Bordelul lui Prigoană

Mă grăbesc să spun că Silviu Prigoană îmi este un personaj simpatic, haios. I-am înţeles desele ieşiri publice pentru că a avut o strategie genială: azi un plici, mâine al nu mai ştiu câtelea divorţ… Uite aşa încet, încet, Prigoană a devenit o figură publică, a ajuns deputat. Şi zic că pe merit!
Nu i-am înţeles însă niciodată adversitatea faţă de Religie, de Biserică în general. Chit că încearcă să o mascheze cu umor: “Lasă, mă, prostiile, că toţi devenim petrol după moarte”. După o pauză scurtă, Prigoană a revenit în forţă, cu alte propuneri şocante. Vrea să facă din Casa Poporului mall şi a cerut stoparea ajutorului financiar acordat Bisericii. Aici m-a supărat rău, dar am luat-o ca pe o glumă.
Ultima gogoriţă este legalizarea prostituţiei. Lucru cu care nu pot fi de acord. Trecând peste concepţiile mele religioase, trebuie spus că studiile au arătat că legalizarea nu duce la dispariţia prostituţiei clandestine. Există atâtea prostituate sărace, încât acestea nu o să-şi permită să intre în legalitate.
În plus, aş vrea să văd şi eu o amărâtă dintre acestea călcându- şi pe inimă şi ducându-se la coadă la Fisc: “Am venit să-mi primesc TVA-ul şi să-mi plătesc taxele. Sunt prestatoare de servicii sexuale, adică curvă, doamnă nu vă mai holbaţi la mine!”. Sau personalităţi care să-şi deducă pe firmă (nici nu o să afle consoarta) mersul la bordel.
Legalizarea nu va distruge acest flagel sau fenomen. S-a demonstrat asta! Aşa că propunerea lui Prigoană e o frecţie la un picior de lemn (scuze, aşa sună expresia!).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE