Aşa a fugit Nadia acum 20 de ani din România!

Câştigătoare a cinci medalii olimpice şi prima gimnastă notată cu zece într-un concurs, Nadia este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi cea mai mare gimnastă a lumii din toate timpurile.

PALMARES:

• Aur, Montreal 1976, individual compus
• Aur, Montreal 1976, paralele inegale
• Aur, Montreal 1976, bârnă
• Aur, Moscova 1980, bârnă
• Aur, Moscova 1980, sol
• Argint, Montreal 1976, echipe
• Argint, Moscova 1980, echipe
• Argint, Moscova 1980, individual compus
• Bronz, Montreal 1976, sol

25 noiembrie 1989 – Bucureşti, casa lui Ion Dolănescu

Nadia Comăneci ajunsese la capătul puterilor în anul 1989. Banii nu îi ajungeau şi fusese izolată. Astfel, i-a încolţit ideea de a fugi în Occident. Şansa i-a surâs la o petrecere organizată în casa lui Ion Dolănescu, pe 25 noiembrie 1989. Aici l-a cunoscut pe Constantin Panait, un american de origine română, “specializat” în trecerea frontierei. Împreună, ei au pus la cale planul de “evadare” prin Ungaria, către Austria, de unde Nadia avea să ia avionul spre America.

26 noiembrie 1989 – casa din Cotroceni

Pe data de 26 noiembrie 1989, Nadia Comăneci a pornit, fără să privească înapoi şi fără să ştie ce o aşteaptă, în aventura vieţii sale. Fără să spună nimănui nimic şi stăpânită de emoţii, fosta gimnastă a plecat din casa sa din cartierul Cotroceni doar cu un bagaj de mână şi s-a îndreptat spre Gara de Nord, de unde, împreună cu fratele său, Adrian Comăneci, avea să ia trenul spre Timişoara.

 26 noiembrie 1989 – Gara de Nord Bucureşti

Pe 26 noiembrie 1989, la prima oră, Nadia Comăneci, însoţită de fratele ei, Adrian, şi de soţia acestuia, plecau cu trenul spre Timişoara. “Tot drumul am stat în compartiment cu un căpitan de Miliţie. A fost un pic de tensiune, pentru că a recunoscut-o pe Nadia, însă l-am dus de nas”, ne-a povestit Adrian.

 26 noiembrie 1989 – Timişoara

Panait plănuise fuga pentru seara de 26 noiembrie, însă a renunţat din cauza unor controale de la graniţă. El le-a luat pe Nadia şi pe rudele ei de la gară, în Timişoara, iar la scurt timp după aceea a oprit maşina în luminişul unei păduri, pentru a nu atrage atenţia curioşilor care ar fi putut să o recunoască pe Nadia. Cum drumul fusese lung, iar fosta gimnastă nu mâncase nimic, şi-au potolit foamea cu câteva sandvişuri, pregătite de Panait, în timp ce au revizuit planul fugii pe o hartă.

 27 noiembrie 1989 – Dudeştii Vechi

Grupul a înnoptat în Cenad, unde a petrecut până la ziuă, cu lăutari. A doua zi, pe 27 noiembrie, fratele şi cumnata Nadiei, veniţi doar pentru a o însoţi pe gimnastă, au luat trenul înapoi spre Bucureşti. Panait a dus-o pe Nadia în Dudeştii Vechi, unde s-au despărţit. Ea a fost preluată de o călăuză. Fiind cetăţean american, Panait avea să treacă graniţa legal, fără probleme, pe la Nădlac. Pe Nadia, în schimb, o aştepta un traseu de câteva ore, parcurs pe jos, pe câmp.

 27 noiembrie 1989 – Punctul de frontieră Cenad

Traseul a fost oricum, doar uşor sau plăcut nu. În unele zone, marea glorie a gimnasticii a trebuit să meargă târâş, prin noroi şi mărăcini, pe vine, sau să se ascundă pentru a nu fi văzută de grănicerii care patrulau pe fâşia frontierei cu Ungaria.

 27 noiembrie 1989 – graniţa cu Ungaria

Nadia a ştiut că a ieşit din România când a trecut pe lângă borna ce purta inscripţia RSR (Republica Socialistă România). Totuşi, gimnasta trebuia să rămână vigilentă până avea să se întâlnească cu Panait, întrucât, dacă o prindeau, grănicerii unguri o puteau trimite înapoi în ţară.

 28 noiembrie 1989 – Ungaria

Norocul nu i-a surâs, Nadia fiind reţinută de unguri. Aceştia i-au luat actele şi au cazat-o la un hotel. Panait însă a reuşit să-i dea de urmă şi a scos-o de acolo, a doua zi, pe 28 noiembrie. Acesta e, probabil, cel mai spectaculos episod al aventurii Nadiei. Gimnasta fusese dată în consemn, iar ungurii organizaseră mai multe filtre de poliţie. Pentru a nu fi reperată, pe tot teritoriul Ungariei, Nadia a călătorit în portbagajul maşinii lui Panait. Odată ajunşi la graniţa cu Austria, Nadia a parcurs, din nou, singură, un traseu de trei ore pe jos.

 28 noiembrie 1989 – Austria

De această dată, planul lui Panait a fost perfect, Nadia reuşind să treacă nereperată. Cei doi s-au întâlnit în parcarea unei autostrăzi din Austria, urmând să plece direct către Viena. După ce şi-au tras sufletul şi au vizitat oraşul, s-au dus la consulatul american. Deşi nu avea acte, Nadia a beneficiat de un tratament special, documentele necesare intrării în America fiind emise în câteva ore. În acest timp, decolarea unui avion de pasageri, cu destinaţia New York, era întârziată în mod special, aşteptând îmbarcarea celor doi.

 1 decembrie 1989 – New York

La New York Nadia a fost primită ca o eroină. Televiziunile s-au înghesuit pentru a obţine un interviu cu cea care reuşise să evadeze din lagărul comunist şi cu salvatorul ei.