zonă restrânsă în largul portului Sohar în ziua în care a fost doborât elicopterul Apache.

Agenția nu a putut confirma ce rol a jucat elicopterul Apache în operațiune.

Ca răspuns la întrebări, un oficial al apărării din SUA a declarat că nicio forță a Comandamentului Central nu participă la o operațiune de transfer de petrol de la navă la navă în larg. Ambii membri ai echipajului au fost salvați de o dronă marină.

Casa Albă a redirecționat întrebările către Centcom. Guvernul iranian nu a răspuns solicitărilor de comentarii cu privire la operațiunea de transfer.

Iranienii puteau ataca oricând

Cele două locuri în care au loc aceste transferuri, în Golful Oman, lângă ieșirea din Strâmtoarea Ormuz, se află aproape de granițele trasate de Autoritatea Strâmtorii Golfului Persic, un nou organism iranian înființat pentru a administra Strâmtoarea Ormuz.

Navele care nu respectă ordinele Iranului riscă să fie atacate cu drone și rachete de către Garda Revoluționară Islamică.

Portul Fujairah însuși a fost ținta unor atacuri iraniene repetate pe durata desfășurării acestei operațiuni conduse de SUA.

În weekendul trecut, potrivit Vanguard, un „proiectil necunoscut” a lovit un petrolier în largul coastelor Omanului. Vanguard a afirmat că echipajul era în siguranță și că impactul a provocat o scurgere parțială a încărcăturii, dar fără a cauza daune mediului.

Închiderea strâmtorii

Iranul a răspuns la războiul dintre SUA și Israel prin închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz, prin care trece în mod normal aproximativ o cincime din consumul global de petrol. Acest lucru a creat cea mai mare întrerupere a aprovizionării globale cu energie din istorie și a stimulat inflația în întreaga lume.

Transferurile de la navă la navă, deși riscante și ineficiente, par să facă parte din eforturile administrației Trump de a ajuta la restabilirea fluxurilor normale de petrol din Golf. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că Strâmtoarea Ormuz se va redeschide vineri în cadrul unui acord-cadru de pace cu Iranul.

O anchetă din data de 20 mai a constatat că Iranul și-a stabilit propriul sistem pentru a ghida navele implicând puncte de control insulare, acorduri diplomatice și, uneori, taxe.

Puncte de referință

Operațiunile americane de transfer sunt controlate în totalitate de armata SUA, au declarat opt dintre surse, inclusiv un contractor de securitate privat care a fost implicat în transferuri.

Petrolierele trebuie să navigheze către un punct de întâlnire înainte de a ajunge în strâmtoare, apoi să-și eșaloneze plecările astfel încât să se afle la o distanță de aproximativ 3.000 până la 4.000 de metri una de alta, potrivit uneia dintre surse, precum și imaginilor din satelit.

Emițătoarele lor sunt oprite, iar luminile sunt estompate.

O serie de puncte de referință permit armatei americane să monitorizeze progresul petrolierelor desemnate, dar americanii „te supraveghează evident tot timpul”, a spus una dintre surse.

Când trec prin strâmtoare, imediat după o zonă pe care Iranul a delimitat-o ca fiind sub controlul său, petrolierele se apropie de navele-destinatar, care sunt foarte mari, pentru a începe transferurile de petrol.

Acestea durează între 24 și 40 de ore.

Petrolierele goale se întorc apoi prin strâmtoare, iar cele încărcate își continuă drumul.

Temerarii

Ceea ce face posibilă această operațiune de la navă la navă este faptul că există câțiva transportatori dispuși să-și conducă navele prin strâmtoare pentru a livra petrolul navelor care așteaptă, în ciuda blocadei iraniene.

Dar operațiunea este riscantă.

„Pur și simplu nu știi când Iranul ar putea decide să înceapă să folosească drone sau chiar nave de război pentru a împiedica chiar și acele nave să tranziteze strâmtoarea”, a spus Noam Raydan, cercetător principal la Washington Institute.

Tehnica transferului de la navă la navă este folosită de Iran de ani pentru a ocoli sancțiunile, deoarece ascunde sursa petrolului.

Iranienii operează de obicei o pereche de nave odată, atât pentru a evita detectarea, cât și pentru că exporturile sale dinainte de război erau relativ mici.

Operațiunea condusă de SUA, care implică transferuri în masă, oferă producătorilor din Golf o protecție mai bună împotriva represaliilor iraniene, astfel încât aceștia să poată transporta țiței, condensat și produse petroliere către cumpărătorii internaționali.

