Asemănările dintre omul modern și o specie de cangur gigant preistorică: ambii sunt fani ai statului în casă și nu prea vor să iasă

Comportament neobișnuit pentru dimensiunile lor

Aceste marsupiale uriașe, care cântăreau până la 170 kg, au fost găsite în apropierea Muntelui Etna, la nord de Rockhampton. Contrar așteptărilor, analiza dinților fosili arată că aceste animale erau sedentare, trăind și murind lângă peșterile unde au fost descoperite rămășițele lor.

Dr. Scott Hocknull, paleontolog la Muzeul Queensland, descrie acești canguri ca fiind „adevărați casnici” care preferau să rămână într-un „mic buzunar” în jurul peșterilor de calcar. Acest comportament este neobișnuit pentru animale de asemenea dimensiuni, care de obicei au un teritoriu mai extins.

„Acești canguri gigantici se relaxau acasă, mâncând frunze din pădurea tropicală, pentru că erau foarte multe în jur. Asta înseamnă că mediul era destul de stabil”, explică Dr. Hocknull.

Adaptare și dispariție

Pădurea tropicală le furniza o sursă sigură de hrană, iar peșterile îi adăposteau de prădători precum leii marsupiali. Totuși, arealul lor restrâns s-a dovedit a fi o „greșeală” pe termen lung. Schimbările climatice și creșterea aridității au afectat ecosistemul pădurii tropicale în urmă cu aproximativ 280.000 de ani, contribuind la dispariția acestor specii.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Dr. Isaac Kerr, specialist în paleontologia cangurilor, menționează că fosilele de Protemnodon indică existența mai multor specii adaptate la medii diferite. Acești canguri megafauna aveau dimensiuni variate, dar erau în general mai îndesați decât omologii lor moderni.

Metode inovatoare de cercetare

Studiul a utilizat tehnici moderne pentru a examina semnăturile chimice din dinții fosilizați. Chris Laurikainen Gaete, coautor al cercetării, explică: „Stronțiul este un element care variază în funcție de mediu, în special în compoziția rocii de bază – de exemplu, calcarul va avea o semnătură de stronțiu semnificativ diferită față de cea a rocilor vulcanice sau a bazaltului.”

Această metodă permite cercetătorilor să determine aria de răspândire a fiecărui animal și să înțeleagă mai bine motivele dispariției anumitor specii de megafaună.

Rezultatele acestui studiu oferă perspective noi în domeniile paleontologiei și ecologiei. Dr. Hocknull subliniază: „Acest lucru schimbă fundamental modul în care paleontologii și ecologiștii înțeleg și analizează fosilele.”

Cercetătorii intenționează să aplice aceste tehnici și altor specii fosile de canguri mai mici găsite în zona Muntelui Etna, pentru a înțelege cum au supraviețuit acestea schimbărilor de mediu în timp ce Protemnodon a dispărut.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Aceste descoperiri subliniază importanța sitului de la Muntele Etna, unul dintre cele mai bogate în fosile din Australia, oferind informații valoroase despre evoluția faunei și a mediului în ultimele milioane de ani.