mai putea provoca avort si s-a decis nasterea prin cezariana. S-a constatat ca, din pacate, diagnosticul era corect: copilul prezenta un defect la coloana vertebrala (vertebrele 3 si 4 au ramas in forma de „U” iar maduva spinarii nu s-a format pe canalul coloanei vertebrale, ci a iesit in afara spatelui). Medicii au spus ca va trai maximum o saptamana. Pentru ca eu sa fiu linistit m-au trimis cu copilul la Clinica de Chirurgie Pediatrica din Timisoara. Andrei avea doua ore de viata. Am stat internat cu el o saptamana, timp in care au facut analize, dar nici o speranta. M-am intors acasa, au externat-o si pe sotie si a inceput marea asteptare si marea incercare.
Andrei este un luptator si nu a murit dupa 7 zile, asa cum au prevestit medicii. Darzenia copilului meu m-a facut sa lupt si eu. Am luat calea Bucurestiului, unde am stat doua saptamani si am incercat sa gasesc ajutor. Am luat la rand institutiile, de la Parlament, sindicate, Ministerul Sanatatii, Patriarhie si chiar la Presedintie. Peste tot aceeasi neputinta si indiferenta: nimeni nu a putut sa-mi indice medicul specialist care s-ar incumeta sa opereze asa ceva. A mai trecut o perioada de timp. Deznadejdea ne cuprindea sufletele si ne rugam la Dumnezeu sa-l ajute pe micutul nostru care lupta din rasputeri sa traiasca. Datorita problemei de la coloana, capul lui Andrei a inceput sa creasca.
La sase-sapte luni avea capul mai mare ca al unui om normal, era paralizat de la piept in jos, iar din cauza presiunii mari din cap abia isi mai putea misca ochisorii. Cu toate acestea, imobilizat si batut de soarta, lupta cu indarjire. Ni se rupea sufletul cand il vedeam mic si neputincios cum ne cauta din ochi si parca cersea indurare. Asteptam neputinciosi, cuibariti in pat langa el, inevitabilul si simteam ca toata viata se va sfarsi o data cu plecarea lui.
Apoi a urmat minunea dumnezeiasca: o mama a carei fetite avea aceeasi boala ne-a sunat din Turda si ne-a spus ca a operat fata. Am vorbit cu medicii, ne-am imprumutat de bani pe la prieteni si am plecat la Turda.
Dupa alte peripetii (valva ce trebuia instalata in capul lui Andrei se produce in New York, costa 430 de dolari si o singura firma este importatoarea valvei, iar atunci nu aveau) copilul a fost operat, i-au instalat valva in cap, au operat maduva spinarii si i-au pus-o in coloana vertebrala – adica i-au salvat viata.
Astazi, Andrei are 3 ani si opt luni, este paralizat de la piept in jos, are capsorul la fel de mare, dar traieste, e vioi si frumusel si foarte iubitor. stiu ca poate greul abia va urma, pentru ca incepe sa se intrebe de ce nu poate sa mearga la fel ca sora lui, pentru ca nu poate vorbi ca un copil de varsta lui, pentru ca inca nu poate sa stea in fund. si pentru ca este prea greu capul, nu mananca singur, va purta toata viata lui pampers, dar il iubim din tot sufletul si nu ne plangem.
Problema este ca au expirat cei trei ani de garantie a valvei si trebuie operat din nou.
Ar trebui sa-i operez ochisorii, pentru ca nu poate vedea decat cu un singur ochi, dar noi suntem la capatul puterilor (mai avem si acum doua credite la BCR si CEC din anul 2000, doua CAR si valuta luata cu imprumut).
Geani Gheorghe Vlad,
Vulcan, jud.
Hunedoara

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.