Flote din Emirate și Kuweit

Agenția a analizat imagini din satelit realizate între 2 mai și 11 iunie, care arată transferuri de la navă la navă implicând flote de petroliere de stat din Golf și nave operate la nivel internațional care primesc petrolul.

Datele de transport maritim LSEG și Kpler analizate au arătat întâlniri repetate între petroliere care operează în zonă în aceeași perioadă.

Pe baza imaginilor, s-a calculat că cel puțin 90 de milioane de barili de țiței și produse petroliere ar fi putut fi transportate prin rețeaua offshore de la începutul lunii mai.

Volumele, bazate pe capacitățile de transport ale petrolierelor, sunt încă mici în comparație cu media dinainte de război de aproximativ 20 de milioane de barili care treceau zilnic prin strâmtoare.

Manualul evazioniștilor

„Pe măsură ce vechile reguli se slăbesc, este ironic că Statele Unite preiau acum o pagină din manualul Chinei, Rusiei, Coreei de Nord și chiar al Iranului, ale căror așa-numite «flote negre» au fost pionierele acestor tehnici tocmai pentru a evita sancțiunile SUA și ale ONU”, a scris vineri Michael Froman, președintele Consiliului pentru Relații Externe, într-o notă.

El se referea la practica de a trimite nave prin strâmtoare fără transpondere, pe care Trump a menționat-o în comentariile din 10 iunie, după doborârea elicopterului Apache.

Șase surse cu cunoștințe directe despre operațiune au declarat că SUA au sprijinit navele participante printr-o combinație de supraveghere aeriană, verificare a conformității și monitorizare, mai degrabă decât prin escortă navală.

Jucători „creativi”

Partea destinatară a operațiunii este dominată de operatorii internaționali de petroliere, potrivit unei analize a înregistrărilor de transport maritim.

Unul dintre aceștia, Dynacom Tankers Management, cu sediul în Grecia, a făcut aluzie la eforturile sale de a găsi modalități creative de a transporta petrol prin strâmtoare de la începutul războiului, pe 28 februarie.

„Libertatea de navigație este esențială și nimeni nu poate impune taxe sau orice altă povară”, a declarat George Procopiou, fondatorul Dynacom, la o conferință de transport maritim Capital Link, desfășurată la Atena pe 1 iunie.

„Suntem aici pentru a servi, iar Grecia are tradiția de a sparge blocadele încă din Antichitate”, a spus el. „Nu vreau să intru în mai multe detalii, dar cred că indiciile sunt suficiente pentru a înțelege ce vreau să spun”, a menționat el.

Dynacom nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii cu privire la operațiunea SUA.

Potențial de ciocnire

O altă sursă din domeniul maritim a afirmat însă că noul sistem impune propriile riscuri asupra industriei lor.

Când emițătoarele navelor sunt oprite, „iar companiile nu raportează prin centrele obișnuite de raportare” există riscul unor coliziuni între nave, care călătoresc noaptea cu luminile stinse, la viteze care nu permit manevrarea ușoară.

Operatorii care solicită acces la sistem trebuie să treacă printr-un proces de verificare a conformității înainte de a li se aloca ferestre de tranzit.

Procesul include transmiterea de informații către biroul de Cooperare Navală și Îndrumare pentru Transportul Maritim al Marinei SUA din Bahrain.

Două documente de conformitate analizate impuneau operatorilor să furnizeze istoricul complet al urmăririi geospațiale, divulgarea integrală a beneficiarii efectivi, documentația mărfii și disponibilitatea de a permite testarea încărcăturii.

Dacă sunt aprobate, navelor participante li se alocă apoi intervale de tranzit și rămân în contact cu biroul militar american din Bahrain pe toată durata călătoriei.

Exporturile din Emiratele Arabe Unite reprezintă o parte substanțială a operațiunii de transfer a SUA, potrivit datelor.

Conform unor surse, compania petrolieră națională de stat ADNOC s-a numărat printre cei mai activi participanți la transferurile conduse de SUA.

Totodată compania Kuwait Oil Tanker a fost, de asemenea, activă în cadrul transferurilor.

Guvernul Emiratelor Arabe Unite, ADNOC și Kuwait Oil Tanker Company nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

Președintele american Donald Trump a anunțat că a ajuns la un acord cu Iranul, iar acesta urmează să fie semnat vineri la Geneva, în Elveția. Conform acordului, americanii vor opri blocada asupra porturilor iraniene, iar navigația se va relua prin Strâmtoarea Ormuz fără taxe.