Păgânii etiopieni au atacat Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit în secolul al VIII lea, crezând că mănăstirea adăpostește multe bogății. Pentru că nu au găsit bunuri materiale, aceștia au decis să îi treacă prin ascuțișul sabiei pe viețuitorii de acolo.

Monahii, sfătuiți de Starețul Toma, au zis: „Noi din lume am fugit în această pustie pentru dragostea lui Hristos, și prearușinos lucru ar fi să fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi să fim cu toții junghiați aici, junghiați vom fi pentru dragostea noastră pentru Hristos pentru Care am și venit să locuim aici”.

Astfel, pe unii dintre ei arabii i-au ucis cu săgeți, iar pe alții i-au închis de vii în peștera Sfântului Sava. La ușa peșterii au pus apoi foc, astfel încât monahii dinăuntru au murit cu toții sufocați de fum.

Așa și-au dat sfintele lor suflete mucenicii lui Hristos. Mucenicia lor preaslăvită a fost înaintea Praznicul Luminat al Învierii Domnului din anul 796 după Hristos, când pe scaunul împărăției Răsăritului se aflau Constantin și Irina, iar Patriarh al Ierusalimului era Arhiereul Ilie.

Sursa: crestinortodox.ro

 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.