Așa arată adevăratele ”tancuri” ale secolului al XVI-lea

Lupta cu sabia este anevoiasă nu numai din perspectiva tehnicilor de atac şi apărare ci şi din cea a greutăţii săbiilor. Dacă roteşti timp de zece minute o spadă cu greutatea de un kilogram, poţi face febră musculară pentru câteva zile. Dar dacă sabia are 7 kilograme şi trebui să o foloseşti câteva ore?!

Ideea de ”tanc”, aşa cum îl cunoaştem astăzi, s-a născut în timpul Primului Război Mondial, când s-au realizat primele vehicule autopropulsate care să poată traversa tranşeele şi barajele de sârmă ghimpată şi să nu fie afectat de focul de mitralieră.

Oarecum aceeaşi idee a dus la contruirea unui corp de armată special, format din mercenari germani, în secolele XV- XVI, care foloseau săbii foarte grele, care cântăreau între 5 şi 7 kilograme și erau ţinute cu două mâini. Cu aceste arme spărgeau unităţile compacte, protejate de scuturi şi lănci, ale inamicului. O asemena sabie avea o lungime de aproxiamativ 1,8 metri.

Muzeul Naţional Militar deţine câteva arme de acest tip

Cu totul excepţional, Muzeul Militar mai deţine şi două săbii, într-adevăr mari, de 2,10 metri lungime, expuse între colecţia de puşti ale lui Nicolae Ceauşescu, colecţie prezentată deja de cotidianul Libertatea.

Aceste paloşe ”urieşeşti” nu erau folosite în luptă, ci erau ”logouri” ale atelierelor de armurieri din secolele XV – XVI.

”Erau folosite pe post de reclamă, în sensul că erau agăţate pe frontispiciul caselor care aveau ateliere de arme, pentru a anunţa trecătorii despre ocupaţia proprietarului. La fel procedau şi cizmarii, de pildă, care agăţau pantofi uriaşi pe atelierele lor, la vremea respectivă”, ne-a explicat prof. Ioan Scafeş, şeful de secţiei de istorie militară modernă din cadrul Muzeului Naţional Militar.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE