Aventura unei românce și a soțului ei francez care străbat lumea pe jos cu 30 de lei pe zi: atacați de câini în Turcia, cu copilul în „rucsac” prin Africa: „A fost o expediție de nebuni”

O româncă, Sabina, 43 de ani, și un francez, Jerome, 48 de ani, soț și soție, sunt autorii unui proiect inedit intitulat „La Terre en Marche”, „Terra în mers”, un drum lung care, până în prezent, a însumat 8.300 de kilometri străbătuți la pas prin Europa, Asia și Africa. Da, cuplul a bătut lumea în lung și-n lat cu piciorul!

„Am făcut alegeri de viață cu un numitor comun constant, chemarea înflăcărată spre familia umană, setea pentru lumea cea mare, cu frumusețile ei, cu rănile ei, o căutare intensă a sensului prezenței noastre aici, al existenței noastre”, au notat cei doi în prezentarea elaborată pe site-ul lor de călătorii laterreenmarche.com.

Povestea Sabinei și a lui Jerome, care în ultima expediție de proporții, în Africa, au fost însoțiți și de fiica lor, Enora Ileana, purtată de părinți într-un „marsupiu” pentru copii, are o multitudine de episoade extraordinare. Cei doi și-au dezvăluit crezul și întâmplările în cadrul unei discuții telefonice purtate pentru cititorii Libertatea, direct de la Avignon, în Franța, din propriul cămin.

De la Toplița, în lume

Sabina este din Toplița, județul Harghita, de profesie traducător și profesoară de limba franceză și engleză. În 2002 a terminat facultatea, doi ani mai târziu l-a cunoscut pe Jerome. Bărbatul era în România „pe urmele lui Emil Cioran” pentru a scrie o carte. Printr-o cunoștință comună s-au întâlnit, s-au îndrăgit, au pornit o mare călătorie împreună, apropiați de pasiuni comune, din 2007 fiind căsătoriți.

Două pungulițe cu pământ de pe cele șase continente

De la început, prima expediție a fost mai mult decât îndrăzneață. Să meargă, la pas, pe urmele celebrului Marco Polo pe „Drumul Mătăsii”! Aproximativ 6.000 de kilometri, pe durata a doi ani de călătorie, traversând numeroase forme de relief și zone climatice. Un număr de 11 țări străbătute, pornind din Veneția, Italia, precum renumitul Marco Polo în 1271, și până la frontiera cu China. Punctul de sosire a fost orașul Kashgar, poarta deșertului Taklamakan.

„Am vrut să readucem la lumină aspectul uman al relațiilor interumane. Am parcus itinerariul între 2014 – 2016, cu două boccele, în care aveam două mânuțe de pământ de pe șase continente. Am făcut rost de pământ fie din Canada sau din Australia, prin intermediul familiei sau prietenilor, ori pe unde am mai fost noi. Ideea a fost să plecăm cu mâna aia de țărână și să ne întâlnim cu copii, cu oameni, în diverse școli și să facem schimb de pământ. Le dădeam pulberea strânsă în flacoane sau pungulițe, ei îl păstrau, simbolic, ne ofereau la schimb pământ din țara lor. Am organizat întâlniri în școli, aveam discuții despre cultură, despre curaj, despre aventură, să nu-ți fie frică de necunoscut, să protejezi planeta după ce-o cunoști. Am străbătut 6.000 de kilometri pe jos, fără niciun mijloc de transport, între 20 iunie 2014 – 3 iunie 2016”, și-a început Sabina povestea.

Atacați de câini

În discuție a intervenit și Jerome, mai ales că se descursă admirabil în limba română. „Au vrut să ne ajute cu mașini, dar am refuzat. Colectăm informații despre culturi, despre viața oamenilor. Cu ei a fost fain, oamenii nu ne-au furat, nu ne-au atacat. Astfel că există speranță că lumea se poate înțelege. În schimb, de exemplu, în Turcia a fost greu cu câinii, unii sălbatici de-a dreptul, ne-au atacat frecvent. Foarte agresivi, câini mari, ciobănești, de pe lângă case”, a punctat bărbatul.  

Din Italia până în Tadjikistan, prin Albania, Grecia, Turcia, Georgia, Armenia, Iran, Turkmenistan, Uzbekistan și Kirghizstan, Sabina și Jerome au strâns amintiri cât pentru o viață. „Avem amintiri plăcute. Jerome a ținut o conferință la Teheran, în Iran, în fosta închisoare a capitalei, acum o sală de conferințe. Oamenii au încercat peste tot să ne ajute, cu cazarea, cu mâncarea. Singurele probleme, să zicem, le-am avut în diverse sate din Turcia, unde le-am parcurs cu polițaii, cu militarii. Erau două-trei sate, iar primarul nu voia străini pe acolo. Cea mai mare problemă am avut-o în Uzbekistan, unde am suferit o operație de urgență. Mă dureau burta, spatele, tot”, a rememorat femeia.

20-25 de kilometri pe zi

Detaliile sunt minimaliste, călătoria a fost epică. „Făceam mâncare la un minireșou, serveam ceva în fugă. Dar am fost primiți în case, în sate, în țările musulmane, oameni care ne tratau cumsecade. Ne și cazau, am dormit și în biserici, în moschei, în cort, în locuri sălbatice, dar nu departe de lume. Fizic, a fost foarte greu. Zilnic, am străbătut în medie între 20 și 25 de kilometri, câteodată am urcat la 40 de kilometri. Am mers până la 10 zile una după alta, în funcție de timpul meteo pe care-l aveam. Organizam programul pe săptămână, cu hărțile și cu GPS-ul din dotare. Pe «Drumul Mătăsii» am folosit patru perechi de încălțări, de drumeție. Am mers pe calitate, nu fashion, le-am achiziționat din Franța, Turcia, Georgia și Kirghizstan”, a dezvăluit Sabina.

6 euro/persoană/zi

Jerome a prezentat bilanțul financiar al expediției: „Un buget foarte, foarte, foarte mic, 6 euro, de persoană, pe zi. Am cheltuit aproximativ 15.000 de euro. Banii i-am avut pe card, cea mai mare sumă, dar am avut și ceva lichidități. Am putut scoate bani în toate țările fără probleme, în afară de Iran. Acolo, ne-am lovit de un embargo, toți străinii erau obligați să aibă bani cash. Am avut probleme și cu viza pentru Iran, am stat o lună în Georgia, așteptând-o”.

Patru luni cei doi au fost blocați de zăpadă, pentru a putea s-o ia din Kirghizstan spre China, ajungând la Kashgar, la câteva sute de kilometri distanță de granița cu Țara Marelui Zid. „Granița a fost închisă, din cauza conflictului dintre chinezi și musulmani, n-am putut intra în China”, a povestit Jerome.

Autor de cărți

Bărbatul este autorul a opt cărți de călătorie: „Eu scriu cărți despre lume. Mai am și două culegeri de poezii, am scris și teatru. Dar Sabina e un simbol de curaj, de determinare, pentru România, pentru lume. Este un ambasador al României pe mapamond”.

Nu doar drumul din Asia până în Franța a fost ciudat, după doi ani de călătorie la pas. „Înapoi, la ceea ce oamenii numesc lumea civilizată, cotidiană, trebuie să-ți reintri în ritm. Banii se cheltuie, așa că trebuie să-ți câștigi existența. Am mers cu piciorul doi ani pe jumătate de mapamond, iar la revenire am făcut 8 ore cu avionul. Mi se părea ciudat, greu de explicat”, a admis Sabina. Ea și soțul său n-au stat prea mult locului.

Cu fetița cuplului în „rucsac”, pentru a scăpa de frica Africii

În 2019, vreme de un an, au luat Africa la pas! Etiopia, Tanzania, Malawi și Zimbabwe, 2.300 de kilometri parcurși, alături de fetița lor de un an și jumătate, la data plecării, Enora Ileana. Purtată fie în căruț, fie într-un „rucsac” pentru copii. „A fost o expediție de nebuni în Africa, da! De ce am ales asta? Ne era frică de Africa, de boli, de animale, de război interetnic, de toate. Dar ideea, o-la-la, ideea proiectului era să continuăm pe toate continentele. Fetița noastră încă putea fi dusă în «rucsac»”, a precizat Sabina.
Părinții și-au făcut mai mult griji decât fetița. „Ea era foarte, foarte bine. Străbăteam cam 5 kilometri pe oră, apoi ne opream. Se juca alături de alți copii prin sate. Pentru ea a fost vacanță, pentru noi a fost extrem de greu, fizic și psihologic. Cea mică era surprinsă de orice, dar era numai joacă. Dormeam în cort. În afara unor mici iritații ale pielii, fetița n-a pățit nimic rău”, a mărturisit mama.

Depresia din timpul pandemiei

După un an în care au străbătut continentul african cu piciorul, legând alte prietenii pe viață, Sabina, Jerome și Enora s-au întors în Franța, la Avignon. A urmat pandemia de coronavirus. „Și depresia! Voiam să lucrăm, să câștigăm bani, să ne continuăm proiectele. Să ieșim din casă. Pentru niște oameni obișnuiți să meargă atât de mult, să fie opriți în casă, e teribil. Ne-am simțit încarcerați”, a spus Sabina.

Cei doi continuă să țină conferințe în școli, uzine sau case de bătrâni. „Asta e meseria noastră. Avem și ateliere de cursuri, în Franța, mai ales, dar și în România, online. Am adunat 26 de școli pe «Drumul Mătăsii» și 10 în Africa, unde am ținut cursuri și-am interacționat cu diverși oameni. Suntem independenți, facem discuții cu un grup de exploratori care se prezintă în școli, în cinematografe, vrem să menținem contactul cu școlile și diverse primării”, a dezvăluit femeia.

Următoarea destinație: 5.000 de kilometri în Anzi

Jerome a stabilit deja coordonatele următoarei expediții temerare: 5.000 de kilometri în Anzi! În 2024, aproximativ un an și jumătate, cu plecare din Quito spre Santiago de Chile, prin munții Anzi, cel mai lung lanț muntos din lume. „Trebuie să găsim un drum de mijloc, e tare greu de organizat. În plus, Enora crește, iar Sabina vrea casă și masă, este un challenge al familiei. Totul trebuie stabilit și în funcție de interesele soției, ale copilului”, a punctat soțul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

„O să vedem ce vom face. Poate pleacă doar Jerome, iar pe porțiuni mai mici să-l însoțesc și eu. Vrem să păstrăm această legătură. Dacă vom pleca împreună, Enora ar trebui să facă homeschooling”, a continuat soția. Un lucru este cert: Sabina și Jerome vor să continue să parcurgă la pas, ținându-se strâns de mână, alături de fiica lor, acum în vârstă de 5 ani, prin lumea largă.

foto: arhiva personală

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro